…la mustata…:)

19Oct09

…acum, oricine a mai dat cu nasul printr-o carte de antropologie stie ca in orice societate exista ritualuri de trecere de la adolescenta la viata adulta. Pe vremea comunismului, majoritatea antropologilor accepta ca aceasta era armata. Ca unul care a facut-o – si inca la 17 ani la pseudo-displicinarul batalion 01962 din Zalau – cod, daca ne ataca ungurii – „de treci codrii de arama” – nadajduiesc ca n-am deconspirat vreun secret de stat:) – I beg to differ: pentru mine trecerea a fost cand am intrat la liceu, eram obligati sa purtam cravata  de cravata, nu din cea de pionier, iar tata – Dumnezeu sa-l ierte – m-a invatat sa-i fac nodul.

Culmea! Pentru mine, pentru care cravata e un chin pana in ziua de astazi, la intrarea in liceu cravata (nodul ei, ca sa fim mai exacti) reprezenta eliberarea: intrarea in lumea normalitatii, fara cravata de pionier. Era nodul care ma deznoda de trecut. (Nu, nu era nimic ideologic, nu eram dizident avant la lettre, eram doar plicitisit sa mai fiu copil, cum am fost cand m-am plicitisit sa mai merg la gradinita sau in primii ani de scoala, condamnat la bastonase).

Salt in timp. De vreun an il pandesc pe Andrei. Ii pandesc mustata, mai exact. Ma uit la ea cum creste, cum se uita taranul la porumb. Creste. De vreo luna am inceput strategia de guerilla:): „Mai, da’ ce te-ai mai murdarit sub nas!” Poante mai mult sau mai putin subtile cu un scop precis: sa ma lase sa-l asist la primul barbierit. Culmea e ca Andrei nu se inghesuia, ba dimpotriva: se tinea inca strans lipit de copilarie? Nu stiu.

Astazi l-am convins: am mers la baie, i-am aratat cum sa se sapuneasca, i-am dat o lama noua, smechera (atat de smechera incat eu, unul, n-am folosit-o) si … si-a ras mustata! In fine, parul ala de sub nas. I-am dat after shave, l-am invatat cum sa-si intinda obrazul si sa-si tuguie buzele pentru a creste suprafata de contact cu lama.

M-am simtit in al noualea cer!

Sincer, n-as fi crezut sa apuc sa-mi invat un copil cum sa se barbiereasca. Mi se pare „mai tare” decat orice doctorat! Ma rog, la mustata…:)

PS Alec a inceput si el sa se pipaie sub nas, doar-doar:)

Anunțuri


6 Responses to “…la mustata…:)”

  1. 1 tinca

    Mai Aline balerine!…

  2. 2 C.

    Alec a inceput si el sa se pipaie sub nas, doar-doar:)

    :-))))))))))))))))))))))))))))))))

  3. 3 SAMANU

    Fumi,

    Esti putin nostalgic ? (Altfel- ai tot dreptul de tata sa fi emotionat si aproape de noile trairi ale copiilor tai !)

    Eu sigur am un puseu de nostalgie. Daca mi l-ai provocat- muasi lasa-ma sa-ti evoc:

    SI eu am invata f. usor sa-mi fac nodul la cravata, in 1987, ca noul Liceu cerea cravata. Si tare imi placea modul cum imi iesea nodul de cravata din cateva miscari, ca incepuse si taicamiu sa ia lectii de la mine, desi el ma invatase. ( El ca si constructor isi facea nod la cravata din an in pasti. Eu odata invatat- in fiecare dimeatza, ca asa se purtau elevii de a XI-a la Mate Fizica).

    Odata intrat in a XIa, brusc si eu simteam ceva sub nas…. Am evitat barbieritul cat am putu, m-am limitat la ritualul cravatei albastre ( fata de inodarea cravatei tricolore, gestul Elaborarii nodului cravatei era deja un salt calitativ, existential si valoric !).
    La varsta de 17 ani a te barbierii nu e o necesitate, dar nici ceva de evitat, in functie de caz…

    Eu am debutat asa : era ajunul Pastelui din 87, in seara de 1 Mai. Tocmai venisem de 3 zile de la Pestera Tecuri ( zona Baru-Mare, Hateg, Hunedoara), dormit in salase, in cabana improvizata… Explorat pestera Tecuri, tarat in guoano si namol ca sa ajungem pana la sala final cu lacul namolos, peripetzii, lampi de barbit, namol, spalat la fantana din zona etc. Atunci am simtit nevoia sa-mi dau puful de sub nas jos, nu ma ajuta cand ma namoleam in pesteri si apa era foarte rece…
    Am ajuns acasa, in urma aventurii, in seara de inviere ( personalul Bucuresti-Simeria, din gara Crivadia, orele 22,30).Parintzii mei se imbracu sa mearga la inviere. Erau stresati de faptul ca Cernobalul m-a afectat ( Habar nu aveam de catastrofa ce se intamplase in ast timp…nu erau mobile etc). Cand am intrat in casa, normal si firesc, ei se „gateau” pt biserica. Trecem peste faptul ca la munte nu sa auzit ceva de Cernobal, sunt bine, am baut apa din rau, am adus o salamandra,n-am treaba cu Cernobalul, ce e aia etc. Vreau sa manac, pastele il iau dimineatza.
    Tata se barbiera incontinuare, incercand sa-si pastreze calmul. Mama a scos salata de Beuf si Drobul. Au plecat la Biserica. Am mancat. Era aproape miezul noptii, ora invierii. M-am imbaiat, tot namolul de pestera era dus…. Am luat lama si pamatuful si m-am barbierit.

    De atunci sunt barbat.
    N-am luat iod sau alte pilule anti-Cernobal, mi-am facut cruce dimineatza asezat pe iarba proaspata si am zis „Hristos a inviat”.

    De atunci au inteles si ai mei ca asa e viata. Merge inainte. Ea insasi e un ritual, chiar si cand nu realizam.

    ALTFEL : te invidiez ca ai ocazia sa traiesti cu copii ritaulurile nevazute ale maturizarii ! Bucurate de ele ! Si- vb despre asta, ludic si tangential, la catedra !

    Tata de fetitza, contemporan, zis si Saman

  4. 4 fumurescu

    @ tinca & C. 🙂 Ma bucur de bucuria voastra!:)
    @ samanu – fain! multzam! Bag seama ca avem mai multe in comun – y compris taratul prin pesteri (La Cernobil eram in armata – singura zi in care am fugit de la GAZ – Grupul AgroZootehnic si-am facut plaja jumatate de zi!:)

  5. Măi, Aline, le-ai început tu repede pe toate, da? Până si armata ai făcut-o cu un an înaintea mea. Iar până la primul bărbierit al lui fiu-meu… hehe!

  6. 6 fumurescu

    @ calin – sa stii ca m-am gandit si eu la modul serios la chestia asta – va fi fiind un ‘pattern”? Ma tot grabesc? Se prea poate… Grabit am fost de cand ma stiu… si inca n-a apucat sa-mi para rau ca n-am stat prea mult pe ganduri inainte de a sari… indiferent daca vorbim aici de gradinita, casatorie, copii, jungla, sau mai stiu eu ce (as mai baga niste puncte-puncte, da; mi-e ca exagerez cu sugestia asta meditativa:))
    Partea (ta:) buna ar fi ca daca traiesti mai „molcom”, apuci de traiesti mai mult, zice-se:) Nu „arzi” atat de repde. Desi, pe partea ailalta, vorba Ancutzei, „parca vad ca dupa veninul ala de broasca si „tratamentul cu, ayahuasca ne bagi pe toti in mormant in ciuda life-style-ului”… – iarta-ma, limba romana!):)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: