…despre schimbarea paradigmei

19Iun10

…NOTA: Textul de mai jos – dupa cum cu usurinta se poate constata 🙂 – a inceput ca un comentariu la comentariul lui „alex rauta” – (pe care, inutil sa mai precizez, nu-l cunosc:). Catre sfarsit, insa, puturosenia din mine si-a spus cuvantul: era, in definitiv, un comentariu care merita o postare separata.

Voila de vezi, vorba unei prietene:)

NU e vorba despre evolutie sau decadere in povestea asta. Paradoxal, INCA nu e. Evoluezi sau decazi in raport cu ceva. Vechii greci l-au omorat pe Socrate pentru ca era modern… Daca iei la purecat toata istoria gandirii, mai toata lumea are impresia ca „ne ducem pe spuma marilor”. Machiavelli – om nu prost dar nici genial (din astia au fost vreo cinci), oricum in liga aia de sus – confruntat cu aceeasi constatare (si el a fost printre primii care vorbea despre „lucrurile moderne”) gasea ca posibile explicatii (1) ca istoria a fost scrisa de catre invingatori, asa ca e normal sa fie prezentata in roz; (2) ca rautatile intamplate altora nu ne mai afecteaza, asa ca e normal sa retinem doar partile bune; (3) pe masura ce omul imbatraneste, ceea ce-l enerva/supara in tinerete nu-l mai afecteaza, asa ca e firesc sa retina doar jumatatea plina a paharului propriei vieti. DAR tot el zicea, asta nu se aplica in cazul romanilor care, domnule, sunt dovada vie a decadentei italienilor din ziua de astazi!:))
Cam asa si eu:) (For the record: am ajuns la concluzii asemanatoare inainte de a-l citi cu atentie pe M.:)
Ceea ce zic eu e (deocamdata, cel putin) ca pe la jumatatea secolului al XVI-lea, confruntata cu crizele religioase, sociale, economice, etc – dialectica individului – in Vest cel putin [despre relatia Occident- Orient mai tre; sa ma gandesc] s-a rupt in doua: francezii au exagerat (si simplificat) distanta dintre cele doua fora; sub presiunea absolutismului s-au reorientat spre forum internum ca singur pastrator al identitatii (ceea ce, medieval vorbind, e gresit prin simplificare); englezii le-au colapsat, rezultatul fiind individul uni-dimensional de care avem parte astazi. Am sfarsit cu in individualism centripet si cu unul centrifug. Perdante amandoua pe termen lung; unul mai devreme, celalalalt mai tarziu.
Au, asadar, dreptate atat cei care vad o continuitate intre evul mediu si early modernity (modernitatea timpurie?), cat si cei care vad o fractura majora petrecuta intre sec. 16-17.
Care au fost consecintele pe termen lung? Cand oamenii si-au dat seama, instinctiv, ca ceva, undeva, nu merge bine, au ales – cum zicea Culianu – una dintre combinatiile posibile: unii au ales sa se focalizeze pe universitas in varinata simplificata (si-avem drept rezultat variantele de totalitarianism), altii, pe mitul omului-atom, jun sunt, bel sunt, de nimeni nu depand, varianta contractariansmului liberal. De buna seama, ambele sunt exagerari, dar ambele sunt exagerari cu rezultate cat se poate de concrete in viata de zi cu zi – si asta atat la scara mare cat si la scara individului.
Pentru ca de felul in care se defineste individul, i.e., e invatat sa se auto-perceapa (e corect spus?) depinde si felul in care se face politica – nationala sau internationala. C-asa merg lucrurile. Discursurile, fie ele si gaunaoase, tin exact in masura in care omul se regaseste in ele.
De aceea vin si zic: asistam la o noua schimbare de paradigma. Cum, in ce fel, in ce directie, mi-e greu de precizat acum. „Cum”, e mai usor. „In ce directie”, e mai greu.
PS Am uitat sa precizez:) Exista – vorbind despre Machiavelli – si posibilitatea ca omenirea intr-adevar sa mearga tot in jos, de la caderea din rai incoace. Stiintific vorbind, nu vad de ce o asemenea posibilitatea ar putea fi indepartata din start. Cadem de cateva mii de ani incoace – si ce? E, la urma urmei, un hau suficient de mare. Mai putem cadea inca multe milenii de aici inainte 🙂

Anunțuri


36 Responses to “…despre schimbarea paradigmei”

  1. 1 d.c.

    Imposibila, imprescriptibila, inevitabila intrebare: in ce directie? Mai mult chiar, o fi o singura interogatie? Flaubert zicea ca a pune o intrebare inseamna sa-i dai raspuns. Uite, se poate si invers: ai reusit sa dai un raspuns care inseamna sa-ti pui intrebari.
    Prin urmare, incotro?
    PS: Cine sunt cele „vreo cinci” genii?

  2. 2 para

    test moderare, că pe voxpublica m-am luat la modul barbar de Aranyoşi, şi sunt bannat.

  3. 3 para

    merge.
    Dincolo, pe voxpublica, ai spus despre contractul liberal. Am găsit, la Bastiat, un text în care se delimitează clar liberalismul de ideea de contract social.

  4. 4 para

    Ce punem mai sus? Utilitarismul social, consecinţă a contractului social, sau libertatea individului? Cu cât socialismul e mai puternic, cu atât libertatea individului e mai puţină. Liberalii, susţinători ai libertăţii, nu au cum să fie de acord cu un contract difuz, pe care nimeni nu l-a semnat, şi care este impus de la naştere, de către o singură parte a contractului. Statul liberal, din ce am citit, este unul tolerat de către indivizi, şi are ca scop asigurarea echităţii şi egalităţii de şanse. Asocierea contractului social cu liberalismul mi se pare o greşeală.

  5. 5 para

    On topic.
    Eu cred că direcţia exista, dar a fost pierdută.

  6. 6 alex rauta

    ma ierti ca nu comentez, pe moment ma simt asa de bine ca te-am pus pe ganduri incat mi-e frica sa nu dau cu bata in balta, asa cum se intampla de obicei in astfel de ocazii.

    In orice caz, interesanta schimbare de paradigma. Si ca un comentariu absolut pe langa, uite: ca arhitect ti-as propune o judecata estetica asupra nucleului de interpretare care se contureaza. Estetic vorbind, o simetrie s-ar potrivi. Ai o dubla dialectica in cazul evului mediu care merita oglindita si in modernitatea timpurie (sau tarzie, cum preferi)

  7. 7 para

    alex răuţă, spre deosebire de meşterul Alin Fumurescu, cred că te cunosc. 🙂

  8. 8 fumurescu

    @ d.c. – incotro? Habar n-am, sincer. Dar cum lucrurile se misca tot mai repede, poate apucam sa ne prindem:) (Socrate), Platon, Aristotel, Kant, Hegel, Heidegger:)
    @ para – pai bine, Bastian era francez!!! Versiunea franceza a liberalismului vezi Guizot, Constant, etc) nu seamana, dar deloc cu versiunea British. Precisely my point. In plus, termenii astia – „liberalism”, „republicanism”, etc – sunt relativ recenti (pana in sec. al XVIII-lea liberalismul, bunaoara, avea conotatii peiorative. Si acum oamenii se mai cearta pe ce anume face un liberal un liberal…
    Dar, ca nota predminanta, e clar ca, pardon, contractul social e una dintre ideile de baza ale liberalismului anglo-saxon.

  9. 9 fumurescu

    @ alex rauta – nu stiu ce sa-ti raspund. Da’ uite inca un anunt care te-ar putea interesa::)
    Architecture+Philosophy 2011
    Boston University, Department of Philosophy
    Boston, MA
    April 9-10, 2011

    Thinking about architecture has long been an enterprise of
    philosophers and architects alike, but in recent years there has been
    a growing divergence between them over terminological and
    methodological issues. Philosophers charge architects with mishandling
    texts and architects charge philosophers with mishandling buildings.

    But there are also other divisions among contemporary architectural
    theorists themselves. Some theorists concern themselves with the
    human experience, with ethical and poetical questions, and with
    sensory and aesthetic explorations of architecture and its
    environment. Other theorists are bent on treating architecture as a
    form of knowledge that takes shape as a formal and socio-political
    practice through tools such as language, algorithms, and diagrams.
    Still other theorists see their task as navigating among these
    sometimes quite distinct approaches.

    Keynotes

    Dr. Alberto Pérez-Gómez :: Saidye Rosner Bronfman Professor of the
    History of Architecture
    McGill University :: School of Architecture

    Dr. Karsten Harries :: Brooks and Suzanne Ragen Professor of
    Philosophy
    Yale University :: Department of Philosophy

    Call for Papers

    The Boston University Department of Philosophy invites submissions
    from professionals and graduate students in philosophy, architecture,
    and other related discplines. Topics may be from any point of view,
    including the so-called phenomenological and critical, modern and
    postmodern, postcritical and projective, and urban and sustainable
    approaches to architecture.

    The Architecture+Philosophy 2011 conference aims to provide an arena
    for careful clarification of current trends in architectural thought.
    Send complete papers (3,000-5,000 words) with a 150 word abstract,
    formatted for blind review, to architecture.philosophy@gmail.com by
    January 15, 2011.

  10. 10 fumurescu

    @ para – nu esti banat intentionat. Da-mi un semn cand se mai intampla si te scot de la spam. (Da’ trebuie sa actionez repede, altminteri trebuie sa iau la purecat sute de comentarii care chiar sunt spam…si n-am atata timp)

  11. 11 para

    @fumurescu
    Da, aici e problema, la definiţia liberalismului. British liberalism este de stânga, a virat înspre social-democraţie, şi susţine că separarea stânga-dreapta este inadecvată în perioada postideologică în care suntem.
    Liberalii francezi au avut ca exemplu America.
    Indiferent de denumire, că-i zice conservatorism, liberalism clasic, libertarianism, „dreapta” a existat, şi eu consider că în ideile ei au crezut fondatorii Statelor Unite. De aceea zic că direcţia a fost intuită mai demult, ea doar a fost pierdută în grămada mai mult sau mai puţin manipulatoare şi relativistă a informaţiei actuale.
    Nu cred că omul s-a schimbat în istorie, nici că pot să existe „oameni noi”; cred că există un „mod natural” în orice, (lucru pe care studiind arhitectura, oricine-l poate intui; materialul îşi cere singur forma optimă de expresie, funcţiunea optimă tinde spre o singură soluţie, chiar dacă aceeaşi temă e dată la un an întreg, tensiunile conceptuale(estetica urâtului) pot să fie expresive(dar nu naturale) doar când sunt controlate şi dorite intenţionat, altfel sunt erori).

    Pe voxpublica, trimit următorul text, la aceeaşi oră, pentru recunoaştere:
    तर्क सिर्फ एक उपकरण है, एक पवित्र दिल है अमूल्य है.

  12. 12 para

    On topic.
    „Pentru ca de felul in care se defineste individul, i.e., e invatat sa se auto-perceapa (e corect spus?) depinde si felul in care se face politica – nationala sau internationala.”
    Cred că ai dreptate aici, alexandru Răuţă; aş merge mai departe şi aş spune că individul este cel care contează, din capul locului. 🙂
    Ceva, undeva, întotdeauna nu va merge bine.

  13. 13 alex rauta

    m-ai omorat cu chestia asta cu filozofia si arhitectura. Trebuie sa-mi mai vad bugetul de la universitate si programarea scrisului la doctorat, dar e tentanta al naibii. Tot incerc sa ma rup in figuri cu Heller, Kolakowski si Bauman si ma cainez in secret ca nu am o metodologie pusa la punct. Poate ar fi momentul sa-mi formalizez intr-un fel preocuparile. Bun, am vazut ca ei au alta lista de lucrari acolo, intr-un grup de lectura, dar presupun ca se accepta intotdeauna si cazuri diferite. Apropo, asta-i un anunt venit tot pe H-net? Ca la mine nu a ajuns si cred ca citesc destul de atent call for papers si jobs guide.

    Legat de observatia estetica, hai s-o dam pe fata, cu tot riscul de a lovi cu bata-n balta: pentru modernitate cred ca exista forme de nostalgie, de anxietate, de dorinta de validare sociala, cred ca exista forme deja recunoscute de retragere si punere la adapost, se formeaza reflexe noi si filtre noi in interactia sociala. Cred ca exista modele centripete si centrifuge dar care nu sunt neaparat de dispretuit. Ca sa revin la voxpublica: injuratura anonima e o forma de prezervare a intimitatii personale. Chiar si opiniile civilizate spuse sub pseudonim traseaza numai o identitate virtuala, care poate fi doar experimentala si nu intrutotul suprapusa peste opiniile exprimate in comunitatea reala de respectivul comentator ascuns. Uite, ar fi interesant un experiment de conceptualizare a voxpublica ca o forma de agregare a forurilor interne, cu voi pe post de sacerdoti virtuali. Ce este asemenea, ce este unic? Mai exista corespondent extern al acestui tip de agregare? Sau se produce o inversare de roluri, in care forul extern ramane captiv universului domestic si al nevoii imediate pe cand forul intern este exhibat virtual pe chestiuni nelegate direct de viata personala?

  14. 14 alex rauta

    @para,

    ne-am intersectat prin facultate sau prin camin?

  15. @alex răuţă
    Ne-am intersectat, tangenţial, în Piteşti. Erai cu Ioveştii.
    Eu sunt Cozma, un venetic în oraşul tău natal. Click on my name for furzăr imformeişăn.

  16. 16 alex rauta

    ia uite, figura ta imi este cunoscuta, dar imi e greu sa te plasez, imi cer scuze. Felicitari pentru proiecte, arata foarte bine, sper ca si reusiti sa le construiti.

  17. 17 para

    @alex răuţă
    facem şi noi ce putem.

  18. 18 para

    @fumurescu
    jos cenzura de pe voxpublica!

  19. Păi, tocmai am desfăcut legea electorală în bucăţi şi am constatat că individul nu există. Am scris un raport în foileton.

  20. 20 fumurescu

    @ all – scuze pentru intarziere. Nu vreau sa fuseresc (prea tare:) raspunsurile, asa ca va rog sa fiti ingaduitori.

  21. 21 fumurescu

    @ para – a spune ca liberalismul englez e „de stanga”, iar cel francez sau cel american „de dreapta” e si usor simplificator si usurel nedrept. In primul rand, depinde la ce fel de stanga si dreapta te referi (am impresia ca te referi mai degraba la cele economice). In al doilea rand, e drept ca a existat o influenta americana asupra francezilor, dar mai cu seama a existat una franceza asupra americanilor (la inceput, ma refer). In al treilea rand, teoria Fondatorilor – in masura in care poate fi numita asa dat fiind ca nu era si n-a fost niciodata vorba despre un tot coerent – era un amestec de liberalism englez (a la Locke), republicanism romano-francez si covenant theology (nu stiu prea bine sum sa traduc asta – teologia contractului protestant?) – de unde si identificarea americanilor cu poporul ales. Sunt pline predicile din vremea aceea de referinte la contractul dintre Dumnezeu si americani (atentie, insa! covenantul putea fi inteles atat intre Doamne-Doamne si poporul american, cat si intre Doamne-Doamne si fiecare individ; aici e nevoie de nuante).
    A propos de amestecul dintre liberalism si republicanism, vezi – de-o bunaoara – Thomas Paine.
    Liberalismul francez (o „descoperire academica” relativ recenta cu puternice nuante republicane) e, din cate stiu (dar nu sunt specialist in domeniu) mult mai inclinat, economic vorbind, spre stanga, decat spre dreapta.

  22. 22 fumurescu

    @ para – era sa uit! Sigur, individul conteaza – depinde, insa, de cum il definesti si cum se auto-defineste.

  23. 23 fumurescu

    @ alex rauta – da, e de pe H-net. Aia sunt vorbitorii. Tu, daca esti, esti prezentator. Alta mancare de peste. Nu ma pricep – repet – la ce faci sau vrei sa faci, dar un sfat pot sa-ti dau: clarifica-ti FOARTE bine ce vrei sa scrii si vorbeste cu adviserul. Altminteri, risti sa-ti irosesti ani buni din viata si sa te vezi nevoit sa o iei de la inceput. Nu-i gluma. Mai putem vorbi despre asta, dar nu acu’. Maine plec la pescuit pe rau, pentru doua zile. Astept sa vad cum arata Romania la intoarcere.
    Despre observatia estetica, partea (1): nu ma indoiesc ca exista echivalente estetice ale acestei dialectici, dupa cum nu ma indoiesc ca exista „umbre” mai mult sau mai putin distorsionate ale ei. Nu dau cu parul nici in individualismul centrifug, nici in cel centripet. Cred, insa, ca ambele sfrasesc, mai devreme sau mai tarziu, intr-o infundatura.
    Partea a (2)-a. La asta am inceput de-abia sa rumeg; ii dau tarcoale, o amusin, orice gand in directia asta ar putea sa-mi fie de folos si va fi bine primit.

  24. 24 fumurescu

    @ para – iar uitai! Alzi, sireacul… Daca dai chestii din alea pe Vox nu te mira ca intra la spam. Crede-ma, nu e nici o cenzura intentionata! E suficient sa vezi ce intra…

  25. 25 para

    @fumurescu
    „autocenzura e mai bună ca cenzura.”
    l-am trimis acum un minut pe voxpublica.

  26. 26 para

    ora 5:12

  27. 27 para

    Cum se defineşte individul?
    păăăăi, eu!
    Cine, eu?

  28. 28 para

    Înjur, deci exist.

  29. CCR a schimbat paradigma. Să vezi ce efecte interesante are. 🙂

  30. 30 alex rauta

    omule, am tot stat pe ganduri cum sa-ti scriu, nu prea am fost inspirat zilele astea. M-am tot gandit cand si cand la avertismentul tau ‘fii atent ce faci’ legat de doctorat. Ce sa-ti zic, ca m-apuc sa-l scriu … si asa e, nu-mi ofera absolut niciun avantaj pe piata muncii. La tine a fost altfel?

  31. 31 fumurescu

    @ para – ai vazut ca te-am scos de la spam? Acolo erai 🙂 De-acum ar trebui sa poti posta.
    @ alex rauta – stai linistit. Same here 🙂 Totul e sa fii constient de ce faci. Cand am ajuns la Columbia Missouri, fara sa am habar pe ce lume sunt, advisera mi-a zis: trebuie sa intelegi in ce te bagi – cu political theory nu ai decat doua optiuni: sa predai, desi te dispretuiesc toti, sau sa invarti hamburgers la McDonald. Ad verbatim.

  32. 32 para

    @fumurescu
    nu pot posta. dă-l încolo de voxpublica, mi-ajunge să pot posta aici. Foarte fain textul vechi din Dilema, cu matriotismul.

  33. 33 para

    „Mă nimeresc, din întâmplare (sincer, din întâmplare), în biroul Naşului cu un afacerist transpirat, căruia îi dădusem de urmă. Palme umede, atitudine de moluscă, tot tacâmul. Molusca îşi spune păsul. Eu îmi spun dovezile. Naşul se uită la amândoi. E ca rabinul din banc. Amândoi avem dreptate. «Şi», zice, «fără nici o legătură cu această anchetă» (iar când spunea asta se apleca peste masă şi vorbea ceva mai tare, just in case), «aţi fi interesat într-o reclamă în Ziua?» Molusca zice «cum nu?». Şi zice 2.000 de dolari. Naşu’ se uită la el şi pufneşte în râs: «Păi dragă domnule, dumneata îţi imaginezi că 2.000 de dolari pot să îţi spele imaginea? (….) Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Mă chemau afară din redacţie şi-mi dădeau plicuri. N-am refuzat niciunul. Luam şi plicul, şi persoana şi mergeam (fără să deschid – nici plicul, nici persoana:) la secretariat: «Ica» – Ica ne era secretară pe atunci – «Ica, domnul X vrea să facă o donaţie redacţiei!» Domnului X i se bulbucau ochii, noi beam bere şi cafele o vreme pe banii lui, toată lumea era mulţumită.“ (Alin Frumurescu – blog, 15 nov. 2009).//
    http://www.revista22.ro/presa-malpraxis-8508.html

    Andreea Pora te citează, dar eu n-am găsit textul original.

  34. 34 fumurescu

    @ para – Multzam pentru semnalare. Textul e pe Vox, la postare de-acum vreun an. Ii zicea, parca „Nasul, SRS – Lumini si umbre” – sau asa ceva. Vad ca multi il folosesc scos din context.

  35. Ca sa poti urca, trebuie sa cobori, or noi ca natie, nu avem sanse spre evolutie. Cu cine ? Sub care mare „ganditor” politic. Pentru ca in fapt cu greu evoluam spiritual, desi pana si asta are o legatura reala cu aspectul realitatii economice.Un exemplu minor,poate, Timisoara sub aspect economico- financiar este dominata de companiile multinationale. Dumneavoastra vorbiti despre Machiavelli iar absolventii (nu generalizez) nu cunosc nici clasicii nostrii.
    Credeti ca avem norocul sa aflam in ce directie mergem ?(retorica).
    Bun articol, multumesc !
    Seara faina ! 🙂
    PS_ sper ca nu v-am suparat, intrebati la intamplare un absolvent de liceu cine a fost Nicze sau…Machiavelli :)))

  36. scuze, este vb despre *Nietzsche


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: