…nu mai are succes: nu se uita la serialul „Monk” suficient de multi oameni. Asa ca, frate-frate, da’ branza-i pe bani, punem punct unuia dintre cele mai relaxante si, in acelasi timp, „neobisnuite” serialuri „policier” de vineri seara. (Stati linistiti si linistite la locurile voastre – „Psych” merge-n continuare – ca e good looking si funny in a cool way). Ceea ce-mi prilejuieste, dincolo de tristete, cateva cugetari. Tampite, poate, dar cugetari, ors’cat.

De pe vremea comunismului mi-am dezvoltat, cumva, o mare toleranta in materie de filme. Imi amintesc, bunaoara, ca, pana la sfarsitul lui ’89, daca n-aveam altceva de facut (ma rog, de-obicei aveam) ma uitam pana si la productiile TV ale timpului: daca agronomistul nu era prea destept si invatatoarea din sat prea trasa de par, puteam sa urmaresc un filmuletz comunist (teatru TV) cap-coada, si alb-negru, fara sa sughit prea tare. Eram, cu alte cuvinte, dispus sa ma „las prins” aproape de orice fictiune. (Ceea ce nu inseamna ca nu eram fascinat de Daneliuc, Fellini, Antonioni, Tarkovski, si restul: le puteam inghiti insa, si pe astea fara prea mari probleme – dar asta e o alta discutie; sau nu e?)

Margelatu? Cool! In general, am gustat cam toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, desi, la o revedere la batranete, mi-am dat seama cat de tras de par era Comisarul Moldovan: dar nu sunt si filmele americane la fel? Imi amintesc pana in ziua de astazi replica din Dacii – „deoarece cam putzi”, „In nimicnicia mea am muscat mana care m-a hranit” (asta era Dinica, dar nu bag mana-n foc ca replica e 100% corecta); cea mai tare – din filmul ala al carui nume imi scapa (Nemuritorii? Putea fi atat de lame? Poate.) Picture this: o mana de romani smecherasi dar aprigi in lupta, gen eroii lui Sven Hassel – Casino – dar in Evul Mediu tarziu, sunt ingropati pana la gat in pamant, iar Amza Pellea incepe sa cante:”lasa, lasa, lasa, lasa, ca ne-ntoarcem noi acasa, si-nplantam cutitu-n masa, laaaa-sa!”

Numai pentru cantecelul asta si i-am iertat multe lui Sergiu Nicolaescu. Mi-a ingaduit sa visez. Sa supra-vietuiesc.

Revenind: n-am timp sa ma uit la televizor. Nu-mi dau ochii peste cap si pretind ca nu-mi place sau ca n-am la ce sa ma uit – desi deobicei nu-mi place si n-am timp – dar, tocmai de aceea, daca nu-i Discovery, Hsitory sau PBS, Daily Shoy si Colbert Report ma fixez pe cate un serial care se difuezeaza la o ora convenabila, dupa 11-12 noaptea. Sau vinerea, mai repede.

Si-a fost Monk. (Mai este si House!!! Asta inca mai merge) Pentru cei care nu l-ati vazut (desi, inteleg, se difuzeaza si-n Romania – sau s-a?) e un policier construit initial pe structura „in oglinda” a lui Columbo. Adica „dupa reteta”. Iti aratau crima la inceput, dupa care „restul” era „umplut” cu identificarea si dovedirea vinovatului.

Pentru cei care nu-i stiu, Monk era (este, inca) un personaj construit ca un Columbo intors pe dos. Daca, pardon, Columbo era zapacit, imbracat ca vai de lume, c-un ochi de sticla, nu dadeai doi bani pe el, aparent intotdeauna cu gandu-n alta parte (un personaj cu, pardon, care ma puteam identifica de minune:), Monk e maniac, obsedat de curatenie si ordine, trebuie sa atinga fiecare stalp pe langa care trece si sa indrepte orice pres de la intrarea in casa (ceva ce, surprinzator, faceam si eu!) – nu stiu de ce – serios, nu mi-e clar de ce – da’ mi-l sugereaza pe Mihnea sau pe Zbengu.

O vreme, mi-a luminat vinerile. Mi-am dat seama ca ceva nu e in regula in momentul in care criminalul a inceput sa nu mai fie aratat de la bun inceput. Asta era o delasare de la principiul filmului: era ca si cum lui Columbo ii aflai numele mic sau o vedeai pe mult-pomenita nevasta.

A fost – este – din cate inteleg, (evident, nu cunosc dedesubturile) o drama asemanatoare cu cea a catolicimului pana mai ieri: pe masura ce incerci sa te adaptezi, sa joci ping-pong in biserica, sa canti la chitara si sa pleznesti din palme – ei bine, in acceasi masura si pierzi. Incercand sa cucereasca un nou public, realizatorii au „reusit” perfomanta de a-si pierde si pe cel pe care-l aveau.

Va dati seama de diferenta? Pana acum 15-20 de ani, un serial precum Columbo a rezistat tot cam atat ( a mers pana la telefoanele celulare!!!). Acum? Monk nu mai rezista decat vreo doi ani si ceva. De ce? Lumea nu mai are rabdare. Lumea s-a tampit. Lumea nu mai gusta un deznodamant servit cu linguritza. Lumea nu mai gusta drumul pana la rezultat. Lumea prefera Psych.

Eu prefer sa merg la culcare. (it’s a joke!)