… sa mergi, pentru ultima oara, la pescuit cu baietii pe raul pe care ati fost la pescuit de atatea alte ori in ultimii zece ani – si sa stii ca e pentru ultima oara.

… sa va asezati cu totii la masa la care v-ati asezat de atatea ori, sa faceti aceleasi gesturi, aceleasi glume saptamanale, desi au trecut zece ani – stiind foarte bine cu totii ca e pentru ultima oara.

… sa ti se confeseze copiii – care-s deja cai batrani 🙂 , c-au facut o capsula a timpului in care au varat „nu-ti spunem ce” si-au ingropat-o, undeva, in fundul curtii, „nu-ti spunem unde„, stiind foarte bine ca e pentru prima si utima oara si nimeni nu va mai veni s-o dezgroape, nici peste zece, nici peste douazeci sau o suta de ani, amin.

… sa plimbi cainii in parcul-padure de langa casa, sa-i lasi sa alerge acolo, la capatul-capatului, unde lumina se zbate parca altfel printre frunze si stii ca nu vine nimeni sa sperie de niste caini lasati liberi, tu sa stai pe acelasi trunchi de copac pe care ai stat de zece ani, sa-ti aprinzi tigara sau, dupa caz, pipa si sa te uiti la ei, bucurandu-te de bucuria lor – stiind ca e pentru ultima oara.

… sa te inchini noaptea, inainte de culcare, la icoanele la care te-ai inchinat de zece ani, stiind ca maine va trebui sa le impachetezi si sa le trimiti la celalalt capat al continentului – pentru ultima oara.

… sa tunzi iarba, pentru ultima oara in zece ani, desi nu ar mai trebui sa o faci, dar sa o faci cu aceeasi grija pe care ai fi avut-o daca ai fi tuns-o pentru tine.

Pentru ca pentru tine ai tuns-o.

(va urma)

…

…