…intre Thanksgiving si Black Friday

26Noi09

… sarbatoarea de Thanksgiving are o vechime de cateva sute de ani, Black Friday – de-abia de cateva zeci de ani. In ce masura suntem indreptatiti sa consideram cuplarea celor doua drept un fenomen simptomatic al decadentei societatii de consum? Care e conexiunea dintre aceste doua evenimente, in aparenta situate la poluri de rationalitate opuse?

Thanksgiving-ul a fost inaugurat de catre primii Pelerini (Pilgrims) – o … secta religioasa opusa atat Bisericii Anglicane cat si Puritanilor. Au multumit lui Dumnezeu (si indienilor) pentru ca au scapat de foamete si aveau suficente provizii pentru a trece cu bine iarna ce se apropia. Din dimensiunea religioasa n-a mai ramas mare lucru, nici din cea de bunavointa fata de „straini”. Ar fi usor de spus ca astazi sarbatoarea se reduce la mese pantagruelice, curcan si cartofi dulci (varza, in varianta romaneasca) – dar ar fi usurel nedrept. Dupa cum ii spunea un ava din Pateric unui ucenic ingrijorat de rugaciunea „din varful buzelor”, chiar de golesti un opait, ceva ulei tot mai ramane sa se prelinga de pe peretii vasului.

Asa si aici: forma obliga, fie si numai pentru cateva clipe, inainte de a incepe curcanul. Pentru ce esti recunoscator? Pentru ce dai multumire? E un exercitiu care merita. Te obliga sa realizezi ca, in ciuda nemultumirilor de zi cu zi, in ciuda vaicarelilor ce ne presara mai tot anul, fiecare are cate ceva pentru care sa fie recunoscator. Altfel spus, Thanksgiving-ul te ajuta sa repui, ca orice sarbatoare, lucrurile in persepctiva.

Si ce legatura are asta cu Black Friday – ziua, vinerea de dupa, in care americanii se trezesc mahmuri cu noaptea-n cap, calcandu-se in picioare pentru a beneficia de reduceri? Fenomenul e real, nu e inventat de mass media si – nu-i de mirare – starneste nedumerirea muritorului de rand: ce-i mana in lupta pe oamenii astia? Sute, mii de oameni, se inghesuie, imping, si uneori omoara, pentru a ajunge primii la o masina de spalat, redusa cu 50%, un pistol de jucarie, redus cu 7 dolari, s.a.m.d. Nevoia? Asta s-ar justifica intr-o tara in care saracia e, totusi, endemica, nu intr-una in care pana si un lucrator la McDonald (cele mai mici salarii) isi poate cumpara un televizor (color!:) din banii facuti in cel mult doua zile.

Inclin sa cred – in absenta vreunor studii de specialitate – ca e in acest fenomen, o latura aproape spirituala. In Black Friday americanii isi reconfirma americanitatea – calitatile ce i-au facut sa fie ceea ce sunt: spiritul de competitie si cel de afaceri (good deal). In restul anului, ambele sunt mai degraba atrofiate. Nimeni nu se calca in picioare, nimeni nu se enerveaza daca asteapta la coada zece minute in plus pentru ca vreo babutza sa-si numere cele vreo 50 de cupoane, nimeni nu se uita la cativa dolari in plus (cu exceptia babutelor atipice din exemplul de mai sus:), domneste placiditatea, resemnarea, jocul dupa reguli, etc. (Vorba unui amic bucurestean: „Daca vreun pieton ar traversa strada in Bucuresti tarandu-si picioarele, cum fac astia, soferul s-ar da jos din masina si l-ar pocni cu levierul!”:)

Acum, in Black Friday, au ocazia sa-si demonstreze ca spiritul din goana dupa aur sau cel din „go West”, n-a muritu, num-o tar o hodinit-o. Ca au ramas la fel de frugali precum stramosii lor puritani sau pilgrims, ca – in vorba lui Max Weber – etica protestanta a capitalismului n-a pierit. Nu e vorba de aia cativa lei economisiti. E vorba de respectul fata de sine si fata de stramosi.

Si-un pic de spirit de turma, ce-i drept. Cam ca la noi, cu inghesuiala de Paste. Ganditi-va la asta inainte de a arunca primii piatra.

Anunțuri


4 Responses to “…intre Thanksgiving si Black Friday”

  1. 1 __Vali

    Addams Family Thanksgiving:

    Cit despre Vinerea Neagra asa o fi cum spui dumneta dar eu unul, desi crescut in saracie si lipsuri si deci amator de chilipiruri, de ani de zile refuz sa paricip la isteria asta (plus ca urasc statul la rind si asta mi se trage de la multele cozi pe care am fost nevoit sa le fac pe vremea lui Ceasca).

    • 2 silvi

      Cam asa e cu statul la cozi… multi de pe aici (Romania) uram asta… cei care am experimentat pe vremea lui Ceasca tinutul respiratiei pe baza de nevoie pentru ca te striveau pur si simplu cei din spate pentru un kil de ulei sau o jumate de paine semi, si aceea pe cartela. Imi amintesc si faptul ca parintii ne trezeau uneori la 4 dimineata sa ne lase (pe mine si pe sora mea) la coada la cizme!!! Desi in burikul Clujului se presupune ca ar fi trebuit sa vem macar papuci de piele de la fabrica Clujana, insa… Dar amintirea cu sora mea lesinata la o coada la… paine bate toate topurile cozilor. Asa ca „vinerea neagra”, nu are priza la oamenii cu asemenea amintiri…
      PS Sper ca nu e cu suparare faptul ca am luat arhiva blogului la rand ca sa ma pun in tema cu holul, sufrageria si multe alte lucruri frumoase de pe aici. Multumesc pentru lectura tihnita.

  2. 3 fumurescu

    @ vali – stai linstit – nici eu nu particip. te inteleg perfect. Pana si in conditii „normale”, experienta mall-ului ramane, pentru mine, traumatizanta:) Vorba lui Silvi – poate ni se trage de la statul la cozi de pe vremea lui Ceausescu.
    @ silvi – cu placere, oricand:) Amintirile de la coada ar merita o postare separata. Multumesc pentru re-a-mintire.

  3. 4 Marius Delaepicentru

    Emigrant, deci compar.

    Uni-qlo, reţeaua de magazine, ce vinde haine călduroase şi flanele electrostatice, şi-a manifestat recunoştinţa pentru clienţi, la aniversarea a 60 de ani de cînd e în biznis. Cifra reducerilor, în valoare absolută, a fost de 11 milioane de dolari. Fiecare magazin a alocat reducerile primilor 200 de clienţi-eveniment, la deschidere, şi 60 seara. Socrii mei şi-au făcut planul de atac. Numai că era o limită. Trei articole de persoană. Cum să-ţi măreşti profitul? Ca în agricultură. Sporeşti efectivul. Pui copiii la muncă. Dis-de-dimineaţă, mi-au luat copilul şi s-au aşezat la coadă. Mare bucurie! Au ajuns pe locul 199. Tetsu s-a întors în triumf.
    Numai cine a cumpărat ultima pungă de zahăr-pe-buletin înţelege bucuria asta. Îi spuneam Misei: „ce vremuri de pace trăim! Oamenii pot lua provocări dintr-astea la modul sportiv, fără grija că mîine nu au ce pune pe masă.”

    Săptămîna asta şcoala a fost „gripată”. Tetsu ne-a însoţit la cîrciumă. Clienţii încă nu veniseră. Am cinat tustrei. Am făcut o salată de vară. Tustrei am savurat-o. La un moment dat, Misa şi-a arătat îngrijorarea că nu vin clienţii. Am liniştit-o spunînd: „ce fericire, să poţi mînca o salată ca asta în noiembrie!”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: