… to be or not to be. In 30 de secunde
… ce-i drept, Hamlet nu prea are ce cauta in contextul asta, in afara faptului ca suna bine 🙂 Am condus zeci sau sute de mii de mile, de-a lungul si de-a latul Americii. Am condus pe ploaie si pe ninsoare, pe polei si pe gheata. Si am plecat spre San Antonio. Si era drum drept, autostrada libera. Ploua, ca e uraganul Patricia. Si am dat de-o balta. Si am acvaplanat/ hydroplaning, cum ii zic astia pe-aici. Si ne-am rasucit de trei ori, la vreo 150km/ora, si-am iesit de pe autostrada si ne-am oprit intr-un pom.
Soarta.
Ar fi fost chiar romantic daca muream impreuna la aniversarea unui sfert de veac.
Asa, suntem doar rupti la propriu. La figurat, suntem bine 🙂
Exista si-o parte buna in toata povestea. In momente din astea iti poti verifica teoriile despre lume si viata. Ale mele par sa fie corecte. Rezista la demonstratii 🙂
Din categoria:Uncategorized | 4 Comments
Oh, my God! Asta a fost (cum se spunea in satul in care m-am nascut) o cumpana. Sa fiti sanatosi si neaparat (ca sanatosi erati si inainte de accident) norocosi!
Multzam – macar ne vom aduce a-minte 🙂
Hm… this is not cool… Ma bucur ca ati scapat cu bine, vad ca ai ratat un copac 😦
Nu stiu daca e cazul, dar una dintre cauzele nasoale de accidente pe autostrada pe ploaie e utilizarea tempomatului – cruise control cum ii zice pe acolo, sau „pilot automat” cum zic ghiolbii – asta face roata sa accelereze cand pierde gripu-ul. Extrem de periculos. O alta cauza e rezistenta rotii motrice la impactul cu apa, un fel de franare violenta inegala sau chiar pe o singura roata. La masinile cu „stick”ai o sansa de scapare cand intri in acvaplanare, calci ambreiajul complet si roata se invarte liber, ceea ce de regula rezolva problema, la masinile automate cred ca ideal e sa tii acceleratia constanta (while not on cruise control…). Nasol! Sanatate! Slava Domnului!
Happy anniversary! Că doar nu mor caii când vor câinii….