… Popescu. Misu Popescu
… cand te cheama Bond, James Bond, e mai simplu. Te tine lumea minte. Mult mai dificil e sa-ti croiesti o reputatie cand te cheama Popescu, dar vorba unui alt Popescu, “si pe Nae Ionescu il chema Ionescu, si nu-l confunda nimeni”. Nici pe Misu Popescu nu-l confunda nimeni. In Columbia, Missouri, toata lumea ii spune Misu. Misu e axis mundi al comunitatii romanesti si are un suflet indeajuns de mare cat sa-i incapa pe toti – si pe cei plecati si pe noii veniti. E insula de stabilitate in jurul careia se invart plecarile si venirile.
Cand am ajuns in Columbia, acum vreo 1200 de ani, singur si debusolat, primul roman pe care l-am cunoscut si care m-a luat sub obladuire a fost Liviu. Al doilea a fost Misu. Pe Liviu, la randul sau, il luase mai intai sub obladuire Misu. Pastrand proportiile, e ca transmiterea harului prin „punerea mainilor pe crestet” – nu poti intrerupe lantul, ca patesti ca Biserica Anglicana. Generatii intregi de « venituri » au trecut pe sub pulpana lui Misu. Ba chiar si cateva generatii de preoti. Nu, nu le face el pe toate – sta prost la capitolul organizare si e zapacit, cum ii sade bine oricarui adolescent – dar fara de el, nici Pastele, nici Craciunul, nici Revelionul din Columbia nu ar mai avea acelasi farmec.
Misu e ca sarea-n bucate. Pui un pic de Misu la miel, la colinde, la friptura de rata (mai ales la friptura de rata, prietenii stiu de ce), la ouale inrosite, il presari peste vinul fiert, pe cetina bradului – si voilà! Esti din nou acasa ! Nu-ti trebuie mai mult.
Pe cat e de indispensabil Misu, pe atat e de candid – o candoare care obliga. In preajma lui Misu, nu poti sa fii cinic. Ca orice adolescent, Misu se rusineaza de propria-i candoare si o ascunde cum poate, sub pretentii de realism cinic, « viata e dura, taticule ». Il tradeaza, insa, ochii – de un albastru in care te poti scalda cand poftesti. Ochi de copil nevinovat.
Misu implineste 50 de ani inainte de Anul Nou, c-asa l-a nascut Coca : sa mai ofere oamenilor un prilej de sarbatoare inainte de Revelion. Misu implineste 50 de ani, dar nu stie. El stie una si buna – Brancusi : « In clipa in care am incetat sa mai fim copii, am murit. »
La Multi Ani, Misu !
Filed under: Uncategorized | 6 Comments
blog de om 
tare Misu si tare Fumurescu! La Multi Ani Misule!
Pace tie scriitorule! Asa omagiu, mai rar!
… macar atat, daca la Columbia n-am putut ajunge …
Doamne, precis ai facut omu’ sa plinga.
La multi ani Misule, sau Bobita cum te alintam cand erai mic. Aveti dreptate, este un baiat de mare valoare intelectuala si morala, care din scoala a fost constient de valoarea sa.
Eu sunt fratele lui Coca, deci unchiul sau si amintesc un episod care il defineste.
La terminarea scolii elementare, Coca l-a inscis la un liceu MF3 din Titan unde intra pe baza notei fara examen. Dar Misu nu. Si-a luat dosarul fara stirea parintilor si s-a inscris la Mhai Viteazu , pe care l-a absolvit stralucit, la fel ca si facultatea de Energetica. si toate examenele si titlurile ulterioare.
Pentru noi este cel mai bun produs al familiei, cu regretul ca nu este langa noi, dar este cu mama si familia lui minunata. Sa-i dea dumnezeu sanatate si sa-sl tina obiceiurile, care starnesc dorintele de apreciere.
La multi ani, fratele lui Coca! Asta cu „Bobita” n-o stiam, da-s sigur ca va face inconjurul comunitatii romaesti din MOCO 🙂