…la moartea unui brad

10Ian10

…stiu ca se va intampla din momentul in care imi infig fierastraul in tulpina inca tanara – am condamnat bradul la moarte. Stiu si copiii, care de fiecare data insista sa ma insoteasca, ba se mai bat care sa manuiasca primul fierastraul. (Nota: Pentru ecologistii mai slabi de inger – asta se intampla la o ferma de brazi la care mergem de patru ani; in locul fiecarui brad taiat planteaza nu doi, ci patru si nu din considerente neaparat ecologice – ci din calcule cat se poate de meschine:)) Pentru moment, insa, nu conteaza. Abia acum bradul si-a facut datoria, bradul poate sa plece. Si-a imlinit, vorba lui Aritotel, telosul. Menirea – sa impodobeasca o casa de Craciun. Vine Craciunul – ploua. Let it rain, let it rain, let it rain! (Exagerez putin; ploaia s-a oprit in 24 seara:). Pleaca Craciunul, vine Anul Nou. Frig de ingheata pietrele. Acum da, acum poti face un foc in semineu, sa se asorteze cu bradul, fara sa te rada vecinii. Pleaca Anul Nou, pleaca Sfantul Vasile, vine Sfantul Ion. Ninge, vorba lui Paunescu, ca-n Esenin si-n poema rusa, ninge fantomatic si bacovian. Se inchid scolile. Acum da, acum bradul si luminile atarnate dimprejurul casei isi gasesc si merita, intr-un sfarsit, rostul.

Cat poti tine, insa, un brad? Profesorul meu de franceza din copilarie, de la Brad:), domnul Oncescu – Dumnezeu sa-l odihneasca! – [Nota: trebuie sa va povestesc o data despre el – si despre doamna Marcu, profesoara de engleza!] il tinea pana spre Paste. Cum nu prea era caldura, nu era nici o problema. Bradul rezista. Il inteleg perfect. Pe cat imi face placere sa impodobesc bradul, pe atat imi displace procesul de dezimpodobire. Aman momentul cat pot mai mult. Astazi (de fapt, ieri), Ancutza mi-a scurtat suferinta. Pana ne-am trezit (eu si copiii) a dat jos singura toate globurile si le-a impachetat frumos, sa fie pentru la anul. Mai ramasesera de dat jos doar instalatiile de luminat.

Pe asta am facut-o eu, cu baietii. Si tot cu ei am scos bradul din casa, am maturat acele ramase pe jos si-am oftat: fuse, fuse si se duse. M-am uitat la Andrei si la Alec. Nu pareau sa sufere. M-am bucurat. Asa inveti sa traiesti cu gandul mortii. Pornesti cu un brad, ajungi la un pestisor, apoi la un parinte si tot asa.

Viata la tara adauga insa un plus de naturalitate. Nu arunci bradul pur si simplu in strada. Il faci bucati cu macheta adusa din Amazon si-l pui pe foc. E zapada de aproape o jumatate de metru afara acum, asa ca ce poate fi mai frumos decat un foc care sa miroase a brad? E un soi de priveghi al bradului, daca vreti. Dar un priveghi la care lumea se veseleste, amintindu-si de raposat. Bradul si-a facut datoria, bradul poate sa plece. Aristotel ar fi fost mandru de noi. Si de brad. Acum si-a indeplinit menirea.

Anunțuri


7 Responses to “…la moartea unui brad”

  1. „Asa inveti sa traiesti cu gandul mortii. Pornesti cu un brad, ajungi la un pestisor, apoi la un parinte si tot asa.”

    Mi-a placut!

    Paul

  2. 2 tinca

    Imi place poza de familie cu catei cu tot! Ce au crescut baietii!

  3. 3 fumurescu

    @ Paul – ce pot sa mai si spun?:) Ma bucur!
    @ tinca – au crescut, ce-i drept, mai ales Andrei – mai are putin si ma intrece:)

  4. 4 monica

    Tocmai am desfacut si eu bradul .A inceput sa ninga des, de zici ca vine Craciunul.Enervant, dupa ploile din decembrie.

  5. Alaltăieri am participat la una din sărbătorile de început de an. Se numeşte tondo. Tondo e un mare foc de tabără, se pare, iniţial, legat de prepararea ogorului. Detalii veţi găsi pe blogul meu personal, deîndată ce voi pricepe cum se aplică poze. Deocamdată, puteţi urmări în direct doar moartea unui cetăţean român.

  6. 6 fumurescu

    @ delaepicentru – ?!?!? Ce e asta cu „puteti urmari in direct moartea unui cetatean roman”?!?

  7. 7 fumurescu

    @ delaepicentru – aaa! acum ti-am citit blogul – e vorba de uciderea aceea metaforica! M-am mai linistit:)
    PS Pozele pe blog se introduc relativ usor – ai un buton cu insert media – singura problema e ca trebuie sa le modifici mai intai (sa le reduci numarul de pixeli sau cum le zice). Pentru asta eu folosesc InfanView. E cam plicitisitoare operatiunea, dar alta solutie nu stiu. Deocamdata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: