… farmecul (mai mult sau mai putin) discret al pasaportului

13Mar15

… unii dintre dumneavoastra cunoasteti povestea: in 2000, la Paris, mi-au intors copiii de la avion, pe motiv de green card expirat (cei doi mai mari) si de incalcare a regulii de adus in State la prima vizita a parintilor dupa nasterea copilului (cel mic) – o regula de care nu-mi spusese nimeni, desi intrebasem si la INS, si la Ambasada SUA din Romania. NU mai intru acum in detalii, dar o rusine mai mare nu cred sa fi patit – m-am simtit complet neajutorat. Nu puteam sa-mi ajut familia. Asa ceva nu se uita. Mi-am promis atunci ca iarba de voi manca (nu ma intrebati de unde mi-a venit expresia, dar asa am zis), le voi asigura un pasaport care sa-i fereasca de asemenea umilinte pentru tot restul vietii. Si m-am tinut de cuvant. Iarba n-am mancat, dar nici departe n-am fost. Acum au toti trei atat pasaport american cat si european, dar asta nu-i impresioneaza cu nimic. Erau prea mici atunci ca sa-si mai aminteasca umilinta. Eu, insa, care am crescut visand nu sa emigrez, dar sa pot cutreiera lumea cand am chef, care am inghetat sau transpirat la cozi pe la diferite ambasade dupa ’89, n-am uitat. Pentru mine pasaportul e ca proprietatea la John Locke – intruparea libertatii.

De cand l-am obtinut pe cel american, n-am ratat nici o alegere – vezi dovada (nu sunt toate abtibildurile, pentru ca uneori am mai votat si doar cu permisul de conducere). Nu, nu te obliga nimeni sa lipesti abtibildul cu „I voted” nicaieri, unii si-l mai pun in piept, altii il arunca. Eu, in semn de respect pentru dreptul obtinut, il lipesc pe spatele pasaportului.

pasaport.vechi

La safarsitul lui mai sunt invitat sa tin o prezentare la o conferinta internationala despre compromis organizata de catre Universitatea din Copenhaga. Si, daca tot sunt acolo, planuiesc sa dau o raita si prin tara, poate si cu un mic ocol prin Franta, pour la bonne bouche (to be decided soon). Toate bune si frumoase, pana am realizat ca-mi expira pasaportul in iunie. Nu m-am agitat cu asupra de masura, ca mai era timp. L-am trimis pe cel vechi si am aplicat pentru cel nou, fara sa platesc taxa de urgenta. Abia mai tarziu am realizat evidenta – pentru a cumpara bilete de avion pentru si in Europa ai nevoie de numarul de pasaport. Or astea, stie toata lumea, cu cat se iau mai din vreme, cu atat mai bine (a se citi mai ieftin). Zilele au inceput sa devina tot mai lungi. Am inceput sa ma agit ca raman fara pasaport, fara bilete, sau fara de nici unele.

A venit, insa, acum doua zile. E mai „colorat” decat cel vechi, cica pentru a introduce mai multe masuri de siguranta impotriva falsificarii. Asa o fi. Da-n ritmul asta, generatia viitoare de pasapoarte americane va scuipa artificii frumos colorate cand il vei deschide 🙂

pasaport.nou (2)

Pentru comparatie, iata cum arata cel vechi – mai avea el niste „floricele” roz al caror rost nu l-am inteles, dar prin comparatie era de-a dreptul „puritan”. Si, da, stiu, nu e nevoie sa-mi atrageti atentia: De la o fotografie la alta au trecut, totusi, zece ani. Nu sunt piramida, sa se teama timpul de mine 🙂

pasaport.vechi.1PS Nu, n-am inceput sa vad ca soimul in ultimii zece ani. Regulile noi iti interzic poza de pasaport cu ochelari. Ca ochelarist, simt c-am pierdut o batalie 🙂

PPS In urma apelurilor disperate multiple, am cedat psihic si am taiat serial number de pe pasaportul nou 🙂 Multumita, Anamaria? 🙂

Anunțuri


5 Responses to “… farmecul (mai mult sau mai putin) discret al pasaportului”

  1. 1 Paula

    Poate sint eu paranoica, dar cred ca ar fi mai bine sa blurezi numarul pasportului si data de nastere. La cite identity thefts se intimpla, ai data deja mura in gura informatia cuiva mai lenes :-). Altfel, scuze pentru bagarea in seama.

    • 2 fumurescu

      Multumesc de sfat. M-am gandit si eu – intr-o prima faza 🙂 Dar, lasand la o parte faptul ca nu stiu sa blurez nimic :), m-am gandit ca data nasterii nu e secret, iar cu numarul de pasaport nu poate face nimeni nimic. Nu e Social Security Number. Nu-ti foloseste la nimic (nici la banca, nici la credit cards) decat, eventual, sa-ti cumperi bilete de avion – da’ pe urma, cand sa te urci, tot trebuie aratat pasaportul. Ai alta idee? Pe bune.

  2. 3 Paula

    Nu stiu, m-am gindit doar ca poate fi folosit online ca identificare – adica trecute datele luate din fotografie. Nu pentru calatorii, desi naiba stie daca nu se oricep unii si sa falsifice pasapoarte. Dar pentru vreo aplicatie unde trebuie sa spui cine esti si sa oferi datele de identificare. Doar ca acum incerc sa ma gindesc la un exemplu si nu-mi vine nimic in minte. Eu am primit scrisoare de avertizare cunprivire la cardul de credit, stiu o colega careia i-au fost furate datele de card cumva, dar n-am exemplu concret de adresa si acte. Vorba americanului, ‘don’t tempt your luck’.

  3. 4 C.

    …si semneaza-l – pe ala nou -, daca tot am ajuns la sfaturi, vezi ca e motiv pentru unii sa faca mutre (nici asta nu am inteles de ce).
    Apai c ya soon! 😀

  4. Felicitari pentru experienta pe care ai relatat-o. Sper ca peste cativa ani sa apuc macar sa trec oceanul si sa vad si sa experimentez macar o parte din cele prezentate de tine. Bafta in continuare!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: