…va marturisesc sincer: sunt usurel disperat. Mi se apropie termenul limita – sfarsitul anului – si inca nu am gasit nici un motiv cat de cat serios pentru a ma intoarce in Amazon. Dupa cum unii dintre dumneavostra stiti, faptul ca vara asta m-am catarat prin Sierra Nevada si m-am tarat prin Death Valley n-a fost un impuls personal. Prietenul meu din copilarie, Zbengu, m-a sunat acum vreo doi ani, cam pe vremea asta, cu o idee: „Hai sa mergem in fiecare an undeva, un loc mai ciudat, un loc in care nu se inghesuie lumea si nu risti sa dai nas in nas cu turistii. Un an decide unul, un an celalalt – de acord?” De acord. Anul trecut a decis el. Acum e randul meu si mi-am spus ca, dupa tot muntele si desertul de-asta vara, tot la jungla m-as intoarce. Dar de ce?

Cherchez la femme!:) Imi lipseste „femeia”, i.e., motivul. Nu pot merge in jungla asa, doar ca sa merg in jungla. Asta fac turistii. Mie imi trebuie un pretext. Ceva de care sa ma agat. Acum doi ani, cu Florin, am mers, chipurile, sa studiem ayahuasca si sa ajungem pana unde omul alb n-a mai ajuns. Ne-a iesit. (In fine, partea cu „studiul” ayahuasca a fost doar un experiment, dar am mai experimentat si veninul de Philomedusa Bicollor, asa ca tanda pe manda a fost reusita. Dar, repet, nu „reusita” ma intereseaza, ci pretextul. Imi trebuie un pretext!)

Cel mai la indemana, de buna seama, ar fi cautatul de aur in Madre de Dios – propunerea lui Auckoo de acum doi ani. Am verificat – e aur acolo. Din pacate, Auckoo si-a mancat omenia cu mine – iar peste asta nu prea pot trece. La plecare i-am dat cutitul, cu promisiunea ca-mi va trimite, in schimb, un arc. Nu, doua, a supralicitat el: unul pentru tine, si unul pentru Florin. Am asteptat. M-a contactat cand a ajuns in America, acum aproape un an. Isi pierduse, chipurile, bagajele, cu arcuri cu tot, pe undeva prin Filipine (?!?) unde facuse o escala. Dar sa nu-mi fac probleme, i le va trimite un prieten.

N-a fost sa fie. Stiam ca Auckoo e un amestec de fantezie si realitate  (cand stai cu cineva in jungla pentru doua saptamani si daca mori nu te mai afla nimeni, incepi sa-l cunosti, vrei, nu vrei) si TOCMAI DE ACEEA mi-as fi dorit sa se tina, de data asta de cuvant. Nu s-a tinut. L-am scos de pe lista.

Si-acum? Am aflat de Cobra Grande – un sarpe urias, de cateva ori mai mare decat un Anaconda. Dar pretextul nu indeplineste minimul de credibilitate.  „Asta” – Corba Grande – apare cand apare, cum apare, il vede cate un indian o data la o viata de om. N-ai unde merge, credibil, sa-l gasesti – desi, personal, sunt convins ca exista. Tot ce mi-au zis aia acolo ca exista, a existat.

Machichenga – jungla montana – bun. Sa ce? Sa ce? Asta ma framanta de cateva zile bune (in afara de caderea guvernului si alte cateva chestii mai putin importante, gen scoala, job-hunting, dizertatie, etc). Vreo ruina? Vreun Eldorado? Ceva, undeva, cumva? Un peste, o rama, o otrava?

Asa ca, rogu-va, dati-mi o idee! O farama de idee! O firimitura de pretext! Daca ati auzit de ceva, undeva, care sa se poata cauta fara echipament stiintific, doar cu o macheta in mana, daca stiti vreun ghid in afara de Auckoo – va astept! Nu vreau sa si gasesc ceea ce caut – vreau doar sa cred ca ceea ce caut poate fi si gasit.

Si, va asigur, vorbesc cat se poate de serios.