… am pomenit-o in treacat si prima oara AICI. Acum insa, recitind finalul lui Hamlet, mi se pare ca n-am insistat destul. C-am fost, cum ar veni, nedrept cu „intelectualii” 🙂 . Horatio – intelectualul „echipat”, din cate se-ntelege, cu cele trebuincioase vorbitului cu stafiile – mai are un rol. Major. El trebuie sa traiasca pentru a spune povestea.

Dupa ce Gretrude, regina-mama, moare otravita din greseala de catre noul sot, Claudius, dupa ce Laertes moare si el – „I am justly killed with mine own treachery„, iar Claudius moare de mana lui Hamlet, Horatius e coplesit. In mijlocul atator morti, vrea sa moara si el – din solidaritate cu intreaga tragedie, nu pentru ca ar fi responsabil de ceva. Vrea sa bea si el otrava, ca un roman de moda veche, in loc sa supravietuiasca precum un modern danez: „I am more an antique Roman than a Dane„. Cu ultimele puteri, la propriu si la figurat, Hamlet il opreste. Fara Horatio viu, in stare sa spuna povestea, moartea lui Hamlet, la fel ca toate celelalte, ar deveni inutila. Tragediile n-au rost daca nu sunt povestite si explicate – la asta sunt buni intelectualii, in afara de vorbit cu stafiile.

„And in this harsh world draw thy breath in pain/To tell my story„.

Cu alte cuvinte, Hamlet il obliga pe Horatio sa traiasca, desi stie ca sufera, ca-l doar fiece gura de aer trasa in piept. Si nu, nu trebuie sa traiasca de dragul traitului. Trebuie sa traiasca doar atat cat sa spuna povestea lui Hamlet. Cat sa dea sens unei tragedii si multor morti. Doar atat.

Horatio ezita, dar, ca orice intelectual, cedeaza. Iar cand Fortinbras si ambasadorul Angliei isi fac aparitia la scena masacrului, Horatio se grabeste sa le spuna ca toate au o explicatie. Un rost. Un sens.

And let me speak to th’ yet un-knowing world

How these things came about. So shall you hear

Of carnal, bloody, unnatural acts,

Of accidental judgments, causal slaughters,

Of deaths put on by cunning and forced cause,

And, in this upshot, purposes mistook

Fall’n on th’ inventors’ heads. All this

I can truly deliver.

„I can truly deliver” – asta pot sa fac. La asta ma pricep. Si de asta e nevoie pentru a evita alte tragedii in batalia pentru tronul Danemarcei. Oamenii o iau razna daca n-au un povestas (vorba lui Llosa) care sa le puna ordine nu atat in ganduri, cat in trairi:

But let this same be presently performed,

Even while men’s minds are wild, lest more mischance

On plots and errors happen.

Si cu asta basta. Intelectualul si-a facut datoria. Intelectualul, ca si maurul, poate sa plece. Piesa se poate incheia. Cortina se poate trage.

Aplauze.