… stiu ca-n romaneste suna cumva amuzant, ba mai si rimeaza cu „tifla” de la „a da cu tifla”, dar sunt cat se poate de serios: pentru cei care ma cunosc cat de cat, a venit ca o surpriza imensa. Unde pana mai ieri nu ma pricepeam sa fierb un ou, de ceva vreme ma straduiesc ca-n fiecare weekend sa prepar cate o reteta mai … exotica (ce-i drept, mai toate sunt, pentru mine, inca exotice).

Pentru cititorii fideli ai acestui blog, insa, surpriza nu s-ar cuveni sa fie intr-atat de mare. In definitv, cand m-am aflat singur de Paste sau de Thanksgiving, la Yale sau chiar la Houston, am reusit sa fac si curcan pe varza, sa rosesc si ouale cu ceapa, ba chiar sa gatesc ceva miel. Samanta, cum ar veni, era acolo – astepta doar sa inmugureasca.

Si a. In ultima vreme am gatit cam de toate, de la plachie de peste, la porc cu portocala, de la rizotto cu ciuperci salbatice, la coada de taur 🙂 Majoritatea incercarilor au fost incununate de succes. Esecurile majore au ramas – cumva de inteles – banalii mititei si ficatul de porc. Pare-se ca-n ceea ce ma priveste, normalitatea e mai dificila decat extraordinarul.

Astazi am facut tartiflette – o mancare originara, zice-se, de prin Alpi – si a fost un succes de „public” rasunator, cu aplauze la scena deschisa. V-o recomand, pana n-o uit. Nu intru-n detalii tehnice (cei interesati stiu unde sa ma gaseasca; in plus, pe internet exista mai multe variante; eu am ales sa combin doua dintre ele.)

Ingredientele de baza sunt cartofii (fierti initial), sunca, ceapa, usturoi, cimbru, creme fraiche, si – aici devine mai piparat (sic) – unul sau doua feluri de branza, pe cat posibil frantuzeasca. Bun, si putin patrunjel, mai mult pentru ratiuni estetice decat de sanatate.

Nu, nu e de post, si suna ca o invitatie la infarct, dar va asigur (si nu sunt singurul!) ca rezultatul e minunat si te face sa uiti (pentru moment), atat de pacatele spirituale cat si de cele trupesti!

Pofta buna!

P.S. Cat se poate de serios, sunt deschis oricaror altor sugestii culinare – imi trebuie doar ideea de baza; de-acolo-ncolo am invatat sa ma descurc 🙂