… e lucru bine stiut – barbatii au nevoie de „pesteri”, de locuri in care sa se retraga singuri, sa poata sa-si mangaie piticii pe care altminteri ii tin ascunsi, ca sunt dovada de slabiciune. Americanii le zic spatiilor astea chiar asa – „man cave” (de obicei e o pivinita, un garaj sau orice alt spatiu special amenajat in care omul merge sa se uite la fotbal, sa joace jocuri stupide pe computer sau chiar sa citeasca 🙂 ). Mircea Eliade spunea ca, indiferent ce i s-ar intampla, stie ca are o pestera, undeva in Himalaya, in care se poate retrage oricand. N-a mai ajuns acolo. S-a multumit cu „pestera” bibliotecii. Cand biblioteca i-a ars, a fost distrus, dar a incercat din rasputeri s-o refaca in cel mai scrut timp cu putinta.

Nu poti trai fara o „pestera”.

Norocosul de mine! Acum am cinci. Trei afara … (observati, rogu-va, ca toate trei te leagana 🙂 )

… si doua inlauntru.

Spatii in care pot sta tolanit, gandindu-ma la ale mele, citind sau fumand (afara). Cand o sa ma fac mare, visul e sa imi pot ingadui chiar o camera intreaga in care sa pot face toate astea. Domnul cu mila 🙂