… si aia de primavara, toamna sau iarna, de-altminteri:) – si asta-mi place nespus majoritatea timpului. Ce nu-mi place: nu-mi place sa tund iarba, sa tund copacii sau arbustii care dau in curtea vecinilor, sa strang rahatii cainilor (de asta se ocupa, ce-i drept, mai mult Ancutza), sa strang perele (zeci de kilograme!) si sa le arunc la gunoi in loc sa fac tuica din ele, sa „rack the leaves” si sa le strang in saci, sa plivesc buruienile din straturile de capsuni sau ceapa (nu ca asta as fi facut vreodata:), sa plantez toamna si primavara iarba doar pentru a constata ca a fost trifoi, sa ma cert cu politistii cand scapa un caine liber (mai exact, Vasile), sa spal cainii, sa-i duc la veterinar.

Ce-mi place: Imi place sa ma uit cum pica frunza, cum creste iarba, imi place sa merg la concerte in aer liber unde poti „dirija” cu un pai in gura, fara grija ca asa ceva „nu se cade”, imi place sa merg cu baietii si cainii in parc, sa vad ce coliba si-au mai facut in padure sau ce liana pe care te poti „da” ca Tarzan au mai gasit (parcul de langa noi e, practic, lipit de-o padure), imi place sa vad cainii fericiti, imi place cand avem „family movie night” sau „family game time” (si-atunci jucam Risk si ne injuram pe baze istorice), imi place cand ii vad pe baieti mesterind o zi intreaga te miri ce sanie cuplata cu patine cu rotile sau arcuri sau te miri ce, imi place cand ii vad dormind pe caini ca pe o perna, fara sa se socheze ca, cinci minute mai devreme, acelasi caine omorase o veverita sau un sconcs – ba dimpotriva, cand Ana, care mai da pe-acasa, in weekend, viseaza in continuare sa mearga in Europa, s.a.m.d.

Tanda pe manda, imi place viata mea la tara si ma gandesc cu groaza ca as putea fi nevoit sa o schimb.