…despre binefacerile ospetiei
…bun, sunt mai multe, dar azi as dori sa atrag atentia asupra uneia mai degraba trecuta cu vederea. Un musafir iti reimprospateaza privirea asupra propriei vieti. Pentru el, banalitatea, cotidianul tau, nu exista. Pentru el totul e nou – asa ca, prin ricoseu, iti redobandesti si tu mirarea pierduta a detaliilor.
Astazi au plecat unchiul si matusa mea – care, aflati in prima vizita transatlantica la „ficior”, au zabovit cateva zile si pe la noi. Le-am aratat imprejurimile, orasul, campusul. Si, pe masura ce vorbeam, pe masura ce le aratam un detaliu sau altul, am redescoperit statuile pe langa care ma obsinuisem sa trec fara sa le mai „bag in seama”, am redescoperit florile si tablourile din Memorial Union, savoarea tabietului cafelei servite in campus si pasarile care ma trezesc dimineata.
Daca ar fi numai atat si tot ar trebui sa va bucurati de oaspeti. Va ofera ceea ce doar un film precum „A cincizecea prima intalnire” (asa ceva) sau Alzheimerul va mai pot oferi. Capacitatea de a va retrai cotidianul ca si cum ar fi prima data.
E un soi de epifanie si asta. Mai de mana a doua, ce-i drept, dar o epifanie or’s’cat. James Joyce se „scremea” sa aiba o epifanie trecand zilnic pe langa turnul cu ceas din Dublin. Un musafir va scuteste de un asemenea efort. Oaspetii va ofera epifaniile pe tava.
Filed under: Uncategorized | 5 Comments
blog de om 
păi, atunci să venim toţi în vizită la tine. să te mai scoatem din cotidian :))))
Pentru că musafirii de departe ajung cu greu, şi rar, la mine, dispozitivele mele de stimulare a mirării, sunt Tetsu (pentru peisajul auditiv) şi aparatul foto, de care nu mă despart niciodată (pentru reîmprospătarea ochiului). Şi aparatul de radio mă ajută uneori.
La starea de tihnă, cu nevoile bazale satisfăcute permanent, japonezii îi zic heiwa boke (aproximativ: scleroză de pace) Bokeru înseamnă a fi neclar, confuz, iar în slang, a se face că nu înţelege. Din cauza păcii prelungite, oamenii nu mai disting detaliile, uneori nici măcar contururile vieţii lor. Însăşi ideograma hei din heiwa înseamnă plat. Oamenii devin sedentari, în sensul dat de Saint-Exupéry. Aşadar, ne paşte starea paradisiacă. În care proviziile nu lipsesc, şi, treptat, abandonăm fără să ne dăm seama, bucuriile mărunte. Regresăm. Asediul păcii ne poate pierde la fel repede ca un asediu de război.
Laura: aaa, deci la Fumi te bagi sa mergi, da’ io ca te chem de fo 7 ani si mai bine… 🙂
😀 era o gluuuumăăăă!!! nu sunt în stare să mă duc până în italia, la letiţia, cu avionul (o aruncătură de băţ, vorba aia), darămite la voi 😀
@ licurici – ufff! credeam ca vorbesti serios si ma gandeam deja sa pun pe picioare un serviciu de maxi-taxi de la aeroport:)