…cioara. Si puiul. Eu. Si Ana …
… mda, im dau seama cat de tare sar calul, da’ ingaduiti-mi si mie sa-l sar, macar la rastimpuri. Ceva, undeva, candva, am facut bine: am facut-o pe Ana, si pe Andrei si pe Alec – in ordinea asta. Nu, Ana nu va citi acest text – ea nu „ma citeste”, asa, din principiu, si bine face. Nici eu nu mi-am „citit”inca parintii. Mai stau nitzel. Au scris amandoi, dar eu inca mai stau. Nu citesc. Tata, Dumnezeu sa-l ierte, a scris cateva caiete inainte sa moara. Nu le-am citit. Inca. A scris si mama o carte – n-am apucat s-o citesc de la cap la coada – inca.
Vine si vremea aia. N-au intrat nici zilele si nici asteptarile-n sac.
Estimp i-am citit (si gradat) pe multi dintre studenti. Si, tot corectand lucrari, m-am intrebat cum ar fi sa le corectez pe-ale Anei ? [Nota: E fascinanta asumptia de vinovatie -„corectezi”. ca nu e perfecta, n-are cum, Si, culmea, nu e, prezumtia e indreptatita.] Va dati seama? Am ajuns sa-mi corectez copila! I-am dat un A + si-un B+ catre A- (luase doi de A+, pe nedrept). Vi le atasez mai jos, sa n-avem discutii.
La un momemt dat, mi-au dat lacrimile. Asa-s eu, din fire. Sentimental. Noi am facut-o.
Filed under: Uncategorized | 5 Comments
blog de om 
…ei, nu pot sa le atasez.Va trebui sa ma credeti pe cuvant.
Craciun frumos alaturi de familie!
Uneori e bine sa fi si sentimental.
Adica OM. Altfel treci in alta categorie.
marturisiri :
-si eu m-am bucurat cand fiicamea m-a anuntat ca are un singur 9, restul 10. Iam spus ca vreau sa o vad si ca diferenta dintre 9 si 10, la 12 ani conteaza mai putin, dar tata/eu e bucuros. Despartiti fiind, cand a venit a fost mult mai calda. De Craciun. Nu ii cumparasem nimic. Are cine sai cumpere blugi, ruj si alte glamururi. I-am spus ca „mosul” i-a „adus” aici, la mine in birou orice carte vrea ea. A ramas blocata. Da ce-mi sugerezi tu, ma intreaba. Istoria artei ilustrata cu 1000 de reproduceri. ( O cumparesem candva de la un anticariat de langa o catedrala ardeleana, si acolo unul alexandru v. era anticar, am aflat ulterior ca era scriitorul cu numele de mai sus… ). Fiicamea a ramas mereu nostalgica dupa biblioteca mea. Si uneori preocupata de glamururi si alte noutati de varsta lor…
-eu chiar sunt puradel, copil de tigani, dar am terminat un ubb, nu m-a impins nimeni, dimpotriva.
– am pregatit cateva lazi de carti pt fiicamea.
– candva am facut sondaje pt gallup, inclusiv la brad. cu esantion statistisc pe care trebuia sal obtin de la primarie dupa o cifra si un pas statistic. Doamna primar de atunci a inteles si mia oferit listele electorale. Am aplicat hazardul statistic si le-am aplicat. Conform metologiei si selectiei ultimile 3 chestionare le-am aplicat la o casa pe dealul din dreapta orasului, dupa ce am lasat masina si am mai urcat pe jos inca 500 de metri. Am luat un profesor de istorie din oras si lam si invatat.
La multi ani !
si tie, si doamnei primar de atunci, si tuturor copiilor iubiti.
PS : toti suntem o cioara, intrun fel sau altul. Adica avem parinti care ne iubesc.
PS 2 : scuza-mi limbarnitza. SI incercati, blogarii adevarati, sa ne mai invitati. In sufragerie.
Mi-a placut mult, legatura puternita tata-fiica, nu-i asa? La multi ani de la Deva si de la Silvia Muntean din Orastie (mama). VA stiu din povesti de cand eram mica:)
multumiri tuturor