… Copenhaga en miettes (II)

14Iun15

… incepe, de buna seama cu Valchiriile.

C7

Incepe cu razboiul.

Cu vikingii.

Treptat, insa, vine crestinismul. Pe langa fortificatiile inconjurate de apa, incep sa se inalte bisericile.

C10

Tot mai multe biserici.

C11C12

Fascinatia apei ramane, fara doar si poate, insa de-acum ambarcatiunile indeplinesc alte scopuri. Turism, restaurante, etc.

C2C1

Pentru ca danezilor le place sa manance afara, pe terase, in taverne mai mult sau mai putin dichisite, oriunde, numai in grup sa fie. Mancarea e in continuare un fel de ‘cuminecare’ – se cuvine impartasita, ospetita. Chiar si la poala bisericilor.

C19

Locul cailor e luat de catre biciclete.

C20

Locul testelor insangerate, de catre ciocolate.

C13

Asta e viata – nu sta pe loc. La marginea orasului, mai supravietuieste un falanster – un oras in oras. A inceput cu idealuri socialiste, flower-power. Acum traieste din pot (marijuana) si din reclama de outsiders (de aceea si fotografiatul este interzis; am incalcat, totusi, de cateva ori, legea; la urma urmelor, ce poate fi mai absurd decat sa respecti legea intr-un orasel bazat taman pe ne-respectarea ei? :)) Culmea e ca si in falansterul/orasel, denumit Christiania, mancarea de baza – caci omul mai bea, se mai drogheaza, dar mai si infuleca, mancarea preferata sunt tot „the frankfurter”, varianta nordica a hot-dog-ului american. [Nota: Numele Christiania e ironic pe doua niveluri: (1) comunitatea „pacifista” a fost creata pe ramasitele unei baze militare ale carei baze au fost puse hat, prin secolul al XVII-lea, de catre regele Christian al V-lea si au supravietuit pana in secolul XX; (2) initial, ocupantii (mai putin de o mie) au fost numiti de politisti „crestini cooperanti”, desi numai despre crestinism nu poate fi vorba aici.]

C5C4

Dar, pentru ca tot am ramas incremenit la mancare, sa mai spun ca, intr-una dintre seri, am luat masa in Turnul Parlamentului – un spatiu inaccesibil publicului pana in urma cu scurt timp – si cel mai inalt punct de observatie din oras (in fundal, in prima fotografie). Da, capitala europeana a Danemarcei nu are nici macar un singur zgarie-nori. Turnul asta e cea mai inalta constructie din oras! Aici nu se mancau hot-dogs, ci „noua bucatarie nordica” – buna, dar, daca ma intrebati, putintel prea fandosita pentru gusturile mele mai barbare. Nu mai sunt nici vikingii ce-au fost 🙂

C21C15C18

Iar cu asta ajungem si la scopul vizitei mele in Copenhaga – am fost invitat sa tin o asa-numita „key-note address” la o conferinta internationala, Compromise and Disagreement, organizata de catre University of Copenhagen. Organizarea a fost fara cusur, prezentarile (cu putine exceptii), de calitate, dar discutiile cu participantii din Europa (Anglia, Spania, Olanda, Germania, Italia, etc.) mi-au lasat un gust cumva amar. Asa se intampla cand ti se prabuseste un mit – iti ramane in gura un gust amariu. Pe foarte scurt, credeam ca asa-numitul sistem „feudal” din universitatile romanesti reprezinta o particularitate mioritica. Nu e asa. Reprezinta o „particularitate” europeana. Proceduri inacceptabile in SUA (ramanerea la post-doctorat la aceeasi universitate unde ti-ai dobandit titlul, ramanerea la post-doctorat pentru mai mult de trei ani, dependenta profesorului-asistent de cel titular impinsa pana la plimbatul cainilor acestuia – nu e gluma! s.a.m.d.) sunt considerate „norma” de-a lungul si de-a latul Europei, occidentala sau nu. [Nota: Exista, de buna seama, si diferente. Inteleg ca sistemele din Marea Britanie sau Olanda sunt mai competitive decat cel german, bunaoara – dar asta ar fi subiectul unei alte discutii.] Si-atunci de ce sa ne mai miram ca, academic vorbind, sistemul american ramane cel mai „productiv” din toate punctele de vedere?

Copenhagen.2

Poate si de aceea, profesorul Michael Freeden, de la University of Nothingham (venit de la Oxford), o somitate in Ideologiile Politice, mi-a propus sa editez unul dintre multiplele volume in pregatire in cadrul unui proiect intitulat „Conceptul de Europa” (care include si Romania). Poate c-asa cum America s-a vazut mai bine din Europa (Tocqueville), si Europa se vede ceva mai bine din America.

Copenhagen.5

Morala? Pai un jurnal din firimituri nu trebuie sa aiba o morala. Dar, daca tot e sa avem una, de ce sa nu avem doua? 🙂

(1) Si uriasii (mai) plang.

C16

(2) Cum ai da-o, cum ai suci-o, cu Valkirii sau nu, dragostea invinge in cele din urma. Am zis 🙂

C22PS Povestile cersetorilor si studentilor romani din Copenhaga vor trebui sa mai astepte. Povestea ma impinge spre Romania. C-asa sunt povestile – grabite.

Anunțuri


No Responses Yet to “… Copenhaga en miettes (II)”

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: