…diferenta dintre „fiecare impreuna” si „impreuna pentru fiecare”? Cimentul.
…o spun abrupt: „impreuna pentru fiecare” e un slogan – acum am aflat – al Rompetrol:
Incurajati de rezultatele deosebite ale anului 2009, Rompetrol lanseaza pentru al doilea an consecutiv programul national „Impreuna pentru fiecare”.
Programul Impreuna pentru fiecare este despre o echipa care schimba in bine viata unei comunitati in care traiesc aceiasi membri ai echipei: noi Rompetrol, cetateanul corporativ si fiecare dintre voi, membrii comunitatilor din Romania. Este despre comunitatea in care traim si cum putem rezolva impreuna unele dintre problemele cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Si, mai ales, despre faptul ca avem nevoie de initiativa si spirit antreprenorial pentru a face ca lucrurile sa se intample… Etc.
Ei bine, asta-mi place si nu-mi place. Imi place – pentru ca pune accentul pe comunitate. Nu-mi place, pentru ca suna, vorba ceea, „ca dracu’” – a limba de lemn. Dinule, fa-te ca lucrezi! „Impreuna pentru fiecare” suna a slogan de ONG liberal (in acceptiunea clasica a cuvantului). Sugereaza – si asta imi place – ca, dincolo de o adunatura de indivizi , mai exista ceva – ceva care-i face pe indivizi sa fie indivizi, i.e., de neimpartit; exista o comunitate. Noica i-ar fi zis „cuminecare„, dar nu voi impinge lucrurile chiar atat de departe. Dar mai sugereaza totodata – si asta nu-mi place – ca scopul final, telul, ramane individul atomic.
E o balanta dezechilibrata aici: nu e normal nici sa pui comunitatea in fata in-dividului, dar nici in-dividul in fata coumunitatii.
Uneori uitam asta. Uneori uitam balanta. Dialectica, daca vreti. [Nota: Platon, cu linia lui dialectica din cartea a VI-a a Republicii (daca nu ma insel; nu cred, ca, parca, la inceputul celei de-a saptea apare mitul pesterii) stia el ce stia.] Revenind la oile noastre si la proiectul nostru mioritic de a schimba Romania: logic, rational, nu avem cum. Haideti sa cadem de comun acord asupra acestui fapt: suntem sortiti ratarii. Intregul proiect este sortit ratarii. Abia odata ce acceptam acest fapt, avem o sansa de izbanda. Poate.
Cel putin de la mine, asa se vede.
Avem deja cativa muguri de idei concrete: de ONG, de control al societatii civile asupra mass media, de control al societatii civile asupra licitatiilor publice, etc. Ideile concrete sunt bune. Ideile concrete prezinta avantajul ca sunt surprinzator de solide. Cimentul, aka, ‘concrete‘, prin care Imperiul Roman si-a impus civilizatia asupra nu doar Europei, ci a intregii lumi, nu e de luat in deradere: ai idei concrete, ai ciment, armata, bai publice si forum-uri, s.a.m.d. – ai civilizatie. Ce se scremeau egiptenii sau grecii la o arcada, polisand pana la perfectiune neste pietre, veneau romanii si faceau cat ai bate din palme – cu ciment. Concrete. Voila de vezi (sic), vorba unei prietene (deja celebra in felul ei, nadajduiesc).
Civilizatia romana, insa, simplu spus, prezenta o mica-mare problema – depindea de cultura greaca. [Nota: simplific usurel acum, de dragul argumentatiei:)] Grecii n-aveau ciment. Grecii aveau idei. Romanii n-aveau idei, dar aveau ciment. Cu curul pe ciment poti sta nu generatii, ci epoci intregi, dar „te trage la rinichi” (chinezii, bunaoara, au stat doua mii de ani cu curul pe praful de pusca si nu le-a folosit decat la artificii; i-a tras, altfel spus, la rinichi). Romanii, insa, spre deosebire de greci, aveau un avantaj – nu erau ocosi. Erau mandri, dar nu erau ocosi. E o nuanta aici, care face, la scara istoriei, toata diferenta.
Romanii aveau capacitatea de a recunoaste ce e bun, de a-l prelua si de a-l imbunatati. (Cu alte cuvinte, romanii erau un fel de japonezi avant la lettre🙂 Marcus Aurelius – probabil cel mai fascinant om politic – si-a scris jurnalul, aka Meditatiile, in … limba greaca. Stia omul ce stia: la inceput a fost ideea. Cuvantul. Logos-ul. Rostuirea. Spuneti-i cum vreti – nu ma intereseaza.
Ma intereseaza un singur lucru – sa iasa ceva, sa se miste ceva. Or, pentru asta, e nevoie de o idee, nu de ciment. Cimentul e bun, dar nu suficient. Cimentul are nevoie de o idee. N-o avem inca, sa nu ne mai ascundem dupa degete. Inca n-o avem. Romania (si nu doar ea – dar ea ma intereseaza acum) se apropie de un moment al rascrucii – incotro o apuca? De noi depinde. Suna pompos? Fara doar si poate. E adevarat? Inclin sa cred ca da, altminteri n-as mai scrie aceste randuri.
E, sunt convins, o problema de identificare si auto-identificare. Am ajuns sa ma auto-citez: Cu alte cuvinte, romanii erau un fel de japonezi avant la lettre🙂 Toti suntem romani acum. Nu toti vrem sa fim romani sau japonezi, dar toti gandim in pattern-uri care au de a face cu succesul – la romani sau la japonezi. Dar romanii i-au copiat pe greci. Japonezii, pe chinezi. La inceput a fost ideea. Ceva mai tarziu, a venit si civilizatia.
Cred ca de aici de undeva trebuie pornit – de la radacina. De la idee.
Filed under: Uncategorized | 18 Comments
blog de om 
Domnule Fumurescu,
Poate nu e intamplator ca vorbiti de sloganul Rompetrol si de proiect in aceeasi postare; poate ideea este chiar asta:
„impreuna pentru fiecare”.
S-ar traduce printr-o schimbare de paradigma, de model social: in loc sa muncim fiecare mult pe cont propriu pentru uz personal (asa traduc eu capitalismul pur si dur :)) poate ar trebui sa muncim si pentru toti, deci (si) pentru noi dar nu numai.
Poate si ideile de lansare a societatii civile intr-un joint-venture cu statul sau cu media inseamna tot asta (fiecare -> prin toti -> pentru el).
Sunt de acord ca n-avem ideea (oare o vom recunoaste :)) dar daca acceptam ca binele individului trece prin binele general, public tot e ceva deocamdata.
Stim si ca suntem sortiti esecului (cine a gasit piatra filozofala? :)) dar era o vorba simpatica:
tinteste spre luna; vei fii macar printre stele.
Poate ca trebuie abstractizat ceva mai mult dar e cert ca se poate pleca si de la ciment spre cer :)).
P.S. Nu o sa fiu mereu asa activ 🙂 …
Sistemul de sanatate si invatamant din Romania sunt astazi intr-o situatie dezastroasa din cauza furturilor din bani publici, coruptiei si incompetentei.
Propun organizarea unei greve generale care sa aiba urmatoarele obiective:
– interzicerea incredintarii directe de contracte cu statul sau companiile la care statul este actionar majoritar sau minoritar
– interzicerea secretizarii contractelor (si anexelor) cu statul sau companiile de stat (fara cele incheiate de armata sau serviciile secrete din nu vor fi publicate pasajele care pot afecta siguranta nationala, dar vor fi publicate toate clauzele financiare)
– refuzul de a face public un contract din cele mentionate mai sus sa se pedepseasca cu inchisoare de la 15 la 20 de ani; raspunde seful institutiei in solidar cu cel insarcinat sa faca publicarea
– publicarea tuturor anunturilor de achizitii ale statului pe e-licitatie.ro si pe cel putin alte 10 site-uri care ofera posibilitatea de postare anunturi gratuite si au un trafic in primele 20 din profilul respectiv. Site-ul e-licitatie.ro sa fie reorganizat pentru ca este un cosmar sa gasesti pe el ce te intereseaza sau sa se creeze rubrici pentru domenii de activitate
– publicarea anunturilor si intr-un ziar local sau central cu tiraj in primele 3 la rubrica cumparari si mare publicitate
– infractiunile de coruptie si trafic de influenta in cazul persoanelor cu functii de conducere, judecatorilor, procurorilor si parlamentarilor se vor pedepsi cu inchisoare de la 20 la 25 de ani.
– judecatorii de la Curtea Suprema de Justitie si Curtea Constitutionala sa fie numiti din randul judecatorilor de cariera cu vechime neintrerupta in functie de la intrarea in magistratura si cel putin 15 ani de experienta in sistem
– concursurile pentru posturi in sistemul bugetar sau la companiile de stat sa fie facute publice pe un site special care sa contina suficinte filtre de cautare pentru ca oamenii sa gasesca ce-i intereseaza; nepublicarea anunturilor pe site-ul respectiv se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 15 ani; raspunde seful institutiei in solidar cu cel insarcinat sa faca publicarea
– deciziile date intr-o speta identica de catre Curtea Suprema sa fie obligatorii pentru toate instantele inferioare, hotararile care nu sunt conforme se vor solda cu sanctionarea judecoatorilor care le-au dat retinerea a 20 la suta din salariu pentru 12 luni, la a doua abatere judecatorii vor fi suspendati pentru sase luni (fara plata salariului), iar la a treia vor fi concediati; in felul asta s-ar scurta durata proceselor si s-ar reduce numarul de apeluri si recursuri
Ar mai fi o sugestie pe care as dori sa o fac: daca institutiile din Romania nu obtin dreptatea in procesele cu judecatorii trebuie sa se adreseze unei instante europene.
Aceste prevederi ar fi suficiente pentru ca in timp Romania sa se insanatoaseasca.
Dupa adoparea acestor prevederi ele sa fie popularizate pe toate posturile tv cu audienta nationala
Acest demers ar fi credibil in ochii tuturor romanilor si nu i-ar lasa deschisi pe grevisti la acuzatii ca isi urmaresc propriile interese sau ca sunt manipulati de partide si lideri de sindicat.
Voi posta acest comentariu pe toate forumurile si la toate articolele.
@ dragos – pe aici pe undeva…
@ adi65 – dupa cum spuneam si dincolo, pe Vox, ti-am raspuns. Hai sa nu exageram, te rog!
Salut, Alin…
Inca entuziast, dar tot mai dezamagit (de ce e in jur), incerc sa adug putin contur proiectului nostru idealist. Prin anii ’70, un antropolog cultural canadian, cu siguranta ai auzit de el si ai citit din el, a descoperit ceva. „The medium is the message”. Marshall McLuhan. Cu alte cuvinte, in zilele noastre, aplicat subiectul la intrebarile noastre, NU DE IDEE avem nevoie. Avem un canal care e generozitatea insasi in materie de imprastiere de informatie… Nu costa aproape nimic si e aproape in timp real. DE ORGANIZARE avem nevoie. Au scris multi jurnalist/editorialisti/cmentatori/blogger-i despre declaratia lui Videanu ca ar putea sa traiasca – sotie somera, copil student – cu 15 milioane de lei vechi pe luna. Pe linga faptul ca declaratia in sine sfideaza orice aritmetica, omul are josnicia de a o face de pe pozitia cuiva care fura statul roman in timp ce niste copii mor de arsuri si niste batrini mor de foame.
Daca am fi avut o organizatie, inregistrata, chiar si virtual (ma intreb daca e posibil, o sa ma documentez) care i-ar fi adresat o petitie domnului Videanu?
„Stimate domn Ministru,
Eroarea dumneavoastra aritmetica nu poate fi egalata decit de inutilitatea bordurilor din Bucuresti. Sa vedem…” Si sa ii scrii mitocanului ce inseamna sa traiesti cu 15 milioane de lei vechi pe luna…
Iar petitia respectiva sa fie semnata de o organizatie. Care, Alin, sint convins ca va atrage membri cu viteza cu care un magnet atrage pilitura de fier. Eu sint batrin, tu esti tot pe-acolo, dar in alta tara… Dar nici eu de-aici, nici tu de-acolo nu meritam atita mitocanie… Macar pentru faptul ca acum 20 de ani, am fost fara sa stim unul de altul, in acelasi loc…
Bună zua.
Eu rămân la fiecare, împreună. Împreună pentru fiecare merge doar la sectanţi.
În Japonia e o dezbatere legată de beton. În campania electorală de anul trecut, referindu-se la multele proiecte de infrastructură, promovate de-a lungul deceniilor de PLD, PD a venit cu aserţiunea: betonul nu face oameni. Zdrang! Unul din argumentele împotrivă, aduse de PLD, a fost următorul: din prefectura Kochi, unde practic nu cade zăpada, a ţîşnit un campion mondial la schi. Cum? Datorită unei piste artificiale de schi din Kochi, campionul s-a putut antrena „indoor”. Cum ar veni: betonul face şi oameni. În parte, PD are dreptate. Reţeaua de drumuri e de 6 ori mai densă decît în România. Dar nimeni nu şi-a pus problema cît va costa întreţinerea ei la ieşirea din garanţie.
Desigur, adevărul e undeva la mijloc. Betonul aduce cu sine şi un sistem mai clar de legi şi de opţiuni. De pildă, într-un condominium de locuinţe, se pune problema unui regulament, prin care nici individul, nici comunitatea să nu fie strivite. Aşadar, betonul e bun, dar cu o condiţie: utilizarea lui să nu fie pervertită.
PD, însă, în neţărmuritu-i populism, a ignorat rostul reţelei de transport, şi al viziunii ce a stat la baza ei. A ieftinit accesul pe autostrăzi. Azi, cu numai 1000 de yeni poţi urca pe orice autostradă, lucru ce face foarte imprevizibil orarul de parcurs. Sunt afectate în primul rînd companiile de transport. Se alege praful de livrările just in time. Nimeni nu-ţi mai poate garanta că, dacă aştepţi la autobuzul către aeroport ajungi în timp util. Te poţi trezi refuzat, pentru simplul fapt că vilegiaturiştii au supraaglomerat autostrada, iar autobuzul nu mai poate urca pe ea. Şi iată cum, un bun de utilitate publică, dar cu acces restricţionat, folosit „la liber”, în numele fiecăruia, pe de o parte nu-ţi mai dă opţiunea de a cumpăra timp la preţul just, pe de alta, îi face pe alţii să plătească pentru beneficiari. Ca să nu mai zic de gaura din buget făcută de din ce în ce mai desele reparaţii necesare.
ma gandeam, circuland printre diverse bloguri, ca exista totusi gramezi de români cu mintea si cu sufletul deschis, atat in Romania, cat si in afara ei. Daca, ma rog, segmentul lichelelor s-a organizat atat de eficient si tara e acum, asa cum bine spui, la rascruce, probabil si segmentul mintilor destepte se poate organiza in vreun fel, pana la urma, macar de-al naibii, daca nu de altceva, ca se nu se lase la ceilalti.
Pentru ca asa vad in momentul acesta Romania: impartita intre ceata „la dracu’ cu toti, mie sa imi fie bine, acum” si grupul „asa nu se mai poate, trebuie sa o apucam, realist, de undeva, si sa vedem, in cativa ani, o schimbare in bine”.
@ Bogdan – Bogdane, nu ma intelege gresit. Sunt gata sa sustin orice initiativa care mi se pare buna. Dar tot nu vad cum sa faci o „organizatie” fara o idee. Strangi oamenii in jurul a ce? Unor petitii? Sunt bune si astea, am semnat mai multe, dar au efect umai in numar mare si numai in cazul unor reprezentanti alesi. Pe Videanu o noua petitie l-ar lasa nemuritor si rece. Si-apoi, repet, e semnata in numele cui? Poate ar trebui facut un portal al nemultumitilor, dezamagitilor, celor care ar vrea sa schimbe ceva dar nu stiu ce – promit sa-l popularizez pe cat imi sta in putinta – in care sa se ciocneasca mai multe pareri decat pe blogul asta… Poate iese ceva…
Nu stiu, tatonez si eu…
@ Marius – pai spuneam si eu ca cimentul e bun… Fara cimentul romanilor, cultura greaca n-ar fi avut, foarte probabil, acelasi impact la nivelul unei lumi intregi. Pe de alta parte, fara ideile grecilor poate n-ar fi existat nici un imperiu roman, Sau ar fi fost un imperiu ca atatea altele, care au disparut fara sa lase mari urme…
Aline-Aline…
Asta iti spuneam inca de acum o luna-doua… Nu ma intelege nici tu gresit (oricum, ma inteleg eu suficient de deloc), dar observa cita revolta virtuala e pe blog-uri… Pe care, fara vreo aluzie la intuitia mea fidela, am anticipat-o… Necentralizata, revolta respectiva, legitima, stim prea bine, se va transforma in resemnare. Simona Tache va emigra. CTP va creste melci intr-o baraca dintr-un sat de munte. Tu, no offense, vei scrie de dragul unei glorii iluzorii. Rogozanu va fi un fi un mustacios mustacind. Acea redusa mental la sex care e Doria se va casatori cu un italian cu un Lamborghini. Gotiu va consilia imaginea unei firme de bingo. Cit despre mine, voi ramine cu regretul ca n-am inteles cind trebuia si cum trebuia povestea unui tip pe care il chema, oarecum neobisnuit pentru plaiurile astea, Manole…
Incercand sa ma pastrez in putine cuvinte, o idee ar putea fi:
tranzitia de la dreptul de acces la informatia publica spre dreptul de participare directa a cetateanului la decizia/actiunea publica – cu alte cuvinte nu doar consumator de informatie publica ci si posibil generator de informatie publica.
Mai departe, daca am castiga acest drept, ne-am putea si organiza pentru a-l folosi.
Cunoscandu-va ocupatia de profesor de filosofie politica ma intreb de ce nu ati pune fundamentele unei organizatii meta-politice ca sa zic asa.
Care va sa zica, o organizatie care sa defineasca initial profilul pentru un nou partid politic (misiune, modalitati de recrutare membri, reguli ce trebuie respectate pentru ca acesta sa nu fie deturnat de la misiunea asumata, cum sa arate modul de conducere, liderii ce profil ar trebui sa aiba, etc) iar ulterior sa il sustina in dezvoltare (indraznesc sa spun chiar prin „coaching” pentru lideri).
Dupa nasterea micutului „politruc”, organizatia mama ar urma sa ramana un garant ca „nou-nascutul” nu rataceste cararea (eu cred ca vorbesc de fapt de reinfiintarea Aliantei Civice dar asta nu e tragic :)).
Folosind mediul virtual intr-o combinatie fericita cu cel real este posibil ca bulgarii astia de zapada sa capete dimensiuni (nu cred insa ca se poate face ceva semnificativ doar stand in spatele monitorului – oamenii trebuie sa se intalneasca, sa relationeze iar intr-un final sa actioneze impreuna).
Am avea asadar si un proiect (cum solicita la un moment dat un ilustru contemporan).
@ amalia & bogdan – putintica rabdare! Ceea ce e greu, se face repede. Ceea ce e imposibil, cere timp 🙂
@ dragos – MULTZAM! Era „push”-ul de care aveam nevoie!!! Si, cuplat cu petitia lui Ghinea, cred ca mi-a venit o idee… Revin…
În timp ce făceam critica cronologiei în construcţia unei mişcări de ieşire din apatie, pe blogul lui Cristian Teodorescu, am avut o mică iluminare. O aplic aici:
Între greci şi egipteni pe de o parte, şi romani de cealaltă, diferenţa este că egiptenii, cel puţin, au avut întîi resursa umană aflată în şomaj tehnic sezonier. Şi atunci s-au construit piramidele. La piramide, productivitatea nu avea nicio relevanţă, scopul inventat pentru ocuparea timpului, fiind unul metafizic. O dovedesc cîteva tăbliţe, fişe de pontaj, unde stătea scris cine şi de ce lipsea de la lucru. Cîteva poziţii din tabel aveau la rubrica de observaţii „a lipsit din cauza mahmurelii de după chef”. Un motiv admisibil numai dacă nu există un „deadline”. Mai mult, tehnica de construcţie permitea întreruperea lucrului oricînd. Ce lăsai în paragină pînă recoltai grîul, găseai tot acolo. La romani, cărămida, piatra şi betonul au fost combinate aşa, din necesităţi practice. Constucţiile cu scop metafizic fiind doar derivate, dar întocmite cu termen de predare, pentru că tehnologia făcea ca, construcţia, odată începută, să nu poată fi oprită. Nu poţi lăsa un schelet de boltă să stea degeaba la infinit, pentru că-ţi putrezeşte între timp lemnul, şi ţi se năruie bolta, înainte de a pune piatra unghiulară.
Bună ziua.
Scriu aici pentru că pe voxpublica am IP-ul bannat şi mi-e lene să butonez de la telefon.
Un institut face un sondaj.
Un nene are cifrele dar nu le face publice.
Acelaşi nene, pe un blog obscur, face nişte previziuni, şi pune, în loc de portocale, roşii şi lămâi, personaje de basm. Vine cu ideea că dacă cineva ar reuşi atragerea unei părţi dintre cei 70% care nu votează, s-ar da peste cap strategia partidelor actuale. Cineva credibil şi sincer, care să restabilească încrederea în politică, fără de care nu se poate face nimic.
Presa sare în sus de bucurie, are ce specula. Puţini dintre ei dau sursa, (un loc în care aţi scris şi dumneavoastră idei pe care le-am apreciat) un loc unde nu se spune nimic despre vreo „dezvăluire incendiară” sau „analiză necruţătoare”.
Aş vrea să ştiu ce anume vi se pare o bătaie de joc la scară naţională, pentru că nu aţi fost prea clar, ori eu sunt prea prost.
Luminaţi-ma, vă rog!
Albă ca zăpada aţi putea fi şi dumneavoastră! Cum ziceaţi, fiecare, împreună!
Frica să nu greşeşti e bună, sau e doar o frică la fel ca oricare alta, adică rea? sau şi asta e nicicum, între, dilematică?
http://blogary.ro/2010/05/…pdl-ce-facem-il-spalam-sau-facem-altul/#comment-11856
http://blogary.ro/2010/05/…pdl-ce-facem-il-spalam-sau-facem-altul/
scuze, acesta e linkul correct.