… vorba americanului – „if it’s not broken why fix it?” 🙂

Inviere

Sfantul Ioan Gura de Aur (Chrisostomul) – in romaneste:

De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta. De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.

De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit. De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se. De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.

Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarat, intimpinandu-Te pe Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat. S-a amarat, ca a fost batjocorit; s-a amarat, ca a fost omorat; s-a amarat, ca s-a surpat; s-a amarat, ca a fost legat. A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A primit pamant si s-a intalnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.”

Ioan.Gura.de.Aur

… in engleza:

If any man be devout and love God, let him enjoy this fair and radiant triumphal feast. If any man be a wise servant, let him rejoicing enter into the joy of his Lord. If any have labored long in fasting, let him now receive his recompense. If any have wrought from the first hour, let him today receive his just reward. If any have come at the third hour, let him with thankfulness keep the feast. If any have arrived at the sixth hour, let him have no misgivings; because he shall in nowise be deprived thereof. If any have delayed until the ninth hour, let him draw near, fearing nothing. If any have tarried even until the eleventh hour, let him, also, be not alarmed at his tardiness; for the Lord, who is jealous of his honor, will accept the last even as the first; he gives rest unto him who comes at the eleventh hour, even as unto him who has wrought from the first hour.

And he shows mercy upon the last, and cares for the first; and to the one he gives, and upon the other he bestows gifts. And he both accepts the deeds, and welcomes the intention, and honors the acts and praises the offering. Wherefore, enter you all into the joy of your Lord; and receive your reward, both the first, and likewise the second. You rich and poor together, hold high festival. You sober and you heedless, honor the day. Rejoice today, both you who have fasted and you who have disregarded the fast. The table is full-laden; feast ye all sumptuously. The calf is fatted; let no one go hungry away.

Enjoy ye all the feast of faith: Receive ye all the riches of loving-kindness. let no one bewail his poverty, for the universal kingdom has been revealed. Let no one weep for his iniquities, for pardon has shown forth from the grave. Let no one fear death, for the Savior’s death has set us free. He that was held prisoner of it has annihilated it. By descending into Hell, He made Hell captive. He embittered it when it tasted of His flesh. And Isaiah, foretelling this, did cry: Hell, said he, was embittered, when it encountered Thee in the lower regions. It was embittered, for it was abolished. It was embittered, for it was mocked. It was embittered, for it was slain. It was embittered, for it was overthrown. It was embittered, for it was fettered in chains. It took a body, and met God face to face. It took earth, and encountered Heaven. It took that which was seen, and fell upon the unseen.

O Death, where is your sting? O Hell, where is your victory? Christ is risen, and you are overthrown. Christ is risen, and the demons are fallen. Christ is risen, and the angels rejoice. Christ is risen, and life reigns. Christ is risen, and not one dead remains in the grave. For Christ, being risen from the dead, is become the first fruits of those who have fallen asleep. To Him be glory and dominion unto ages of ages. Amen.

Ioan.Gura.de.Aur.2

…et, pour la bonne bouche, si in franceza:

Que tout homme pieux et ami de Dieu jouisse de cette belle et lumineuse solennité.

Tout serviteur fidèle, qu’il entre avec allégresse dans la joie de son Seigneur.

Celui qui a porté le poids du jeûne, qu’il vienne maintenant toucher son denier.

 

Celui qui a travaillé depuis la première heure, qu’il reçoive aujourd’hui le juste salaire.

Celui qui est venu après la troisième heure, qu’il célèbre la fête dans l’action de grâce.

Celui qui est arrivé après la sixième heure, qu’il n’ait aucun doute, il ne sera pas lésé.

Si quelqu’un a tardé jusqu’à la neuvième heure, qu’il approche sans hésiter.

S’il a traîné jusqu’à la onzième heure, qu’il n’ait pas honte de sa lenteur,

car le Maître est généreux,

il reçoit le dernier comme le premier;

il accorde le repos à l’ouvrier de la onzième heure comme à celui de la première.

Il fait miséricorde à celui-là, et comble celui-ci.

Il donne à l’un, il fait grâce à l’autre.

Il accueille les oeuvres, il apprécie le jugement ; il honore l’action et loue l’intention.

Aussi, entrez tous dans la joie de notre Seigneur.

 

Premiers et derniers, recevez le salaire.

Riches et pauvres, chantez en choeur tous ensemble.

Les vigilants comme les nonchalants, honorez ce jour.

Vous qui avez jeûné, et vous qui ne l’avez point fait, réjouissez-vous aujourd’hui.

La table est prête, mangez-en tous ; le veau gras est servi, que nul ne s’en retourne à jeun.

Jouissez tous du banquet de la foi.

 

Que nul ne déplore sa pauvreté car le Royaume est apparu pour tous.

Que nul ne se lamente sur ses fautes, car le pardon s’est levé du tombeau.

Que nul ne craigne la mort, car la mort du Sauveur nous a libérés.

Il a détruit la mort, celui qu’elle avait étreint.

Il a dépouillé l’enfer, celui qui est descendu aux enfers.

Il l’a rempli d’amertume, pour avoir goûté de sa chair.

 

Isaïe l’avait prédit en disant :

l’enfer fut rempli d’amertume lorsqu’il t’a rencontré”;

rempli d’amertume, car il a été joué;

bouleversé, car il fut mis à mort ; bouleversé, car il fut anéanti.

Consterné, car il saisit un corps et trouva un Dieu.

Il prit de la terre et rencontra le ciel.

Il saisit ce qu’il voyait, et tomba sur celui qu’il ne voyait pas.

O mort, où est ton aiguillon ?

Enfer, où est ta victoire.

 

Le Christ est ressuscité et tu as été terrassé.

Le Christ est ressuscité et les anges sont dans la joie.

Le Christ est ressuscité et voici que règne la vie.

Le Christ est ressuscité, et plus un mort au tombeau,

car le Christ est ressuscité des morts, prémices de ceux qui se sont endormis.

A lui, gloire et puissance dans les siècles des siècles Amen.

Iar anul acesta, hai sa fie si-n germana:

Osterpredigt des Johannes Chrysostomos

Wer fromm und gottesfürchtig ist, labe sich an diesem schönen strahlenden Fest.
Wer ein getreuer Knecht ist, gehe fröhlich ein zu seines Herrn Freuden.
Wer sich im Fasten verzehrt hat, empfange jetzt seinen Dinar.
Wer von der ersten Stunde an gearbeitet hat, empfange heute seinen gerechten Lohn.
Wer um die dritte Stunde gekommen ist, feiere mit Danken.
Wer um die sechste Stunde gekommen ist, zweifle nicht. Er wird nichts einbüßen.
Wer nach der neunten Stunde gekommen ist, trete herzu ohne Zaudern und Furcht.
Wer um die elfte Stunde gekommen ist, fürchte sich nicht ob seines späten Kommens.
Denn der Herr ist großzügig, er empfängt den Letzten wie den Ersten.

Er lässt den Arbeiter der elften Stunde zur Ruhe eingehen wie den der ersten Stunde.
Er erbarmt sich des Letzten und sorgt für den Ersten. Jenem gibt er, und diesem schenkt er
Die Werke nimmt er an und begrüßt den Entschluss. Die Tat ehrt er, und die Absicht lobt er.
So geht ein, alle, zu eures Herrn Freuden!

Empfangt euren Lohn, die Ersten wie die Letzten! Reiche und Arme, jubelt miteinander!
Ausdauernde und Achtlose, ehrt diesen Tag!
Wer die Fasten gehalten, und wer sie vermieden, freue sich heute!
Der Tisch ist gedeckt, tretet alle herzu und tut euch gütlich
Das gemästete Kalb ist bereit, niemand gehe hungrig von dannen.
Jeder erquicke sich am Gastmahl des Glaubens.
Jeder genieße den Reichtum seiner Güte.

Niemand beklage seine Armut, denn das Reich ist allen erschienen.
Niemand beweine seine Schuld, denn Vergebung leuchtet vom Grabe.
Niemand fürchte den Tod, denn des Erlösers Tod hat uns befreit.
Er hat den Tod vernichtet, von dem er umfangen war.
Er hat die Hölle gefangen geführt, in die er hinabfuhr
Er erzürnte sie, der er sein Fleisch zu kosten gab.

Jesaja weissagt und spricht:
Die Hölle ward betrübt, als sie dich gewahrte.
Sie ward betrübt, denn sie ward zu Spott.
Sie ward betrübt, denn sie ward vernichtet.
Sie ward betrübt, denn sie ward gestürzt
Sie ward betrübt, denn sie ward gefesselt.

Die Hölle nahm einen Leib und begegnete Gott.
Sie nahm Erde und traf auf den Himmel.
Sie nahm das Sichtbare und fiel durch das Unsichtbare.

O Tod, wo ist dein Stachel? O Hölle, wo ist dein Sieg?
Christ ist erstanden, und du bist gestürzt
Christ ist erstanden, und die Dämonen sind gefallen.
Christ ist erstanden, und die Engel frohlocken.
Christ ist erstanden, und das Leben ist Sieger.
Christ ist erstanden, und leer sind die Gräber.

Denn Christus ist geworden der Erstling unter denen, die da schlafen,
da er ist auferstanden von den Toten.
Ihm sei Lob und Preis von Ewigkeit zu Ewigkeit. AMEN.

CHRlSTUS IST AUFERSTANDEN, ER IST WAHRHAFTIG AUFERSTANDEN!

 

Anunțuri

… poate ca unii isi mai amintesc serialul politist cu acest titlu, difuzat in perioada comunista. Era vremea lui Kojak si-a lui Mannix, vremea cand Michael Douglas de-abia incepea sa-si croiasca propriul nume in actorie.

Ei bine, multe nu s-au schimbat. Golden Gate – cel mai mare pod suspendat din lume la vremea aceea – e tot acolo …

SF.17

SF.2

Faimoasa inchisoare Alcatraz, tot acolo, pe insula …

SF.13

SF.24

… si focile …

SF.11

… si tramvaiele trase pe cablu de pe la 1875 …

SF.28

… tramvaie pe care mai iti este inca ingaduit sa stai agatat pe scara – ceva neimaginabil (din motive de securitate) in alte orase americane.

SF.23

… Dar mai ales strazile – strazile din San Francisco.

SF.16

SF.3

… cea mai „rasucita”/crooked strada din lume (zice-se)

SF.4

Marturisesc, dintre toate orasele mari pe care le-am vazut in America (si le-am vazut cam pe toate, mai putin Seattle), ba chiar si-n Canada (in fine, la Montreal mai stau in cumpana) de San Francisco m-am indragostit cel mai tare si mai repede.

SF.27

Dragoste la prima vedere, cum s-ar zice. Poate a ajutat si hotelul 🙂

SF.19

SF.20

Mai putin preturile – dar, vorba ‘ceea, pe toate nu le poti avea, chiar daca merita sa te straduiesti 🙂

SF.9


… pentru ca vi se va fi intamplat cu siguranta, si nu o data in viata, mai cu seama daca sunteti femei: Veniti acasa dupa ce ati fost la coafor, v-ati pierdut doua ore din viata si ceva bani, doar pentru a va face mai frumoasa, iar barbatul nu observa nimic. Nicio schimbare. Dupa cum nu observa machiajul sau sprancenele pensate, sau mai stiu eu ce. Li se poate, insa, intampla si barbatilor, mai rar, ce-i drept, cand se tund scurt, sa zicem, sau isi schimba cravata, dar femeia vietii nu remarca nimic.

Acum, aveti doua posibilitati:

  • Prima ar fi sa va mahniti, gandindu-va ca uite, iubirea vietii nu ma mai iubeste, nici nu se mai uita la mine, nu-i mai pasa, s.a.m.d. Asta e reactia cea mai comuna.
  • A doua varianta, insa, v-ar putea aduce un zambet pe buze: N-a observat, pentru ca nu-l/n-o mai intereseaza exteriorul Dumneavoastra. Nu va mai vede „pe dinafara”, ci „pe dinlauntru” – iubeste ideea de Dumneavoastra, nu aparenta Dvs. Va puteti, asadar, relaxa nitzel atunci cand va ingrasati, cheliti, va apar riduri, sau mai stiu eu ce. Persoana iubita nu se mai uita la asta – vi se uita direct in suflet. Nu asta v-ati dorit toata viata? 🙂

Eu atat am avut de spus.


… n-o fi o poveste la fel de celebra precum cea a lui Alexandre Dumas Jr., „Dupa douazeci de ani” …

Ana.Andrei.2018

… dar are un avantaj imens: e adevarata 🙂

Ana.Andrei.2018.2


… in mijlocul verii! Ca vita de vie, de Sfanta Marie! La anul si la multi ani!

Corto.2018.1

corto.2018.2


A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti … – asa incep mai toate povestile romanesti. Daca impunerea acestei expresii ii apartine sau nu lui Creanga, e treaba expertilor sa se pronunte. Cert este ca asa se incep povestile. Cu „a fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti ...”

Sa ne gandim: Povestea care urmeaza se petrece, asadar, candva, intr-un trecut nebulos, neprecizat, dar un trecut extra-ordinar, un timp „ca niciodata. In vremuri extra-ordinare, cand timpul isi iese din tatani („this time is out of joint„, vorba lui Hamlet), orice se poate intampla. Extra-ordinarul poate deveni ordinar, porcii pot zbura sau vorbi, s.a.m.d.. In doar cateva cuvinte, asadar, auditoriul e deja pregatit pentru intamplari iesite din comun, miraculoase.

Miraculoase, miraculoase, dar „de n-ar fi, nu s-ar povesti„. De-necrezutul care e pe cale de a ne fi povestit, suntem asigurati, e, in ciuda aparentelor, cat se poate de autentic. De real. De ce? Simplu! Pentru ca altfel „nu s-ar povesti”. De-povestitul capata realitate pentru ca poate – si trebuie – povestit. Daca e de-povestit, inseamna, pur si simplu, ca este.

Chirstmas.2018.pig.fly

Astfel fezandat, auditoriul e gata sa-si primeasca povestea. Isi suspenda, pe toata durata povestii, spiritul critic. Nu se mai intreaba cum se face de porcii pot zbura sau vorbi. Pe durata povestii, auditoriul inceteaza a mai fi carcotas. Carcotas e de obicei, in viata de zi cu zi. In viata de zi cu zi e greu de multumit. In viata obsinuita stramba din nas, refuza sa se lase prostit, nimic din ceea ce-l inconjoara nu-l poate convinge pe deplin. „Lasa, ca stim noi …” Nu si acum, insa. Acum asculta cu sufletul la gura, si gura cascata. Acum, inghite totul pe nemestecate, cu pofta. Acum, se lasa patruns. Imbibat.

La un moment dat, povestea se termina.

Cum se termina? Sa ne mai gandim. Noi, pre noi insine:

Si-am incalecat pe-o sa,

Si-am spus povestea asa;

Si-am incalecat pe-o roata,

Si-am spus-o toata.

Si-am incalecat pe-o capsuna,

Si v-am spus o mare si gogonata minciuna!

Povestea ne-a fost spusa „asa„, nu altfel. Ne-a fost spusa intr-un anumit fel. Cu un rost. Si ne-a fost spusa „toata„. Nimic n-a ramas nespus. Tot ceea ce era de-povestit, ni s-a povestit. Nu exista secrete. Nu stim noi mai putin decat stie povestitorul. Avem de-a face, cum ar zice americanul, cu un „full disclosure„. Avem de-acum toate datele problemei pentru a intelege povestea. Dar toata povestea a fost „o mare si gogonata minciuna„!

Asta loveste auditoriul precum un dus rece. Pai cum? Nu ni se spusese inca de la bun inceput ca „de n-ar fi, nu s-ar povesti„? Si-acum, la sfarsit, aflam c-a fost doar „o mare si gogonata minciuna„? Chiar de-ar fi asa, de ce sa ne-o spui verde, de la obraz, fara putin tact? De ce nu ne lasi sa mai visam? De ce sa ne trezesti la realitate?

Ceea ce pare sadism, la o prima vedere, se dovedeste, la o privire mai atenta, pedagogie de inalta clasa. Una de la care pedagogii de scoala noua, atenti sa nu raneasca sufletele sensibile, ar avea ceva de invatat. Dupa cum stim, in Cartea a Doua a Republicii lui Platon, Socrate spune ca asa incepem educatia copiilor – prin a le spune povesti. Povesti care, in ansamblul lor, sunt false, dar contin in ele un sambure de adevar. Despre de-ce-ul asta am mai vorbit (interesatii poti reciti serialul cu Povestea porcului de Fat Frumos). Ceea ce ne intereseaza acum e faptul ca, la sfarsit, minciuna e marturisita ca atare.

De ce? Pentru ca trezirea la realitate isi are si ea rostul ei. Nu poti trai pe vecie in lumea povestilor. Nu poti trai tot timpul in lumea extra-ordinarului. Povestea si-a facut datoria. Ne-a facut s-o luam in serios. De-acum e timpul intoarcerii in timpul acesta. Precum maurul, povestea si-a facut datoria, povestea poate sa plece. Povestile „ca niciodata” isi au rostul lor, dar ordinarul, mundanul, traiul de zi-cu-zi isi are si el rostul sau. Din cand in cand mai trebuie sa traiesti si cu picioarele pe pamant. Din cand in cand, mai trebuie sa te speli si pe dinti.

Mai ramane de clarificat un singur detaliu: De ce sa incaleci pe-o „capsuna”? Bun, e o chestiune evidenta de rima, capsuna-minciuna. Dar dincolo de evidenta, mai e un talc. Capsuna e frumoasa, zemoasa si gustoasa. Capsunile sunt extraordinare! Nimeni, insa, nu s-a saturat vreodata mancand doar capsuni.

Si-am incalecat pe-o sa – la Anul si la multi ani!

 

 


… desi nu mai aveam de gand sa scriu nimic pana dupa Craciun, unele patanii sunt prea interesante pentru a nu fi povestite.

Povestea asta, insa, ca orice alta poveste, are nevoie de un context. Sau de mai multe. Concentrice.

Contextul Nr. 1: De vreo saptamana, de cand copiii ni s-au intors de pe la scolile imprastiate pe-un intreg continent, casa ni s-a umplut la loc. Si mai mult decat atat. Lasand detaliile domestice la o parte, suntem de-atunci sase adulti si cinci caini. Doua femei si patru barbati – la oameni. Un barbat si patru femei – la caini. Folositi-va imaginatia. Imi amintesc de-o vorba de-a lui Tanti Ibi: „Domnu’ Alin, mai bine dormeati …” Glumea si ea, glumesc si eu.

Contextul Nr. 2: Pentru necunoscatori, americanii incep sa-si cumpere (si impodobeasca) pomul de Craciun inca de la Thanksgiving. Tot de atunci incep si nesfarsitele colinde, mai mult sau mai putin „teologice”, astfel incat in seara de Ajun esti deja satisit de „spiritul Craciunului”. Principiul „ce-i prea mult, nu-i sanatos” se aplica inclusiv la cele religioase. „A se folosi in moderatie.” Est modus in rebus. Cunoscand situatia, am plecat la cumparat brad inca de la sfarsitul saptamanii trecute. „Inca” s-a dovedit, in fapt, „prea tarziu„. Toti brazii mai Doamne-ajuta fusesera deja cumparati, refrenul peste tot a fost „ati venit prea tarziu”. In cele din urma, insa, dupa multe peripetii, am gasit unul decent, asa ca toata lumea a fost fericita. Oamenii, cel putin. Despre caini mi-e mai greu sa ma pronunt.

Christmas.2018.0

Contextul Nr. 3 – e universal: Cand iti vin copiii acasa, nu mai conteaza cati ani au – sunt tot copii. Fac ce vor. Sunt rasfatati. Si dac-ai vrea sa pui picioru-n prag, n-ai avea acum, ca esti in minoritate. Asa ca-i lasi sa-si faca de cap, chiar atunci cand te calca usurel pe nervi. Toate au, insa, o limita. Est modus in rebus. Ii lasi cat ii lasi.

Si-acum peripetia: Asta seara, eu ascultam colinduri si compuneam in gand lista celor pe care sa le cantam maine. Ana era in camera ei, lucrand la ceva pentru scoala. Ancuta era in bucatarie (pentru a preveni eventuale comentarii, e placerea ei! Cititi Citadela lui St Exupery pentru a intelege de ce). Baietii erau in camera de langa, urmarind ceva filme documentare despre criminali in serie, „the real chainsaw massacre„, si altele asemenea. Cum spuneam, are si rabdarea limitele ei. In plus, e o chestiune de gust. Colindurile cu marturisirile ucigasilor in serie nu se amesteca foarte bine.

Christmas.2018.1

Asa ca le-am zis, mai in gluma, mai in serios, sa schimbe programul, ca nu se potriveste cu „spiritul Craciunului”.

Baietii au ras. Cand esti intre 19 si 29 faci ce vrei.

Dupa care bradul le-a cazut, la propriu, in cap.

Merita sa le vedeti fetele.

Sa ne-ntelegem: Bradul asta, impodobit, statea acolo de o saptamana. Cand a cazut, nu trecuse nimeni pe langa el, nici macar un caine (dormeau toti pe canapele), masini grele pe strada noastra (e un fund de sac cu sapte case) nu trecusera sa vibreze podeaua sau ceva. Nimic nelalocul sau nu se intamplase. Atata doar ca pomul de Craciun se „hotarase” sa le pice-n cap.

N-a fost o tragedie. S-au spart cateva globuri si-a cazut una dintre instalatiile de iluminat. Strangand, insa, cioburile, toata lumea – y compris „baietii” – au incercat sa gaseasca o explicatie rationala.

N-au putut, asa ca le-am oferit eu una.

Le-am reamintit conversatia dinainte de-a se prabusi bradul.

Merita sa le vedeti fetele.

Asta mi-a adus aminte de o patanie de-a lui Denis de Rougemont (pentru necunoscatori, un elvetian destept, printre primii care a sustinut ideea unei Europe Unite pe baze crestine). In Partea Diavolului (in traducerea excelenta a regretatului Mircea Ivanescu), de Rougemont povesteste o patanie intrucatva asemanatoare, petrecuta in 29 iunie, 1954. Aflat la o serata cu prietenii, au inceput un joc de societate. Trei participanti trebuiau sa scrie trei intrebari, iar ceilalti trei trebuiau sa scrie raspunsurile in acelasi timp, fara ca nimeni sa aiba vreo idee care sunt intrebarile sau raspunsurile. Oamenii astia erau destepti. In ziua de azi, asemenea intrebari si raspunsuri ar fi greu de imaginat. O intrebare a fost „Ce este mistica?” Raspunsul „aleatoriu” a fost „Este o mica gradina inchisa care se va deschide de Pasti.” Al treilea schimb de intrebari si raspunsuri, insa, a fost cel pe care l-am povestit si baietilor.

Intrebare: „Ce s-ar intampla daca diavolul ar intra in aceasta camera?” Citez din de Rougemont: „Partenerul si-a citit raspunsul: ‘Toate luminile se vor stinge.’ Si toate luminile s-au stins.”

Denis de Rougemont nu comenteaza patania in niciun fel.

Nu era s-o comentez eu.

Dar baietii astia, intre 19 si 29 de ani, dupa ce-au ras manzeste, au schimbat programul. Acum, si fetele si baietii si cainii se uita pentru a vreo cincea oara la un film „de Craciun”  – The Holiday.

Ziceau oamenii alde Alfarabi (un arab) si Maimonides (un evreu) ceva: Marea majoritate a oamneilor n-are nevoie de filosofie. Are nevoie de miracole.

Asa ca dis-de-dimineata mergem la biserica.

Laudati si cantati si va bucurati!

P.S. Denis de Rougemont: „Un cuvant inca. S-ar intelege gresit intentia urmarita prin acest mic tratat, daca el ar fi interpretat ca fiind un efort pentru a ‘demonstra’ existenta diavolului. Nu e vorba decat de o incercare de a talmaci anumite neajunsuri ale vremii noastre, raportandu-le la actiunea singurei fiinte care se bucura de faptul ca ele nu exista.”

 




Categorii