…mici cadouri inainte de Anul Nou… Corto Maltese si racituri
…de asta data ceva mai … cum sa le spun? Mai de bucatarie. Mi-a scris astazi (ieri, de fapt), Mihai Bacalu – cel mai incapatanat ziarist clujean, pentru necunoscatori (si-o spun cu drag:) Vroia sa realizeze un material despre cum isi petrec romanii din strainatate revelionul. I-am spus ca anul asta ne strangem la casa unui alt roman vreo 16 din comunitate, mancam sarmale, salata boeuf, racituri, etc – nimic deosebit. „Pai nu mai ai altceva?” – m-a intrebat.
Am stat si m-am gandit. Nu. Asta e deosebit in diaspora – ca nu e nimic deosebit. Cei pe care ii stiu eu cel putin, nu merg la cluburi, nu se uita la televizor (nici nu ai la ce te uita, iar restaurantele se inchid pe la unu). Asa ca fac ceea ce faceau, in esenta, atat parintii cat si bunicii lor: se strang la vreunul acasa si petrec. Asculta muzica lautareasca si manaca racituri/piftie. Piftie – ca aici vroiam sa ajung, dar v-am luat pe ocolite:) – am inceput-o eu!!! Eu am inceput raciturile de anul asta! Singur! (Eu am spalat picioarele si carnea de porc, eu am umplut oala cu apa atat cat trebuia, eu am pus-o la fiert!!!) Vi se pare putin lucru? De-abia astept sa ma laud maine seara!:)
Pe un ton ceva mai serios acum: am realizat de-abia acum ca noi am plecat de-acasa pentru a ajunge, de fapt, cu adevarat acasa. Suntem mai romani decat romanii, daca imi este ingaduit sa spun asa. Noi am reinvatat sa ne (re)bucuram de tzuica, de sarmale si de salata boeuf, de ouale rosii si de mersul la biserica. (De sorici nu mai pomenesc – tanjesc dupa unul de vreo zece ani!) Noi am (re)invatat sa ne simtim bine fara televizor, sa cantam cantece de petrecere si sa ne-ajunga. Ne-a luat cateva zeci de mii de kilometri si, in unele cazuri, cativa zeci de ani, dar – dupa un ocol atat de lung – am inchis, in sfarsit, acasa. Am inchis cercul.
Asa ca bucurati-va de ce aveti:)
Si-acum, pentru ca tot mi-am permis sa-mi iau nasul la purtare, intru imbunare va marturisesc un secret din bucatarie: unii il mangaie pe vasilica, sa le aduca noroc tot anul; eu, de vreo 30 de ani, in fiecare ajun de Anul Nou, il desenez pe Corto Maltese. E un personaj de Hugo Pratt care m-a fascinat inca de pe la 12 ani si fara de care n-as fi ajuns niciodata in Amazon. Daca reusesc, va atasez mai jos cateva desene, ca sa stiti despre ce e vorba:
N-au iesit ele foarte mari, dar e mai mult decat nimic:) Si-acum ingaduiti-mi sa va urez un 2010 mai bun decat 2009. Nu e de colea. La Anul si la Multi Ani!
Filed under: Uncategorized | 10 Comments
blog de om 
E bine, eu nu am reusit niciodata sa desenez ceva. in afara de floricele si casute.
Un an nou cat mai bun!
Bei, pune desenele tale – ca nu le-oi fi facut tu pe astea de mai sus, nu de alta dara – desi stiu ca esti destul de bun – daca ai desena la nivelul asta n-ai mai sta de vorba cu „astia de acasa” si ai face revelionul in ceva piscina cu vedetele de la Hollywood :-)))))))))))))))))))
Altfel, e adevarat ce zici in faptul ca romanii din diaspora sunt mai traditionalisti decat cei de acas. Cred insa ca e si normal. Traind intr-o alta civilizatie (nu e nimic peiorativ aici, nu e un grad de comparatie) in speta – sarbatorirea noului an – te raportezi la niste repere fixe care ar apartine „civiliztiei de acasa”: tuica, vinul de damigeana, sarmalele, piftia, cantecele lautaresti. Astea sunt cam egale si aceptate ca „traditionale” pentru toti romanii.
Acasa, insa, lumea e impartita in doua: modernistii si restul 😛 Sunt inca destui care petrec cum zici tu, altii prefera sa se duca in cluburi, la restaurante etc.
Da’ si aici se petrec schimbari majore: se pare ca „traditionala” pt rev incepe sa devina deja celebra petrecere a lui Vanghele la romexpo; televiziunile „DE TOP” ale Romaniei concureaza si ele la rescrierea istoriei civilizatiie romanesti: antena si proul se vor bate in „revelioane de paranghelie” cu manelisti si multa, multa prostie, isterie si – desigur – un enorm prost gust. Mai trebuie ca presedintele (vostru, al traditionalistilor :D) sa serbeze noul an la OTV, extragand la tombola seturi de gablonturi aurite, mertane si apartamente pe groapa de gunoi a Bucurestiului, ca sa se inchida cercul.
Asa ca ia aminte: astea sunt „revelioanele romanesti” care vor urma.
La multi ani! 🙂
na, acum mai și desenezi!! azi-mâine ne spui că mai cânți și jazz!! uat dă fac??!? cine ești tu și ce-ai făcut cu alin?
un fel de la mulți ani! 🙂
Corto Maltese… ehe, ce vremuri!
La multi ani tie si alor tai!
Alin , am crezut ca blogul asta a disparut .Ma bucur ca te-am regasit .La multi ani si cum zic bayernashii : guten Rutsch ins neue Jahr.
@ all – o precizare: dupa cum C. a sesizat -:), desenele nu-mi apartin – sunt originalele lui Hugo Pratt (care a castigat la un moment dat premiul I la un concurs international de benzi desenate:)) Nu ca ale mele ar fi muult mai rele:), da’ mi-e lene sa le scanez…
@ Lady Io – asiderea!
@ C. – corecta prima parte. Si a doua. Ba chiar si a treia – cred, ca nu ma uit:) La Multi Ani!
@ Tinca – iti mai amintesti cand te puneam sa desenezi un caine la Brighton? ce vremuri… Transmite-i lui Berlinalexanderplatz urarea Monicai de mai jos:)
@ monica – pai blogul n-a plecat nicaieri – te-a asteptat cuminte:) Asa sa fie!
@ laura – ooops, cat pe ce sa te uit! Dupa cum vazusi, nu-s desenele mele si nu-mi place jazz-ul. Daca si daca mi-ar….:) La Multi Ani!
Nu-mi aduc aminte de faza asta de la Brighton… Poate varsta! 🙂 Dar, imi aduc aminte insa cum, inflacarat de Cenaclul Flacara, mi-ai desenat odata la Brad un dac, care dupa gustul meu, arata a turc in toata regula!
apoi, trebuie să mă învăţ de anul ăsta că o să mai fiu şi uitată. există un început în toate. :))) şi m-am prins că nu tu l-ai desenat pe corto maltese ăsta de aici. mai ales că am văzut şi două filme cu el, apropo. eu doar mă miram că desenezi în general…
http://kaosmoon.blogspot.com