…uite, Corto Maltese made by Fumurescu:)
03ian.10
…ca sa nu mai avem vorbe…:)
Filed under: Uncategorized | 12 Comments
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
…ca sa nu mai avem vorbe…:)
blog de om 
ni, mă!!! chiar şi rasputin! te ştii. Bravo, dom’le!
@ laura – :))
haha, Rasputin :-)))))))))))) nu e Rasputin, e Roman Ungern von Sternberg :-)) Sau Stalin. sau chiar Fumi! Tre’ sa recunosc ca esti bun, dar ar fi momentul sa inventezi propriul caracter si sa fii creativ cu el. Uite, ala din stanga jos, seamana cu Sili :-))))))
@ C. & Laura – mai, da’ stiti cate ceva din Corto Maltese! Sunt de-a dreptul impresionat! Da’ nu, nu e nici Rasputin (ala avea barba neagra:), nici Roman Ungern von Sternberg (ala avea mustacioara) – e Steiner! Cine-i femeia? Se baga cineva?
Banshee din Les Celtiques :-)) Dai o bere!
cred că dacă îl făceai din față semăna mai tare cu steiner. așa mie îmi aduce a rasputin. 🙂 și tipa a esmeralda.
dar vezi ca corto nu își ținea niciodată țigara în partea dreaptă cum te uiți la el, ci pe stânga. și cum naiba să nu-l știm? nu vezi ce frumos e? 😀
@ C. – gresit! – Banshee era pistruiata, ce spuma marilor?!? Daca dai o bere ti-o desenez si pe ea:)
@ Laura – corect in ambele cazuri: da, isi tinea tigara pe dreapta si, da, e Esmeralda – mai exact „la pettite Esmeralda”:)
Laura: „și cum naiba să nu-l știm? nu vezi ce frumos e?” Bei, limiteaza-te la singular sau zii „noi fetele” :-))))))))))))))))))))
Da, o fi, daca zici tu, in fond in viziunea ta primeaza :-)) Acum am marit si vad ca are semnele alea de la cartile de joc pe mutra, ca si pistruii. Da ca stil seamana cu Banshee. Si Desperalda aia e tot timpul cu tigara in gura si are tot felul de medalioane. Mai baga, ca imi place! (Si dau o bere, nu ma dau inapoi :-))))
mă știuuuu!! :)) las că-mi dă C. berea mie până vii tu pe aici. o să o bem așa, ca între fete 😀
…deal!:)
Draga domnule Fumurescu,
adresarea asta suna grozav de pompos si acum mi se potriveste cumva doar pe jumatate. E la locul ei din pricina faptului ca intr-o relatie fata catre fata pe care eu as initia-o nu as putea sa ma adresez altfel. Nu merge insa, pentru ca de cand am descoperit blogul asta l-am citit din postare in postare (neavand scoarte). Am ramas cu sentimentul unei vagi amicitii, de nu chiar prietenii, care s-a infiripat citind. De fapt acesta este criteriul dupa care imi aleg autorii preferati, anume capacitatea lor de a te lasa sa le patrunzi in intimitate (evident, o inimitate controlata, decenta, nimeni nu cred ca se simte bine cand cineva isi pune poalele-n cap, dar totusi autentica). Doar blogul lui Florin Lazarescu l-am mai citit asa, cap-coada intr-o sesiune maraton.
Mi-au placut evocarile Clujului (care si mie imi lipseste) si ale Ardealului in general. M-am incantat citit despre biblioteca din Brad (care s-a legat de postarea despre Matei Calinescu) si m-am prapadit de ras vazand cum tipul ala caruia ii tremurau mainile, fuma pipa si bea whisky l-a facut praf pe celalalt cu argumente logice ficat-gura-ficat, la Princeton (acuratetea descrierii personajelor e pe mai departe neesentiala). Si am ramas curios. Care-i bancul ala cu minerul de-l tot pomenesti?
Paul
Draga Paul –
Cred ca putem trece repejor peste formalismele astea – nu prea isi gasesc logul pe blog, un spatiu al uneoi oarecare intimitati prin definitie. Ce pot spune mai mult? Sunt magulit – si bucuros. Din pacate, bancul cu minerul nu-l pot scrie aici – e prea deocheat (dar e simpatic: incepe cu un miner suparat ca i s-a nascut o fata…:) Sper sa ne citim mai des de-acum incolo.