… ca-si vor rupe picioarele! Pe scurt, asta e mesajul ultimei carti a lui Nicholas Taleb, Antifragilitate, libianul de religie ortodoxa care a facut o avere publicand in 2007 „Lebada Neagra„, in care prognoza crahul financiar din 2008. Ideea lebeei negre era pe cat de simpla, pe atat de convingatoare: vreme de secole, englezii au folosit expresia „lebada neagra” pentru a desemna o imposibilitate (gen „cand zboara porcul”). Porci care sa zboare nu s-au aflat (inca), dar lebede negre au fost descoperite in Australia, facand expresia ridicola.

Asadar, expect the unexpected. Prevede neprevazutul.

In Antifragiltate, Taleb croseteaza pe aceeasi idee: daca arunci un elefant pe fereastra, isi va rupe picioarele, pentru ca e prea mare, prea solid, prea „bine construit”. O data aruncat pe fereastra, avantajul se transforma in dezavantaj. Aruncati un soarece pe fereastra – va supravietui, probabil, nevatamat. Morala? Elefantul e fragil, soricelul e anti-fragil.

Altfel spus: oamenii, sistemele, industriile si tarile obisnuite cu esecul, cu stressul, cu dezordinea, cu incertitudinea sunt anti-fragile. Cei/cele de succes, obisnuite cu predictibilitatea zilei de maine se dovedesc incapabile de adaptare la socuri (gen aruncatul pe fereastra). M-am gandit ca America a avut succes tocmai pentru ca aici oamenii nu obisnuiau sa ia nimic de „sigur”. Nimic nu era batut in cuie. Totul era fluid. Maine te puteai imbogato sau puteai da faliment. Maine puteai sa-ti vinzi casa si sa te muti la capatul celalalt al continentului. Maine puteai sa speli vase la McDonald sau sa predai la Yale.

Nu stiai. Nu stii. Daca Taleb are dreptate, de cand am venit in America, m-am anti-fragilizat cu totul. Nu cred c-a fost vreun an in care sa fiu sigur ce voi face sau unde voi fi la anul. Asa am ajuns la Tulane. Si, daca mai traiesc pana la toamna, la anul voi fi la Yale. Pe urma?

Habar n-am. Viata ma va arunca pe o alta fereastra. Sper sa raman soricel.