…happy father’s day de la Marea Neagra pana-n Sierra Nevada!
…sincer, habar n-am cand e Father’s Day – multumita reclamelor stiu, insa ca e candva in aceste zile. Stiindu-mi copiii plecati nici nu ma asteptam la vreo surpriza. A venit, insa, de unde ma asteptam mai putin, taman de pe tarmul Marii Negre.
A sosit, cum altfel, via e-mail, taman la timp inainte de a ma imbarca pe avion, cu destinatia Sierra Nevada. Buna si tehnologia asta la ceva! E-mailul era insotit de-un sfat: vezi sa nu mori pe muntele ala!:)
Ma stradui. Uite ca (incredibil dar adevarat!) am terminat toate cate le aveam de facut si, pana la plecarea avionului, mi-a ramas chiar ragazul necesar pentru a scrie acest blog. Cu putin noroc, voi serba Father’s Day (tre’ sa fie zilele astea, candva!) undeva, pe aici:
…cel mai probabil dardaind de frig…
…cu respiratia taiata la peste 14,000 de metri…
…cu febra musculara, incheieturi gemand si dac-ar fi numai atat…
…intrebandu-ma inca o data: cine m-o fi pus pe mine?
…desi stiu cine: o priveliste din asta si satisfactia ca macar am incercat!
Sa ne (re)vedem cu bine!
Din categoria:Uncategorized | 6 Comments
Ai grija de tine si catzarari placute!
Ziua Tatzilor Americani e duminica 🙂
misto muntii.
s-a strecurat o eroare totusi,..14000 de metri? nici jet-urile nu ajung acolo..poate 14000 de feet. asa da, mai merge.. 🙂
pfff, ce de cai tropotesc prin curtea ta 🙂
Fumi !
Asteptam paginile tale de blogjurnal ! (Na, c-am produs si eu o arogantza lingvistica.)
Itzi tin pumnii.
Ma gandesc si eu cu nostatagie la vremea in care plecam din gara Simeria catre orice varf din Retezat, cu conserve de fasole cu costitza in rucasac (ca alceva nu gaseam !)… ca sa nu mai spun cum potzi transversa Apusenii, de la Brad la Cluj, via Garda-Scarisoara-Padis-Huedin, fara cort, in luna de miere, pe jos, perpedes…
Oho! Costiţă? Conserve de fasole? Ce lux! Io plecam tot cam de prin gara Simeria-Nevada, numai că fără conserve de tablă. Politica: „totul în pungi”. Gunoi, zero. Căram ovăz strivit, lapte praf, halva, pistil de caise, mămăligă-instant, şi praf de macrou. Am luat-o pe jos, peste Retezat, Godean, coborît în valea Cernei, mers de-a lungul văii pînă la Herculane.
bine ai revenit printre noi! a fost cam pustiu pe-aici 🙂