…am aflat astazi despre crimele lui Elliot Rodger (California) – un student de 22 de ani care s-a apucat sa impuste in stanga si-n dreapta, pentru ca – in esenta – nu-l iubeau fetele (sau asa credea el; aparent, n-a vorbit cu nici una). Avea bani, avea BMW, n-avea dragoste – o dovada in plus ca suntem creaturi care nu se hranesc, vorba lui Hristos, doar cu paine. Painea nu ne satura. [Nota: Una dintre fetele impuscate, in loc sa fuga, pune mana pe telefon si o texteaza/tweet pe mama, sa o tina la curent. A murit. Baiatul de langa ea, care s-a tarat pe burta, fara social media, a supravietuit. Alt subiect.]

Baiatul asta mi-a amintit de un altul – Dzhokhar Tsarnaev, fratele mai tanar din cuplul responsabil pentru bombele de la Boston Marathon, de anul trecut (daca va mai amintiti). Acu’ vreo doua zile, a fost publicat continutul biletului pe care l-a scris cand era in barca, inconjurat de agenti federali. Pe scurt, scria ca toate se intampla prin voia lui Allah (Insha’Allah), si ca de aia se afla el in barca. Restul nu ne intereseaza acum. Desi sunt subiecte importante si extrem de grave – accesul la arme, fanatismul religios, dramele adolescentilor hraniti sau infometati de media sociala, etc – nu despre astea vreau sa vorbesc acum.

Vreau sa vorbesc despre Insha’Allah. Despre predestinare.

Interesant cum vin de se leaga ideile.

Ca romani ortodocsi, plasati la rascrucea Orientului (que voulez-vous?) cu Occidentul, a catolicismului, protestantismului si islamului, intelegem cate ceva din fiecare. Insha’Allah, sau doctrina predestinarii, este formal respinsa de catre Biserica Ortodoxa – nu degeaba Augustin e doar Fericit, nu Sfant (si de aia l-au iubit protestantii la inceput, c-acum a uitat cam toata lumea de el, cum au uitat si de doctrina predestinarii – iarasi alta poveste: cum ajungi de la predestinare la salvarea prin vointa individuala? Foarte simpatic.)

Da’ acum tinem problema cat se poate de simpla: Trebuie sa regreti sau nu deciziile luate in trecut? Si nu vorbesc despre alea care au fost clar bune si nici despre alea care au fost clar rele. Alea sunt simple. Vorbesc despre deciziile care sunt greu de categorizat, ca-s si bune si rele, dar au consecinte – bune si rele – pe termen lung.

Am zis c-o tin simpla, o tin: nu copiii, ci cainii; cainii nostri – trei. Per ansamblu au costat pana acum peste zece mii de dolari si de-acum mai costa alti vreo zece. Nu intru in detaliile tehnice. E bine? E rau? Ce poti spune e ca sunt scumpi, atat la propriu cat si la figurat 🙂

Revenind: Care e atitudinea corecta fata de deciziile trecute? Exista asa ceva?

Pe de o parte, e odihnitor sa nu ai responsabilitati, sa nu trebuiasca sa iei decizii, sau, daca le iei, sa pui responsabilitatea in carca altuia.[Nota: In treacat fie spus, de aia – si numai de aia – i-am invidiat dintotdeauna pe calugari; ce poate fi mai odihnitor decat sa stii ca faci ce-ti zice altul? Ca esti sub ascultare?] Asa a vrut Doamne-Doamne.  Pe de alta parte, suntem (vorba lui Sartre) condamnati la libertate, Asta e crucea pe care trebuie s-o purtam: suntem liberi sa alegem, sa luam orice decizie. Doctrina liberului arbitru. Ca Doamne-Doamne o stie dinainte nu schimba, pentru noi, datele problemei. Noi suntem in timp, El nu e. Alta poveste. Noi pictam tabloul, El il vede.

Bun, si? Daca va asteptati la un raspuns-reteta, nu va mai tineti respiratia. Rasuflati si beti o bere :)) N-am solutii-miracol, nici pentru cancer, nici pentru hemoroizi, nici pentru predestinare. Ceva-ceva, insa, pot spune.

Discutandu-l pe Aristotel, Al Farabi zice ca o poti lua razna daca te gandesti la posibilitatile pe care le ucizi alegand una – oricare. (Simplu: copilul pe care-l faci acum nu e acelasi cu ala de maine si-i „omoara” pe toti care ar fi putut fi in urmatoarele noua luni!) Astia erau oameni cititi :)), stiau despre ce vorbesc. Mai bine nu. Mai bine esti ortodox, adica nuantat, La asta ne pricepem, de aia am stat in pustie – sa prindem nuantele 🙂 [Nota: Ca regula generala, cand un om sta in pustie zeci de ani, el cu el si ce demoni sau ingeri mai sunt pe-acolo, stie mai multa psihanaliza decat Jung so Freud – ordinea nu e  e aleatorie:)] Ce zic calugarii pustiei Egipetului? Pe foarte scurt, „fuse, fuse, si se duse„. Adicatelea, cam acelasi lucru cu Al Farabi. De tampeniile sigure trebuie sa-ti para rau, dar nu te gandi foarte mult la ele, ca-ti vine iarasi pofta sa le faci 🙂

De hotararile nici-nici mai bine sa nu te atingi, Sa le rationalizezi e imposibil. Viata fiecarui om e o insiruire de „accidente”. De „asa a fost sa fie”. Iti pare rau? Regreti? Ai o consolare 🙂 Si Iov a regretat (blestemat) ziua in care a iesit din pantecele mamei. Si el, victima unui „pariu” intre diavol si Doamne-Doamne, a fost liber.

Si-a ales bine. QED 🙂