… si nu, nu vreau sa fac din tantar armasar, dar nici nu pot sa ma gandesc la faptul ca, daca vara asta (care e pe cale de a se topi, atat la propriu, cat si la figurat),  m-a trimis de la Sarmisegetuza la Columna lui Traian, va fi avand o in-semnatate. Imi va fi facut un semn. De la daci, la romani. O chestiune de identitate, la urma urmelor, precum cea a bagajului genetic.

Pentru cei mai tineri, care vor fi uitat, Badea Cartan a fost un oier de pe langa Sibiu, infocat aparator al latinitatii … romanilor si a unirii Transilvaniei cu Principatele. A calatorit la Bucuresti de nenumarate ori si a adus in Transilvania desagi intregi cu carti in limba romana. Sa nu uitam ca atunci Scoala Ardeleana exagera, probabil intentionat, latinitatea romanilor. Asa s-a ajuns ca, pentru o scurta perioada, „cravata” sa se numeasca „gat-legau„, ca e mai … romaneste. Cam cum francezii au incercat sa inlocuiasca deja asumatul „hotdog” cu „chien-chaud„, sau americanii „French fries” cu „Independence fries„. Istoria e plina de asemenea incercari disperate de intarire a unei identitati sau alta.

Culmea ironiilor, mai nou „dacomania” a inlocuit „latinomania„, afirmand, nici mai mult, nici mai putin, decat ca romanii ar fi … urmasii dacilor! Si-uite-asa, am impacat si capra cu varza.

Capra dacica, de la Sarmisegetuza …

… cu varza romana. Columna lui Traian sta, intr-un fel marturie. (In treacat fie spus, de-abaia acum am aflat ca blocurile au fost sculptate pe masura ce Razboaiele dacice se aflau in prima desfasurare, asa ca povestea victoriei lui Traian asupra lui Decebal era gata pentru marsul triumfal. Asta incredere de sine – daca se sfarsea altfel? 🙂  )

Atata doar ca varza romana apare, constant, in controlul caprei dacice. Imagini cu daci invinsi de romani, inlantuiti, etc abunda …

… si nu doar pe Columna lui Traian, ci pe te miri ce Arc de Triumf din Forumul Roman.

Spre deosebire de Badea Cartan, eu n-am ajuns la Roma pe jos 🙂 In schimb, am batut toata Roma cu piciorul, de la Vatican la Vila Medici, de la Capela Capucinilor la Santa Maria Maggiore, de la Panteon la statuia lui Garibaldi, s.a.m.d..

Cine se uita pe harta Romei intelege ca nu e chiar putin lucru, mai cu seama ca temperaturile in perioada aceea topeau, de multe ori la propriu, asfaltul. La inceput a fost din intamplare, apoi, daca tot incepusem, a fost intentionat: nu era sa iau un taxi pe ultima suta de metri, nu? 🙂

Si, daca tot eram pe urmele „romanitatii” in Italia, am vizitat si Academia di Romania, in Roma …

… si Institutul Cultural Roman din Venetia.

Revenind insa la Badea Cartan si ironiile identitatii, a ramas in istorie felul in care, ajuns la Roma, a adormit la baza Columnei lui Traian, iar a doua zi, ziarele italiene titrau „un dac a coborat de pe Columna”, pentru ca Badea nostru era imbracat intocmai ca … strabunii daci cateva mii de ani mai tarziu! Observati ironia? Badea Cartan a mers pe jos pana la Roma pentru a dovedi o data in plus latinitatea poporului roman, dar a sfarsit confirmand-o pe cea dacica 🙂 Are si cautarea asta a identitatii felul ei de-a-ti trage cu ochiul.

Mai bine bem o cana cu apa de la Izvorul din Sarmisegetuza, precum strabunii nostri daci, sa ne mai racorim.