…Cluj. Toamna lui 2009. Ora 4 dimineata, in piata Lucian Blaga, undeva pe langa fostul Croco. Ma pregateam sa iau un taxi care sa ma duca pana la hotel, cand observ un fast-food non-stop si mi se face brusc pofta de un hamburger. Il comand si, pana astept sa se faca, o provesc pe fata care serveste. Are probabil vreo 17 ani, e de varsta Anei, delicata cum numai fetele de 17 ani pot fi. In spatele meu, vreo sapte taximetsristi stau in cerc si povestesc, asteptandu-si clientii. E un eufemism. Nu povestesc – urla. De fapt, doar unul dintre ei urla, ceilalti ii tin doar isonul cu hahaieli groase.

E, evident, masculul alfa al grupului si-si impartaseste in gura mare aventurile erotice. E o poveste intesata cu madulare, felatii, si multe cuvinte cu *** pe care le scoatea si le baga vajnicul erou spre incantarea asistentei. „Poveste”, de fapt, e prea mult spus. Firul epic lipseste, inlocuit de jumatati de fraze, sparte si aranjate in jurul ***. Ma uit la taximetristi. Ma uit la fata care imi pregatea hamburgerul. „Cum rezistati?” – o intreb. Ridica din umeri. „M-am obisnuit„, imi zice. „Incerc sa nu-i ascult„. Greu de facut, totusi. Cuvintele cu *** sparg noaptea, manjesc centrul Clujului. Clujul meu. Iau hamburgerul, platesc, multumesc, fac cativa pasi. Ma opresc. Fata asta nu merita asa ceva. Centrul Clujului nu merita asa ceva. Ma rasucesc pe calcaie.

Cu hamburgerul in mana ma indrept spre grupul care continua sa hahaie cu incantare. „Domnule„, ii spun masculului alfa, „dumneata ai o problema: ai putza mica.” Hahaielile inceteaza brusc. Taximetristii ma privesc ca pe un extraterestru cu antene verzi. „Ce zici, ma?” -ma-ntreaba, oarecumva neincrezator, masculul alfa, facand un pas in directia mea. Inca mai spera ca e o greseala, ca poate n-a auzit bine. Spera degeaba. Sunt ca batranii lui Cosbuc – greu de pornit, dar de-i pornesti sunt greu de-oprit. „Ai putza mica„, ii repet, aproape silabisind. Supralicitez. „Crede-ma, ca stiu ce vorbesc. Sunt medic. Faptul ca vorbesti atat de mult despre *** are o singura explicatie logica: ai putza mica si incerci sa-ti depasesti complexul„.

Musc din hamburger si-l privesc in ochi fara sa clipesc. Parca niciodata un fast-food n-a fost mai gustos. Pentru cateva clipe, centrul Clujului meu poate respira usurat. E liniste. Taximetristii au incremenit cu hahaielile inghetate pe buze. Toti il privesc pe masculul alfa, care cu fiecare secunda petrecuta in tacere incepe tot mai mult sa devina beta, epsilon, ba chiar omega. Pe chipul lui se citeste nedumerirea. Daca i-ai face o encefalograma, ar aparea, fara doar si poate, faimoasa unda N-400 – de parca l-as fi intrebat „ce sunet se aude cand aplauzi cu o singura mana?” Aude ce zic, dar nu poate sa inteleaga. Pe ce ma bazez?

Pe se bazeaza un ochelarist mititel care paseste cu un hamburger in mana in mijlocul unui cer de taximetrist si-i spune masculului alfa ca are putza mica? Priveste in jur, mirosind o capcana. Se asteapta ca undeva, dupa colt, sau in masinile stationate prin preajma sa stea, pregatita sa intervina, vreo trupa USLA sau ceva de genul asta. Poate e vreo emisiune de genul „camera ascunsa”.  Aproape ca-i vezi gandurile trecandu-i pe fata. Tot procesul asta de gandire e dureros. Il impiedica sa actioneze. E cu un cap mai inalt decat mine si cantareste vreo 30 de kilograme in plus, dar nu se poate hotari. „Du-te, ba, in p*** mea!” – zice intr-un tarziu, cu o jumatate de gura. Nici macar el nu e convins.

Am stiut atunci ca am castigat. Au stiut si restul taximetristilor. A stiut si masculul alfa care intre timp devenise omega. In piata a sosit un alt taxi. I-am facut semn sa se opreasca si m-am urcat. Nu m-am putut, insa, abtine. Din usa, m-am mai intors o data si l-am intrebat cu gura plina: „In care p***? In aia asa de mica?” N-am mai asteptat raspunsul. Intinsesem deja prea mult coarda. M-ar urcat in taxi si i-am spus soferului sa porneasca. De pe geam, am mai privit o data catre fast-food. Mi s-a parut ca fata care-mi servise hamburgerul zambea. Am zambit si eu.

Taximetristul acela nu va mai fi niciodata alfa. Oricate povesti cu madulare va continua sa mai spuna, in mintea ascultatorilor care vor continua, probabil, sa hahaie admirativ, va ramane pe vecie insurubuata indoiala: Daca baiatul ala avea dreptate? Daca asta are, de fapt, doar gura mare si putza mica? Si, oricum, inainte de a deschide gura pentru a-si impartasi aventurile erotice, va exista intotdeauna o strangere de inima: daca apare un ochelarist mititel cu un hamburger in mana si ne strica distractia?

Mi s-a parut ca centrul Clujului merita atata lucru. Inca mi se mai pare.