…numai sed
…dupa cum unii dintre voi stiu, saptamana trecuta am fost doua zile pe rau, la pescuit, cu baietii si varu’ Nutu. (Asta imi poate folosi, la o adica, si drept scuza ca n-am mai scris de atata amar de vreme pe blogul asta:) In realitate, n-am mai avut idei. Ideile sunt ca politica la vechii greci – pentru asta e nevoie de tihna; n-am avut).
Idei marete n-am nici acum. Am constatat doar, inca o data, ce usor sa produce deconectarea de la avalansa de informatii din clipa in care pasesti in salbaticie.
Am mai constatat-o si pe Amazon. Eu, dependentul de internet, de stiri, eu, suferindul dupa nevoia de a sta conectat, de a mai afla una-alta, imi pierd total interesul pentru asa ceva, din momentul in care m-am urcat intr-o barca, am inceput sa urc pe un munte sau sa ma tarasca printr-o pestera. Fumurescul insetat de informatie dispare de parca nici n-ar fi fost. E inlocuit, mai repede decat ciorapii:), de Fumurescul-cioban.
De ce cioban? Pai pentru ca in afara de ceea ce fac in acel moment – vaslesc, pescuiesc, ma catar, ma tarasc – nu ma intereseaza nimic altceva. Nu simt nevoia nici macar sa discut cu cei din jur dincolo de strictul necesar. Nu-mi analizez trairile, nu-mi fac psihanaliza, nu discut politica (nici macar cu varul Nutu, cu care ma aflu in pozitii relativ opuse). Nu simt nevoia. Ca si ciobanul care sta in bata si-l intreaba reporterul: „Ce faci bade? Stai si cugeti?” La care ciobanul raspunde: „Numai sed”.
Prind pesti, ii frig, ma scald, pun cortul, fac focul. Sed.
Bine, poate noaptea tarziu, cu o bere in mana, la foc, sa mai imi vina pofta de povestit. Si-am observat ca nu sunt singurul. Toti oamenii care m-au intovarasit in aceste iesiri, manifesta aceleasi simptome. Varul Nutu sustine ca asta e din cauza (datorita?) ca in cateva zile (sau saptamani, in cazul Amazonului) nu apuci sa te plictisesti. N-am contra-argument, dar inclin sa cred ca la mijloc e ceva mai mult. De cum gasesc raspunsul va anunt:)
Filed under: Uncategorized | 18 Comments
blog de om 
Unde-i riul ala asa fain?
Si ca sa-ti raspund la o intrebare mai veche, la Tulane e foarte bine, merci, da’ nu se prea poate pescui la musca prin zona, si mi s-a pus in vedere ca, dupa ce-mi iau diploma, sa caut o universitate pe linga vreun riu ca lumea, prin Iowa sau cam asa.
Sper că ai lăsat şi mobilul acasă. 🙂
Mîine mă deconectez şi eu, deşi „am de făcut lecţii”. Mă rugă cineva să scriu un material despre sistemul de sănătate. Mi-e cam tîrşă, pentru că nu prea m-am hotărît în ce stil să-l scriu. Aşa că, plec cu Tetsu pînă colea, la o cascadă. Dacă nu plouă. E anotimpul umed. Suntem, leoarcă de sudoare şi la 23 de grade.
În altă ordine de idei, mi-a venit un răspuns de la AvP. Aşa că le-am arătat mafioţilor cum să aplice legea partidelor în folosul lor. 🙂
@ Cristina Pop – raul e in Indiana, aici, pe langa casa (in fine, vreo ora si jumatate cu masina). Ne stii pe astia din Midwest, oierii mintii:) Da’ pescuitul la musca – NU! Asta ucide ideea de pescuit. N-are nici o tihna. Dai si tragi, dai si tragi – pai unde e tihna? La Iowa nu ma pricep, da’ universitatea de-acolo nu-i rea. Doamne-ajuta-ti!
@ delaepicentru – pai, oricum, nu aveam semnal pe-acolo. In plus, data trecuta l-am luat si, cand ne-am rasturnat, s-a dus in spuma marilor:) Relaxare zen cu tetsu!:)
🙂 Greu cu mesajul asta,da-ncercam.Intr-o discutie ”lejera”de duminica ,printre multime de subiecte a aparut numele Alin Fumurescu ,iar interlocutorul si-a amintit cu mare drag copilul Alin Fumurescu .Am promis acelui om minunat ca o sa las un mesaj pe blogul Dvs.,si daca Alin Fumurescu isi mai aminteste o sa faca pasul urmator. Mesajul este „””Va mai amintiti cum pe la 6 ani ,cineva a incercat sa va invete sa cantati la acordeon ??”””
Seara frumoasa sa aveti !
apăi, ţăran care să zică „numai” n-am auzit. e NUMA’ şed, intelectualule !!! 🙂
ps: data viitoare cumpără-i la văru’ Nuţu o şapcă. 😀
Multam de postare, asa va mai vede omul la fata! Si Laura ai dreptate!
Da, mi-amintesc, am păţit-o şi eu o dată. Am plecat fără pălărie şi am fost nevoit să-mi pun pe cap o pereche de chiloţi (curaţi 🙂 Îmi uitasem şi prosopul.)
Altă dată plecai fără cuiele de fixare a cortului, şi fusei nevoit să-l ancorez cu prosoape, peste care pusei pietre. De atunci le-am mai uitat, dar niciodată nu m-am impacientat. Găseam eu ceva la faţa locului. Acuma pot pleca şi fără linguri şi furculiţe. Ce-i aşa greu să tai cîteva beţe cu care să putem mînca?
Am postat o poză făcută ieri la cascadă. E acolo Tetsu. Articolul este despre sistemul de sănătate, dar am adus poza din claviatură. Mă scăldai şi eu, om bătrîn, în bătaia jetului. Debitul era mare. Cred că mi-am rupt cîteva coaste. Tetsu era în culmea fericirii să-şi vadă tatăl aşa de nesăbuit şi de nud.
Dragut ! Va prinde din urma sederea asta, pt. ca ultimele articole au o stralucire deosebita
O rugaminte. nu stiu daca e bine sa va spun, dar parca nu mi se pare firesc sa publicati fotografii cu copilasii si fijntele dragi. Asta iarna la articolul cu cainele ati publicat niste fotografii cu pomul de iarca si cu familia si cainii, si atunci mi-am si zis, nu e ok. mai tarziu, cainele a patit ceva.
Internetul aduce cu el o concentrare de energii despre care nu stim mare lucru. Eu personal ma feresc sa provoc zeii din internet 🙂 desi, poate, in America e un lucru obisnuit sa te falesti cu „ai tai’.
Scuze, dar nu m-am putt abtine sa nu va spun asta, ca-mi sta pe inima de mult
Tare faine fotografii. Marete.
Anul asta, desi mi-am spart rotula, ma duc si eu la munte in Bucegi.
Mai… te invidiez! Astept sa mai creasca piticul sa pornim amandoi pe coclauri. Sper sa aiba rabdare…
Salutari la toata lumea!
C.
Reconfortant!
PS Multumesc pentru peste 😉
@ smiles – doamna Silvia, nu? Imi amintesc 🙂 Transmite-i saltutarile mele si toate scuzele intarziate pentru toate zilele fripte pe care (din cate mai imi amintesc) i le-am facut:)
@ laura – corect! Scuze. Nutu e baiat mare, isi ia el si singur o sapca:)
@ tinca – si? ne-am schimbat?
@ Andra – multzam si puschea pe limba!:) Sa speram ca nu functioneaza, c-atunci suntem cu totii doomed:)
@ C – mai intai sa ai tu rabdare sa creasca el:) – defapt, de pe la trei-patru ani incolo, merge…
@ Calin – cu placere! 🙂
Alin, văd că nu primesti pinguri, sau cum le zice. Vezi că ai o provocare ordinară aici: http://calinhera.wordpress.com/2010/07/07/e-buna-si-muma-padurii/ 😛
Sunt niste linkuri în postarea asta care pot risipi unele eventuale nedumeriri.
fumura linescule, nenea,
vreau tare sa te intrevezi cu Hari. pruncu’ nost. amu are tri saptamani. nu mai stiu care adresa de mail ti-o hi valabila, asa ca scriu aci.
am bifat sa fiu notificat la posta de noile postari, asa ca oi intra mai des sa va vaz.
ma bucur ce iesteti bine 🙂
razvan
parca-i tot mai greu sa nu pleci
@ Calin – cetii si nu ma dumirii:) Tre’ sa scriu pe tema „E buna si Muma Padurii”? In cate semne? Unde? Pana cand? Ca ma stii – la scris, spre deosebire de alte cele, sunt disciplinat:)
@ razvan – sa va traiasca si sa va-mbucure!!! Trimite niste poze! Adresa de email e tot aia de vreo douazeci de ani, ce spuma marilor! @ yahoo.com
Alin te saluta glasul indepartat al acordeonului.Am mai scris un mesaj insa nu l-am plasat corect nestiind cum functioneaza acest blog.Nu retin ca m-ai necajit ci ca incercai sa spui celor mari ca nu aveai atractie spre domeniul respectiv.Dar scopul tuturor adultilor era cu totul altul.Te rog trimite-mi un telefon,o adresa a mamei tale Livia careia i-am pierdut urma dupa ce nu mai aveti telefonul vechi.
Cat de des pot,ii vizites in locul de veci pe cei care au plecat dintre noi,printre acestia fiind si tatal tau.Ma opresc si ii transmit cele cuvenite.Dumnezeu sa aiba grija de ei acolo in ceruri.
@ doamna Silvia – va multumesc. V-am raspuns pe e-mail.
ai fatza de moldovean.De unde esti de bastina?