…noi vrem cuvant! (I)

06Sep10

…dar nu orice „noi” si nu orice „cuvant” si nu oricum. Suntem pe un blog „de casa”, nu suntem politicieni, haideti sa ne ingaduim sa spunem lucrurilor pe nume, fara a avea a e ascunde dupa degete. Ca nu suntem singuri. De-abia m-am intors de la conferinta anuala a APSA (American Political Science Association). (Ceea ce se intampla acolo merita cu varf si cu-ndesat o postare de sine statatoare – ramane pe alta data.) Asta n-ar fi relevant daca nu as fi ascultat o prezentare extrem de interesanta a unui Bernard Yack, de care n-am auzit pana acum. Din pacate, omul n-a putut fi prezent, asa ca i-a citit altcineva textul, iar eu n-am putut vorbi cu el „fata catre fata”. Nu e, insa, timpul pierdut.

Ceea ce spunea Yack, pe foarte scurt, e ca exista o evidenta tensiune intre filosofie si politica, intre cautarea adevarului si democratie. Ca filososfii antici au rezolvat-o sacrificand, intr-o masura mai mica sau mai mare, democratia, cate vreme filosofii moderni incearca din rasputeri sa le impace. „Haideti sa recunoastem gorila din sufrageria!” – sugera, cu alte cuvinte, mai mestesugite, Yack. „Iubim adevarul, iubim ratioalitatea, dar – spre deosebire de antici – iubim si democratia. Trebuie insa sa acceptam ca, pe cat incercam mai abitir sa le recociliem pe atat mai tare aducem deservicii atat democratiei, cat si adevarului”.

V-am deschis apetitul?

Iata alta mostra (adaptata, desigur, asa ca nu luati chiar in serios ghilimelele): „Teoretic, avem pretentii mari de la politicieni: sa ne poata explica rational de ce au luat o decizie sau alta, de ce si-au schimbat planurile sau, dimpotriva, persevereaza in aceeasi directie, cata vreme rezultatele, realitatea pare sa ii contrazica. Tot teoretic, insa, nu avem niciodata pretentii de la noi, alegatorii. Pe noi, nimeni – nici macar noi insine – nu ne intreaba de ce votam cum votam, daca votul pe care il dam este rezultatul unei deliberari ratioale sau al unui impuls de moment. Nimeni nu ne intreaba daca votam in baza vreunui program, al vreunei strategii sau daca votam pur si simplu un costum mai aratos, o intorsatura de fraza care ni se pare hazlie, s.a.m.d. Nimeni nu ne intreaba de ce ne-am schimbat sau ne-am pastrat parerea despre politicianul X sau partidul Y. Aceasta discrepanta teoretica are consecinte concrete cat se poate de dramatice„.

Nadajduiesc ca v-am starnit atentia. Daca nu, va mai spun ca asta vine de se leaga cu toate tatonarile ideatice de-aici, pana acum. Inclusiv propunerea lui Dragos, inclusiv petitia online a lui Ghinea. Imi pare ca incepe sa se intrevada luminita de la capatul tunelului 🙂

(Va urma, va asigur. Nu stiu exact cand, dar va promit ca va urma.)

Anunțuri


10 Responses to “…noi vrem cuvant! (I)”

  1. Aşa cum am spus-o şi cu alte ocazii, problema e că mandatul unui delegat are clară tehnologia de constituire, dar nu pe cea de destituire. Cînd spunem că deputatul răspunde în faţa alegătorului, noi, de fapt, ne minţim singuri. Delegatul nu are de ce răspunde, pentru că regula delegării nu o permite. Poţi delega competenţe, dar niciodată nu poţi delega răspunderea. Pentru a recupera răspunderea pierdută, prin mandatul reprezentativ trebuie ajustate două condiţii:
    1) madatul să fie imperativ, şi
    2) votul să nu fie secret (dar nici la vedere).
    Aparent, în 2) e o contradicţie. În fapt, nu ar fi. Tehnologia de criptare a informaţiei permite ca votul să fie secret la constituirea mandatului, dar decriptat la nevoie, în momentul în care procedura de revocare este iniţiată.
    Doar cu satisfacerea celor două condiţii, noi, alegătorii, ne păstrăm atît puterea cît şi responsabilitatea. Pentru că, mandatul reprezentativ şi votul secret evaporă răspunderea. Mai rea ca situaţia din prezent nu poate fi decît cea în care doar una din condiţiile enunţate mai sus va fi satisfăcută.

  2. 3 victor L

    Pai, cam astea incercam eu sa va spun la multe interventii, dar ori sint eu confuz in esplicatii ori dvoastra va faceti ca nu intelegeti.
    „pe foarte scurt, e ca exista o evidenta tensiune intre filosofie si politica, intre cautarea adevarului si democratie”
    Iar in haul cascat intre cele doua entitati, deobicei, calcam noi, cei pe care „Nimeni nu ne intreaba de ce ne-am schimbat sau ne-am pastrat parerea despre politicianul X sau partidul Y”

    Dar pentru Romania as inlocui „filosofii” cu mass media.
    La iRealitatea, Anateme si Otrava tv nu apar nici filosofi si nici nu se dezbat idei filosofice.
    Oricit ar fi de bun un „filisof”, daca e perceput ca „intelectualul lui Basescu”, vax idei, luam ciomagul si galeata cu laturi si rezolvam problema.

    „Adevarul nu se confunda intotdeauna cu dreptatea” a zis un american.
    Dar mai dureros e ca, si avind dreptate, poti sa gresesti.

  3. 4 laura

    noah, păcat că nu te-ai întâlnit cu Bernard Yack, că arată bine 😀

  4. 5 bogdan popovici

    Aline, Aline… Am, desi nu mi-e intotdeauna credincioasa, incredere in intuitia mea. Faptul ca domnul Morar ar putea sa ajunga ce ar putea sa devina te-a iritat pe la colturi… Nu e cazul. La fel de putin pe cit il simpatizez pe domnul cu pricina, la fel de mult sper ca iesirea ta sa fie doar o punere in tema. In rest, sa auzim de bine, desi am indoieli.

  5. 6 fumurescu

    @ delaepicentru – cu mandatul imperativ nu sunt de acord nici in ruptul capului. (Iti explic alta data de ce – iertare, dar acum nu am timp). Procedura votului e intresanta – teoretic – dar imi pare dificil de pus in practica. Nu e, insa, nici o problema. Platforma la care ma gandesc ar fi menita tocmai sa permita coexistenta unor pareri diferite si chiar contrarii, cata vreme sunt facute cu buna credinta. Ne unim cine, cand si asupra carui aspect putem cadea de comun acord. Nu e vorba de vreo unire-n cuget sin simtiri. Trebuie sa invatam ca altii pot avea pareri opuse fara a fi neaparat ‘tradatori’ sau ‘vanduti’. Revin.
    @ Victor L – mde, nu-s sigur c-am inteles nici acum.
    @ laura – si?!? :))
    @ bogdan popovici – vezi mai sus, raspunsul pentru delaepicentru. Nu pot trai la inaltimea asteptarilor fiecaruia. Cazul Morar nu m-a iritat, m-a dezamagit si intristat. Si nu Morar, el m-a dezamagit mai demult, cam de cand a incetat sa mai aiba macar o (una singura!) parere critica referitoare la PDL, cineva din PDL (oricine) sau vreo decizie, vorba, fapta de-a lui Basescu. Asta e semn de abandon al independentei intelectuale (si face extrem de mult rau atat PDL-ului cat si lui Basescu – dar asta ar fi o alta discutie). Inchinarea la idoli e semn fie de prostire, fie de esec moral. M-a dezamagit Baconschi, cand l-a propus. Nu de yesmeni duce lipsa tara asta- nici inlauntru si nici peste hotare.
    Astfel, reteta se propaga din generatie in generatie si din partid in partid: te transformi in yesman, primesti sinecura. E o lume trista, lipsita de imaginatie.

  6. OK, să lăsăm deoparte mandatul imperativ.

    Pentru a fi mai uşor înţeles mecanismul de demitere, trebuie satisfăcută o condiţie: gînditorii în ştiinţele politice să-şi tempereze teama de maşinării. Ele nu complică nimic. Dimpotrivă, măresc productivitatea unor activităţi, altminteri plistisitoare. Uite, vin în întîmpinarea tehnofobiei tale. Primeşti lunar factura la electricitate. Ea e tipărită de o maşină de facturare, în care intră numere şi ies plicuri. Ce e înăuntru? O bază de date ce face relaţia dintre numărul contorului, indicaţiile contorului, preţul unitar al energiei şi numele şi adresa ta. Nimeni nu se uită pe facturi înainte de a le trimite. Dacă ai arunca o privire pe carneţelul cititorului de contor, nu ai înţelege nimic (vorba vine. nu se mai lucrează demult cu carneţel) Totul este la întuneric pînă cînd plicul (lipit) cade în container. Aşadar, dacă pe buletinele de vot sunt numere unice, atunci, procedura de demitere poate fi materializată printr-o simplă maşină de facturare, minus preţul unitar şi indicaţiile contorului. Cum ar veni, e chiar mai simplu de înfăptuit decît facturarea. O astfel de maşină şi-o permite orice reţea de magazine universale. Trimtie tone de corespondenţă, cu cupoane şi broşuri în cele mai interesante feluri de pliere. Uneori le găseşti în forma unei cărţi poştale pe care nu-ţi rămîne decît să o despici (în două sau chiar în trei) pentru a-i citi conţinutul. De altfel, factura la electricitate nu-mi mai vine demult în plic, ci în carte poştală depliabilă. La fel, diversele înştiinţări venite de la primărie sau chiar de la companiile de asigurări. Chiar şi chemarea la urne vine tot într-o carte poştală jupuibilă. Înăuntru nu e decît un cod de bare. Unic.

    Cît despre maşina de citit şi sortat buletinele de vot criptate, ea este deja omniprezentă în Filipine. Compania care a cîştigat licitaţia pentru infrastructura de numărare a voturilor este una din Venezuela. Utilarea a costat cu puţin pese 100 milioane dolari, bani în care intră şi instruirea personalului.

  7. Mai mult, soarta votului criptat poate şi aflată online, de către cel care l-a introdus în urnă, şi numai de către el. Cum? Cu cotorul rămas. Nu e nicio mare scofală ca pe cotorul rămas după detaşarea buletinului de vot să stea scrisă o parolă de acces online, cu drepturi limitate strict la informaţia de interes. Astfel, verficarea buletinelor şi eventualele contestaţii le pot face chiar alegătorii.

  8. 9 victor L

    Dle Fumurescu,
    e o tactica prea simpla sa spui „nu inteleg” atunci cind nu ai argumente.
    Referitor la numirea lui ITM intr-o functie de Consul si „scirba” dvoastra pentru aceasta numire, va rog sa va distribuiti scirba si asupra ministrului de Externe.
    E si el un nimic in viziunea dvoastra. Dar daca il numea pe Fumurescu ori Gadea cum l-ati fi catalogat?
    Nu ne mai amagiti ca ati urcat pe Statuia Libertatii, nici la soclu nu ati ajuns.

  9. 10 laura

    era o gluuuumăăă!!! 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: