…home alone – dupa douazeci de ani! (I)

30Oct10

…exagerez, insa – vorba poetului – foarte putin. In rastimpul asta am mai ramas „home alone” de cateva ori (doua? trei?). De fiecare data, insa, aceasta singuratate ma pune pe ganduri. Nu e singuratatea cu a carei prezenta ma obisnuisem – ba chiar o cautam – inca de puber. Puber fiind [nota: parca teenager suna mai bine:)], simteam la rastimpuri nevoia de a fi singur. Si-atunci „plecam pe paduri cantand”: mergeam prin mine parasite, pe dealuri, prin padurile din jurul Bradului. Am mers iarna si-am mers vara. Primavara si toamna. Imi tihnea.

De atunci si pana m-am casatorit, am mai ramas singur de nenumarate ori: singur de planton in armata, singur in arest, singur in delegatii. E o senzatie ciudata – sa fii inconjurat de oameni si totusi singur. Nu m-am simtit, insa, niciodata altfel. Nelalocul meu. Eram singur. Ca asta se intampla intr-o mare de oameni, intr-o  mina parasita, pe un deal cu o iarba parjolita se soarele verii sau acoperita de zapada era o simpla nuanta. Pe urma am cunoscut femei, pe urma am cunoscut-o pe Ancutza. Pe urma am  facut copii. Unu, doi, trei. Pe urma – de fapt intre timp – ne-am mutat de colo pana colo: din Hasedeu pe Albac, de pe Albac pe Izvorului (parca), de acolo pe Parang si de acolo in America. In America ne-am mai mutat de inca pe-atatea ori si slabe sperante sa ne oprim aici cu schimabrile. Pe urma, au aparut cainii: unu, doi, trei.

Singuratatea a devenit luxul de dupa miezul noptii, cand toata lumea doarme. Pana si cainii. Singuratatea, la rastimpuri, a devenit ceva de ravnit. Pana te ciocnesti cu ea, nas in nas.

Estimp copiii s-au facut mari, din ce in ce mai mari, intr-atat de mari incat sa mearga la colegiu unde studiaza cam tot dupa ce mi-ar fi lasat mie gura apa pe cand faceam medicina (Ana), sa invete sa conduca masina si-un tractor de tuns iarba (Andrei) sau sa traga cu prastia si sa citeasca din Marc Aurelius (Alec). Estimp, am plecat iar de-acasa in nenumarate randuri, cand prin pesteri, cand la pescuit, cand prin jungla, pe munti sau in delegatii.  Am plecat singur si am plecat cu baietii. De simtit singur, insa, nu m-am simtit niciodata.

Pentru ca  nu eram singur acasa. Singur intr-o mina parasita de care nu mai stie decat o mana de oameni – e o aventura. Singur intr-o multime – o cerere de serviciu. Singur pe rau sau pe munte? O placere. Singur in Amazon – un vis din copilarie. Dar singur acasa? Home alone? Singur, cu trei copii si trei caini – asta da, asta e o provocare!

(Va urma – va asigur:)

Anunțuri


5 Responses to “…home alone – dupa douazeci de ani! (I)”

  1. 1 Barbatsoi de la Parter

    Mai asteptati fo’ 10 ani, si o sa vedeti atuncea singuratate !!! Ciinii se duc primii, apoi copiii …

  2. 2 Barbatsoi de la Parter

    Corectie (precizare):
    Ciinii vor deceda, copii vor pleca. Ciinii se mai pot totusi inlocui …

  3. 3 d.c.

    Spui „singur” pentru ca ti-a iesit 1 la numaratoare? Nu cred ca socoteala se poate face asa cand vorbesti despre „acasa”. Nu ti se pare mai corect „singur in casa”? Un mic „a”, o mare diferenta.
    Iti amintesti Ruga singuratatii a lui Antoine de Saint Exupery din Citadela (una dintre cele mai emotionante pagini pe care am citit-o vreodata)? In aceasta cheie, casa ti-e fagaduita, aproape, luminata, locuita. Nu esti singur, doar anticipezi prezenta celor dragi.
    Si, in plus, ai invitati in sufragerie.
    Chiar, ce face A.F. singur in casa?
    PS: Ciudat, mie imi iese 2 la numaratoare pentru singuratate: eu si restul lumii, eu fata in fata cu mine…

  4. 4 razvan

    domnucule :), de cap nu ai vreme sa-ti faci, nici bataia la cap nu lipseste, numai cel cu care sa-ti bati capul nu-i la locul lui si-atunci, ce te faci? 🙂

    am bagat un mail. sper ca adresa de pe yahoo e aceeasi.

  5. 5 fumurescu

    @ barbatsoi de la parter – alte „incurajari” mai ai? 🙂 Da, toti se duc, toti ne ducem, dar asta nu inseamna ca n-au rost.
    @ d.c. – asta-i buna! Exact la St. Exupery ma gandeam cand le pregateam mancarea, precum femeia care spala ibricul…! Si, dupa douazeci de ani, ce crezi c-am primit cadou (in afara de-un lazyboy)? … Citadela lui St Exupery, careia americanii, din motive care-mi scapa, i-au zis „The Wisdom of the Sands” si n-au mai reeditat-o de prin ’70 toamna…
    @ razvan – primit! Ingaduieste-mi sa-l rumeg…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: