… la multi ani, generatie X! Aveti a-mi ierta excesul de entuziasm, dar tocmai am terminat un text pentru revista Sinteza, despre asa-numita generatie X, i.e., generatia noastra, a celor pe undeva intre 40 si 50 de ani. In Romania, asta include si generatia Decreteilor din care cu onor fac parte. Scriind, m-a apucat asa, un soi de duiosie fata de soarta noastra, o duioisie pe care simt nevoia sa v-o impartasesc. Iata asadar prima parte a textului cu pricina, poate intelegeti mai bine ce vreau sa spun. Pentru continuare, va trebui sa cumparati Sinteza 🙂

Decreteii Generatiei X – o furtuna perfecta intr-un pahar cu apa

… dar macar atat. Macar de-asta n-avem a ne plange – ca generatie nascuta pe undeva intre anii ’65 si ’80 (controversele “de frontiera” continua inca, dar sunt mai putin interesante), avem o eticheta care ni se potriveste din mai multe puncta de vedere: X. Atat. X. Daca am fi depresivi, am spune ca ne-au pus deja cruce; crucea Sfantului Andrei, poate, dar cruce.
Poate nu degeaba, in America ni se mai spune “generatia pierduta”. Plasata intre generatia Baby Boomers – valul de copii nascuti in entuziasmul de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ajuns la maturitate pe vremea Razboiului din Vietnam, Beatles, flower-power, make love, not war – si celalalt val, al Milenaristilor (the Millennials – generatia nascuta in jurul anului 2000), generatia X in variant americana nu impresioneaza pe nimeni, prin nimic: nici prin numar (demografic vorbind, fara imigranti, populatia Americii ar fi mers in jos pentru prima data in istorie, gratie anticonceptionalelor, make love, not babies), nici prin vreun radicalism de stanga sau de dreapta. Dupa cum arata mai toate studiile (un exemplu poate fi gasit aici http://www.pewresearch.org/fact-tank/2014/06/05/generation-x-americas-neglected-middle-child/) in America, generatia X pare ca s-a nascut gata obosita de excesele ideologice ale parintilor. Proveniti, majoritatea, din casnicii detsramate sub semnul flower-power, cei din generatia X tind sa fie mai familisti si mai conservatori, dar nici pe departe la fel de conservatori ca bunicii lor si nici la fel de liberali precum copiii lor. In concluzie, la toti indicatorii, se plaseaza intre: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Suntem precum fata saracului din poveste (daca o mai stie cineva): nici imbracati, nici dezbracati, nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe langa drum. X.
S-ar parea ca avem toate motivele sa fim, ca generatie, depresivi. Suntem, cum s-ar zice, caldicei. Or, in Apocalipsa, caldiceii nu se bucura de prea multa simpatie: “O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar pentru ca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, Te voi scuipa din gura Mea!”( Apocalipsa 3:14-18) Citesti vorbele astea si te apuca asa, ca un fior pe sira spinarii. Dar, pana la Judecata de Apoi, mai avem de-a face cu judecata pietii. Iar piata din SUA s-a pronuntat deja: desi oamenii intre 40 si 50 de ani s-ar cuveni sa fie tinta de marketing a majoritatii companiilor, fiind, teoretic, “cei in “floarea varstei si a disponibilitatilor financiare”, acesta este “target”-ul cel mai adesea ignorant de catre mai toate companiile de publicitate, in favoarea fie a celor mai batrani, la pensie sau aproape (Baby Boomers), fie a celor mai tineri (the Millennials). E o strada cu dublu sens. Nici lor nu le pasa de noi, nici noua de ei. Studiile arata ca generatia X e generatia cea mai “cinica” dintre cele trei. Simplu spus: batranii si tinerii se lasa mai impresionati si entuziasmati de reclame si sloganuri. Noi, nu.

Partea buna in toata aceasta poveste e ca nu ne lasam nici deprimati cu una, cu doua. Deprimarea e doar un fel de entuziasm intors pe dos, or noi suntem, aparent, prea cu picioarele pe pamant pentru asa ceva. De ce sa fii deprimat doar pentru ca ti s-a pus crucea X? In alfabetul latin, X e inceputul sfarsitului – X,Y,Z – , ceea ce in sine nu e de colea. In numerologia romana, X e 10 – nota maxima. Te poti, asadar, uita la X din mai multe puncte de vedere. Bunaoara, nu ca la o cruce, ci ca la o rascruce. Sau ca la o cruce care nu pune cruce ci semnaleaza un alt inceput.
De ce nu? Ii putem spune cumpatare.