…usor, mica-burghezie trecea…

11Iun11

… io-te paradoxul: de cand ma stiu, m-a orpilat  si fascinat mica burghezie. Ca era o mica burghezie si-n comunism, sa nu ne ascundem dupa degete – si familia mea, la scara Bradului, facea parte. Avea farmecul ei, ca si Kaa – sarpele din Cartile Junglei, daca va mai amintiti. Asa ca am plecat de-acasa mancand pamantul. Si m-am intors de fiecare data.

N-am unde pleca.

De la Brad, la Cluj. De la Cluj, la Nisa – Franta si inapoi la Cluj. De la Cluj la Champaigne-Urbana, Illinois, si inapoi la Cluj. De la Cluj, la Columbia – Missouri. De la Columbia-Missouri, la Bloomington – Indiana.

Ma zapaceste pana si enumeratul, daramite traitul (despre restul tribului nici nu vreau sa ma mai gandesc). Dar aici, la Bloomington, avem casa. Avem caini. Tundem iarba, tundem trandafirii, vopsim terasa, crestem fasolea, ridichile si ceapa. Vine tornada, pleaca tornada. Avem prieteni! Nu doar amici, prieteni. Ne dam binete cu vecinii (in fine, mai putin pe ala care ni l-a otravit pe Vasile). Daca vrem un cablu, luam de la vecini. Si uite-asa, incet, s-a infriripat in mine nostalgia micii-burghezii. Nostalgia Bradului, daca preferati. Sa ai locu’ tau, birtu’ tau, cunoscutii tai.

Sa n-ai unde pleca. De ce pleca.

De cateva saptamani, pe cand eram mai disperat, Doamne-Doamne, in marea Lui bunatate, a facut ce stie El mai bine: m-a pus sa aleg. Aveam, pe de-o parte, posibilitatea de a merge sa predau la un colegiu mititel din West Virginia, undeva, in munti (Appalachians). Era tentant. Banii erau buni, orasele mici imi plac, ca te fura cu ale lor tacute strade, vorba poetului, era tenure-track, cu sanse serioase de a ramane acolo pentru tot restul vietii. Ambitii n-am, in afara de a fi mic burghez. Am fi avut o casa (si mai) frumoasa, ne-am fi stiut cu primarul si as fi fost sigur ca nici un politist nu ar fi indraznit sa ma traga pe dreapta. Ancutza putea si munci si preda la colegiul cu pricina. Vara puteam merge cu barca pe rau, la pescuit, iarna, la schiat, in weekenduri la Washington DC, etc.

N-a fost sa fie. Taman pe cand ma pregateam sa zic „da”, m-a sunat un profesor de la Tulane University – New Orleans. Nici ca vreau ca sa ma laud, nici ca voi sa va-nspaimant, dar, pentru necunoscatori, Tulane e cunoscuta si sub numele de „Harvard-ul Sudului”. E una dintre cele mai bune universitati private si printre primele 50 din SUA, indiferent de clasament. Martyn P. Thompson e englez. Nu prea le are cu prototcolul american – interviu telefonic, interviu in campus, mese la restaurant,  negocieri, etc. Dupa zece minute de conversatie la telefon, mi-a facut propunerea. Usurel rusinoasa, financiar vorbind, pentru care si-a cerut si scuze. Superba altminteri in termeni de predare si cercetare. Dar provizorie. Visiting professor. De ce? Ii placuse un articol scris de mine. Mie imi placuse o carte scrisa de el. Potriveala.

Ca la loterie.

Si iata-ma-s inaintea alegerii: un trai sigur, indestulat si mic burghez, sau (alti) cativa ani de foame (exagerez usurel), facut naveta pe avioane fara umbra unei idei despre ceea ce iti/ne mai rezerva viitorul?

Manastire-ntr-un picior, ghici fumurescu ce-i?

Mi-am amintit de momentul acela din troilebuzul aglomerat, pe undeva, pe langa Calvaria, cand m-am hotarat sa renunt la medicina – fara nici o alternativa clara. Aveam deja un copil. Si atunci, Ancutza a spus „da”, fara sa clipeasca. O vreme am murit de foame – la propriu, cu un covrig la doua zile – iar asta nu e nici o metafora.

Mica burghezie ramane pe alta data – daca va mai fi fiind vreuna.

PS Si, ca sa vedeti ce norocos (sic) sunt, Ancutza a fost prima care m-a scos, in suturi, din visurile mele mic-burgheze. Dar la pecuit tot merg – saptamana viitoare.

Anunțuri


4 Responses to “…usor, mica-burghezie trecea…”

  1. uite, de-aia o iubim toţi pe Ancutza. 🙂

  2. 2 fumurescu

    @ licurici – bine, poate nu chiar „toti” 🙂

  3. 3 Cristina

    Ha, ha, tocmai la Tulane, ca sa vezi…pai felicitari pentru alegere!

  4. Wow!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: