… pentru ca uneori lucrurile se aseaza amestecat, dar se aseaza frumos. Bunaoara, de acest 1 Decembrie. Ca intr-un tablou in care un pictor de geniu, sa zicem Salvador Dali,  amesteca de ne-amestecatul, dar, in ciuda logicii normale, rezultatul final are o frumusete de netagaduit.

Sa incepem cu fundalul panzei: vremea, neobisnuit de calda, chiar si pentru Houston – vreo 26-27 C, cu un soare absolut fermecator, de sfarsit de august, strecurat printr-un foietaj de inceput de octombrie.

Prima pata de culoare: bradul de Craciun. Cum anul trecut am umblat de bezmetici prin tot Houstonul, in 10 decembrie, pentru a gasi un brad mai Doamne-ajuta (americanii si-i pun imediat dupa Thanksgiving), anul acesta am zis sa incepem mai devreme. Si-am gasit repede ce cautam. L-am pus in apa si l-am lasat deocamdata afara, pentru a-l impodobi doar dupa ce se strang toti copiii acasa, de pe la scolile lor.

A doua pata de culoare: un pui la punga, la propriu, nu la figurat, facut de yours truly 🙂 L-am impanat cu usturoi si unt, l-am umplut cu mar, ceapa, usturoi si rozmarin, l-am uns cu unt si rozmarin si paprica dulce, pe langa alte cele (doar nu va asteptati ca un bucatar care se respecta sa va dea toata reteta! :))

Si-n ciuda reticentelor initiale ale publicului (Ancutza si Andrei), rezultatul s-a dovedit a fi la inaltimea asteptarilor.

Si-acum, pour la bonne bouche, aranjamentul, pentru ca un pranz, zice-se, trebuie sa fie o desfatare a tuturor simturilor: la masa de sub umbrar am asezat niste farfurii patriotice, ca tot era 1 Decembrie! (Tzuica romaneasca 100%, adusa recent de catre Alina, de la Florin, nu apare in fotografie, dar va asigur c-a intregit tabloul cu o alta importanta dimensiune patriotica, deloc de neglijat. Sa fie primita, Florine!)

In fine, dar nu in cele din urma, pentru a incheia tabloul unei zile frumoase aidoma unui tablou de Dali, cata vreme puiul se cocea in punga (sau ce fac puii cand sunt intr-o punga, in cuptor, ca de asta nu-s sigur), Andrei a profitat de vremea buna pentru a instala deja pe casa si pe garaj luminile de Craciun.

Rezultatul s-a vazut dupa caderea intunericului.

Nu-mi fac iluzii: Ziua de astazi nu se va mai repeta, iar asta nu doar pentru ca maine nu va mai fi 1 Decembrie sau primul centenar romanesc. Ziua de astazi a fost o combinatie unica, aproape imposibila, de factori aparent intamplatori: Vara s-a potrivit cu toamna, Craciunul cu 1 Decembrie, iar puiul la punga cu tricolorul Romaniei, sub un umbrar, undeva, pe langa Golful Mexic.

Sa nu uitam, insa; asa s-a intamplat si Marea Unire din 1918, in pofida tuturor probabilitatilor. Vorba sarbilor, dupa ce-au doborat bombardierul „invizibil” al americanilor: „Iertati-ne, n-am stiu ca e imposibil!”