… dupa cum unii dintre dumneavostra stiu deja, de Anul Nou desenez un Corto Maltese (Hugo Pratt). Asta e un obicei care a inceput pe undeva, prin liceu, nu mai retin exact clasa. Dar, de bine, de rau, a functionat de atunci. Au fost si ani mai buni, si ani mai putin buni, dar, per ansamblu, buni. [Nota: Cand eram in primul an la medicina, inainte de Anatomie 1 – sunt unii care stiu despre ce vorbesc – am compostat doua bilete de autobuz, doar ca sa fiu sigur, dat fiind ca primul nu era perforat destul si n-aveam timp de certat cu un eventual controlor. Am trecut examenul cu 9 (parca). Hopa! Mi-am zis. Avem un sistem si functioneaza. La examenul de Morfopatologie din anul trei, am ajuns sa compostez si sase bilete! Imaginati-va pentru o clipa sprancenele ridicate a nedumerire de ceilalti doi sau trei pasageri, la ora 6:45, cand luam autobuzul spre scoala.]

Vorba lui Edison (parca), cand a fost intrebat de ce tocmai el, un om de stiinta, tine potcoave in casa – e superstitios? „As!” – ar fi raspuns Edison. „Sunt perfect rational. Daca rau nu-mi aduc, dar bine pot sa-mi aduca, de ce sa exclud aceasta ipoteza?” 🙂 [Nota: Acasa, la Brad, am si acum potcoave de cai gasite pe drum – de dinainte sa fi aflat de Edison.] Asta, pour les connaiseurs, ar fi ceva de genul pariului lui Pascal al credinciosului cu necredinciosul: „Daca tu ai dreptate, iar eu ma insel, eu nu am pierdut nimic, iar tu n-ai castigat nimic. Insa, daca eu am dreptate si tu te-nseli, eu am castigat totul, iar tu ai pierdut totul.” Prea Jansenist, pentru gustul meu, da’ nu degeaba erau Jansenistii suspectati de protestantism. Rational, insa 🙂

Iacata-l, asadar, pe Corto Maltese de anul asta. Nu e cel mai reusit, da’ nici cel mai prost. Va doresc un Corto Maltese mai bun 🙂