…azi, 6 iunie, se implinesc 65 de ani de la cea mai mare debarcare din istoria (de pana acum) a lumii.

…imaginati-va, pentru o clipa, ca sunteti in papucii lui Eisenhower. Ca soarta a milioane (sute de milioane, de fapt) depinde de un sunet din gatlejul tau. Amani debarcarea in 5 iunie. Oamenii sunt deja imbarcati – cea mai mare „armada” deja din istoria lumii. Oamenii sunt deja speriati, deja obositi, deja bolnavi de rau de mare. (Fusesera anuntati ca rata preconizata a pierderilor va fi de 50%! – cum ar veni, te uitai la vecinul si te gandeai ca unul dintre noi va fi mort maine dimineata). Ce faci? Daca mai amani debarcarea, o amani cu o luna (mareea) – ceea ce-ar impinge eliberarea Europei prea mult in iarna. In plus, e imposibil ca la o asemenea mobilizare de forte, inamicul sa nu prinda de veste. Asa ca zici „gentlemen, let’s do it!”

Si, din acel moment, omul cel mai puternic (de facto) de pe planeta, devine omul cel mai neputincios. Odata masinaria porinita, nimic n-o mai poate opri. Doar dezastrul. Drept pentru care Eisenhower isi compune deja scrisoarea de demisie, unde isi asuma intreaga responsabilitate pentru esecul operatiunii Overload.

Ce-o fi fost in sufletul acelui om atunci? Cam de ce doza de inconstienta ai nevoie sa iei o asemnea decizie? (pe care, oricum, cineva, cumva, trebuie sa o ia?)

Dar Dumnezeu, in marea lui bunatate, caci pentru El e usor, vorba poetului Ion Muresan, il trimite pe Rommel sa serbeze ziua de nastere a sotiei (pentru ca nimeni nu e intr-atat de nebun sa debarce pe o vreme din asta – injurati-i pe americani cat vreti, dar nu-i subapreciati!). Mai mult, si aici e deja partea diavolului, pe Hitler – care, precum nesemnatul, mergea tarziu la culcare si se trezea pe la amiaza – nu indrazneste sa-l trezeasca nimeni, pentru a-i spune ca debarcarea a inceput dar NU unde preconiza Fuhrerul (Pas de Calais). Sub comanda directa a Fuhrerului se afla si divizia de Panzere care ar fi putut intoarce invazia din drum – de pe plaja.

Pana se trezeste Fuhrerul, pana urla la subordonati ca asa ceva nu se exista, pana se decide el sa trimita divizia de Panzere, americanii „tup”! – isi facusera deja capul de pod.

Milioane de detalii puteau merge prost, doua puteau merge bine. Asa a si fost.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea eliberarii Europei asa.

Macar pentru asta si, inainte de a-i injura pe idiotii de americani, merita sa va scoateti, pentru o clipita, palaria de pe cap.

PS La Omaha – cea mai sangeroasa debarcare, au murit 6000 si ceva (Doamne iarta-ma pentru aproximatii cand vine vorba de oameni in carne si oase) – iar francezii, in semn de recunostinta, au donat cimitirul Statelor Unite. (Asa se face ca azi, conform protocolului, Obama l-a primit pe Sarkozi, nu invers.)

 La Oarba de Mures, din cauza idioteniei generalilor rusi – si sentimentul onoarei generalilor romani – au murit, intr-o zi, 12, 000 de romani. Dumnezeu sa-i odihneasca pe ei, si sa ne ierte pe noi, cand ne enervam ca s-a scumpit bezina cu 10 centi!