… aniversarile de aia sunt aniversari, pentru ca se cuvin aniversate 🙂 Asa ca de asta data am pornit cu Ancutza spre ocean.

Ancutzei ii place oceanul, c-a crescut la cativa pasi de mare. And when she dreams, she dreams big 🙂

Galveston.27.5 (2)

Si de asta data, precum acum doi ani, cand am facut-o praf pe Gheorghita, am avut parte de furtuni. De asta data, insa, ne-am strecurat, cumva printre ele (vreo trei) – fie furtuna tocmai se termina in fata noastra, fie abia ce incepea in oglinda retrovizoare.

Galveston.27.3

Cand e sa ai noroc, ai noroc. Matilda are mai mult noroc decat Gheorghita. Asa merg lucrurile, vorba lui Kurt Vonnegut.

Cand e sa-ti intre cartea, iti intra.

Si pentru ca tot nu era vreme de plaja, am mers la magazine de vechituri.

Galveston.27.2

Si mi-a intrat cartea: Somerset Maugham, Of Human Bondage, prima editie, 1915, aparuta cu o zi inaintea editiei britanice! Cum nu avea nici un pret afisat, am intrebat cat costa: „A! Cartile alea? Fiecare, un dolar!” UNUL! (Evident, am mai luat doua :))

Galveston.27.4

Ajuns in camera de hotel, am facut o verificare. Editia cu pricina se vinde intre 1500 si 7000 de dolari, in functie de conditie, si de-o greseala de ortografie, corectata sau nu in prima editie. Din pacate, in exemplarul meu, greseala e corectata, ceea ce-i coboara pretul pe la vreo 2000 de dolari.

https://www.biblio.com/book/human-bondage-w-somerset-maugham/d/1015772530

Da’ vorba ‘ceea: cine are carte, are parte! 🙂

La anul si la multi ani!

Galveston.27.5

P.S. Seara am mers la un Oktoberfest. Cum comunitatea germana din Galveston e in continuare puternica, carnatul german e carnat, nu hot-dog, iar berea, bere! Cu lucrurile serioase nu ne jucam! 🙂

Anunțuri


… in ultimele zile, dupa uraganul Harvey, auzi expresia asta pe toate canalele media – de la televiziuni, la posturi de radio, si de la politiceni, la decani: „Don’t mess with Texas! Houston strong!” Dupa cum am mai scris aici, sunt, de buna seama sloganuri, povesti pe care ni le spunem unul celuilalt, dar ce altceva mai poti face in mijlocul unui dezastru? Razi sau o iei pe aratura! Povestile astea te-ajuta sa te tragi singur de cizme afara din mocirla, precum Baronul de Münchhausen. Cowboys au chiar o vorba: „Pull yourself up by your bootstraps!Harvey.10

Zilele acestea, am dat o mana de ajutor unui coleg de la scoala, a carui casa a fost inundata. Abia acum, vazand muntii de mobila, carpete, electronice, parchet si-mai-stiu-e-ce aliniate de-o parte si de alta a strazilor cat vezi cu ochii, realizezi amploarea catastrofei. Unele cartiere sunt complet distruse. In altele, inundatiile au „functionat” cu precizia de bisturiu de care, credeam pana mai ieri, doar tornadele sunt in stare: pe aceeasi strada, langa aceleasi parauri, unele case au fost inundate, altele, cativa metri mai incolo, nu. O diferenta in elevatie de doar cativa centimetri, pe care altminteri n-o vezi cu ochiul liber, poate face diferenta dintre un dezastru si o usoara incovenienta. Vorba ceea: „Daca nasul Cleopatrei era ceva mai scurt …”

Harvey.11

Complicatiile, insa, nu se opresc aici. Din cauza cererii imense, sunt greu de gasit camioane sau camionete capabile sa mute de colo pana colo mobila ce-a mai putut fi salvata, spatiile de depozitare sunt si ele ocupate, sub lumina de miere de dupa uraganul Harvey, se desfasoara in tacere, pe telefon, o batalie crancena pe un numar limitat de resurse. Mai mult: unele gradinite sa scoli au fost si ele inundate, si ce faci cu aia micii, daca amndoi parintii lucreaza si n-ai unde-i trimite in timpul zilei?

Harvey.12

Si totusi: in ciuda tuturor acestora, lumea inca mai gaseste puterea de-a zambi, oamenii sar sa se ajute cu ce pot. Colegul meu a aruncat, practic, vreo 8/10 din tot ce era in casa. Si, la fel ca el, au procedat toti vecinii. Strada era plina, de o parte si de alta, cu munti de amintiri bune de-acum de aruncat la gunoi. Si el, si sotia, insa, mai aveau timp de cate o gluma, la rastimpuri.

Could have been worse.„/Putea fi mai rau.

Asa e. Un dezastru de felul asta fie te distruge, fie te face mai intelept.

Houston strong!


… in Macondo-ul lui Gabriel Garcia Marquez, dintr-Un Veac de singuratate a plouat patru ani, unsprezece luni si patru zile. In Houston a inceput de alaltaieri, cu uraganul Harvey, dar de ieri incoace a plouat mai mult decat ploua in mod normal intr-o jumatate de an. Pe alocuri, au cazut si o mie de litri de apa pe metrul patrat!

Harvey.6

Multe autostrazi s-au transformat in rauri …

Harvey.7

Oamenii umbla pe strazi cu apa pana la piept.

La noi in cartier n-a fost asa de rau (deocamdata), desi strada s-a facut si ea rau.

Harvey.4

Apa s-a apropiat la trei metri de casa. Trotuarele si trei sferturi din gazonul din fata casei e sub apa. Stai si te uiti cum creste. Ce sa mai si faci? Mai vorbesti cu vecinii, dintre care unii locuiesc aici de peste douazeci de ani si n-au mai vazut asa ceva.

Harvey.2

Totul depinde de cat va mai ploua. Si unde.

Ce sa mai si faci? Te uiti cum copiii se joaca in strada inundata si zambesti.

Harvey.5

Conform Legilor lui Murphy, maine va fi mai rau 🙂

Yet this is Texas! We’ll get through it!

 


… poate ca stiti, poate ca nu, astazi in SUA am avut prima eclipsa totala de soare din ultimii 99 de ani. Am mai prins una in Romania, in 1999, dar la Cluj era deja innorat, asa ca mare lucru n-am vazut, decat o ora ceva mai intunecoasa. Anul acesta, la Houston, nu era nici macar totala, ci pe undeva la 60-65%, asa ca mari asteptari nu mi-am facut. Nici ochelari „de eclipsa” nu mi-am luat.

imrs

Si bine-am facut. Cand a inceput, pe la 11:30, vazut cu ochiul liber, soarele stralucea in continuare bine-merci. Cu ochelarii speciali, insa, vedeai clar cum luna incepuse sa muste deja din soare. La maximul eclipsei, adica pe la 1:15 pm, desi soarele stralucea aproape la fel, iar lumina de-afara era de genul „trece un nor mai gros prin dreptul soarelui”, cu ochelarii vedeai cum mai bine de doua treimi din soare era acoperit de luna. Cu ochiul „liber”, nici n-ai fi banuit.

Am vorbit si cu cineva care locuia intr-o zona in care eclipsa a fost de 96%. Totala, cum ar veni. Cam acelasi lucru.

Ceea ce ne demostreaza inca o data diferenta – altminteri insesizabila – intre aparente si esente. Intre ceea ce pare a fi si ceea ce este. Dar pentru asta iti trebuie ochelari speciali. Filosofici, am putea spune 🙂

Uite insa si-o veste buna: nici o eclipsa totala nu e chiar intr-atat de totala precum ii spune numele. Nu se face chiar noapte. Ceea ce inseamna, ca nici „eclipsa totala a inimii” cantata de Bonnie Tyler, nu e chiar intr-atat de dramatica. [Nota: Video-ul e tampitel, eufemistic spus, desi muzica si versurile sunt exceptionale. Iaca inca o dovada ca e mai bine ca unele sa fie privite doar cu ochii mintii 🙂 ]Lumina mai este. Totul e sa nu-ti pui ochelarii speciali ca s-o privesti in fata.

Si, oricum, trece. Ca de aia e eclipsa.


… dupa cum cei care urmaresc viata politica din SUA stiu deja, in ultimele zile isteria monumentelor si statuilor confederate a atins cote maxime. Cum scriam acum cateva luni, au aflat si ei, abia acum, ca ungurii l-au omorat pe Mihai Viteazul 🙂

Si iaca, in plina criza a politicii simbolice, ne-am pus si noi pe casa, dupa cum promisesem, steagul romanesc langa cel american. Multumesc, Mihnea!

steag.2


Ro.1

Ro.2

Ro.3

Ro.4

Ro.5

Ro.6

Ro.7

Ro.8

Ro.9

Ro.10

Ro.12

Ro.13

 

Ro.16.jpg

Ro.15

Ro.14




Categorii