…internetul ca forma de mangaiere reciproca a piticilor

21Mai09

…dar mai intai stati sa-mi fac mea culpa: n-am mai scris de ceva vreme pentru simplul motiv ca am fost demoralizat dupa ce munca mea de un weekend intreg pe tema ayahuasca s-a dus pe apa internetului.

Ceea ce nu inseamna ca acum vreau sa ma razbun pe „el”, dar am gasit in Neesweek-ul de saptamana asta (formula noua – care merita o discutie aparte) o recenzie a ultimei carti a lui Cass Sunstein – „Obama regulatory czar”, cum e prezentat. Cartea se intituleaza „Going to Extremes” si trateaza nasterea fanaticismului sau, daca preferati, a gandirii unidirectionale, inchisa in propria-i argumentatie.

Sunstein foloseste mai multe exemple: The Stanford Prison Experience, din 1971, cand un grup de studenti au fost pusi sa se joace „de-a inchisoare”, cu unii in rolul prizonierilor, altii in rolul gardienilor. Culmea e ca, dupa o vreme, desti erau perfecti constienti ca e doar un joc, gardienii au inceput sa-si ia rolul din ce in ce mai in serios, devenind de-a dreptul violenti. (Asta-mi aminteste de Imparatul mustelor.)

Alte exemple provin din lumea teroristilor sau a sectantilor – unde autoizolarea joaca un rol crucial in „extremizarea” pozitiilor. Altul, de la un grup de conservatori si liberali, ale caror pareri despre avort, homosexualitate, s.a.m.d. au devenit mai „apasate”, dupa ce fiecare grup a fost izolat de celalalt.

Dar de departe cel mai interesant exemplu vine de unde te-ai astepta mai putin: din lumea virtuala, cea a Web-ului. Nu e vorba de izolarea „fizica” a celui care-si petrece viata lipit de computer, ci tocmai de „deschiderea” pe care o ofera internetul. Pe internet, fara sa-ti dai seama, incepi sa-ti selectezi informatia (si esti selectat, fara sa stii, de catre ea), asa ca tendinta de reinforcement a propriilor pareri se accentueaza pe nesimtite. M-am gandit ca asta functioneaza nu doar la asa numitele Daily Me (sau Me News, unde alegi subiectele/stirile care te intereseaza personal), dar si – sau mai ales – in cazul MyFace-uril si MySpace-urilor, a blogurilor si twitterilor.

Nu mai vorbim decat cu oamenii care ne impartasesc, cat de cat, aceleasi pareri. Pe restul ii ignoram regeste sub pretextul „n-am timp de prostii” – in acelasi timp, suntem „targetati” de oameni care se identifica cu noi, i.e., cu pozitiile noastre. parerile noastre despre lume si viata, s.a.m.d. Sfarsim, fara sa ne dam seama, aidoma unui presedinte inconjurat de catre yesmeni, convinsi din ce in ce mai tare ca avem dreptate pentru ca – nu-i asa? – prea multi spun acelasi lucru, intr-o forma sau alta… Un pitic il mangaie pe un altul si se lasa, la randu-i mangaiat, cum odinoara o mana spala pe alta. Iar, mangaiat mai mult sau mai putin subtil, mai mult sau mai putin apasat, piticul creste si tot creste – pan’ te trezesti ca nu mai e de multisor pitic, ci ditamai uriesul!

Sa-i zicem acestui fenomen  „masturbarea piticilor” sau e deja prea mult si prea dur?

Atentie, asadar, la pana de vultur!:)

Anunțuri


9 Responses to “…internetul ca forma de mangaiere reciproca a piticilor”

  1. 1 Sorin S.

    Cati pitici incap pe umarul unui urias?

  2. Face bine la self esteem, deci si la dragostea de sine. Si pana la urma, nu acelasi lucru il facem si in viata reala? Ne alegem partenerul de viata astfel incat sa fim compatibili – adica sa avem cam acelasi mod de a vedea viata si lumea. Ne alegem prietenii in functie de opiniile exprimate si de lucrurile care ii intereseaza. Ne detestam colegii care nu sunt de acord cu noi si care au pasiuni pe care nu le intelegem. De fapt, cautam sa ne petrecem viata in mijlocul celor care ne aproba si pe care-i aprobam.

  3. 3 fumurescu

    @ Sorin S. – pai cam cateva generatii de pitici!:)
    @ Lady Io – asta e rebrandingul Bucrestiuluidevis?:) – intre dragostea de sine si self-esteem e, totusi, o diferenta. Aia mai din vechime, oricat ii suspectam noi de naivitate, erau in realitate mult mai sofisticati si mai atenti la nuante decat suntem noi. Francezii, bunaoara, in secolele 16-17 faceau distinctia clara intre „amour propre” si „amour de soi”:) (Iar asta e doar un exemplu.)
    La fel, compatibilitatea nu presupune neaparat asemanarea sau impartasirea acelorasi idealuri, pozitii, etc. (Platon, in Lysis, sau Despre Prietenie, analizeaza mai pe indelete subiectul, la fel si Aristotel cand discuta despre prietenie).
    Cautam aprobarea, fara doar si poate, dar nu cred ca e folositor s-o obtinem prin excluderea parerilor contrare sau prin evitarea „ciocnirilor”. (Nici in casnicie, nici in prietenie nu cred ca e posibil).
    John Stuart Mill (nu stiu ce m-a apucat – de-abia m-am intors de la scoala, si – poate – de aia sunt setat sa gandesc in exemple din clasici:) – zicea ca orice confruntare de opinii e buna din trei motive: (1) daca a mea e gresita, am macar o sansa sa descopar ca sunt pe drumul gresit; (2) daca fiecare are o parte de adevar si una de falsitate, avem fiecare o sansa sa ne sporim partea de adevar; (3) chiar daca eu am perfecta dreptate iar interlocutorul se inseala 100%, tot imi foloseste la ceva – ma obliga sa-mi rafinez argumentele, ma obliga sa mentin – cum zice Mill – adevarul „viu”, impiedicandu-l sa devina „dead dogma” (litera moarta, cum am zice noi).

  4. Nu, asta este numele sub care semnez la mine „acasa”, adica pe blog, dar voiam sa stii ca-s tot eu 😉

    Nu poti spune ca nu-ti alegi partenerul de viata sau prietenii daca sunt fundamental diferiti fata de tine. Compatibilitatea presupune sa ai ceva in comun. Uite un exemplu foarte prozaic: am avut odata o intalnire cu un tip care canta intr-o formatie destul de cunoscuta. A fost cea mai plictisitoare seara, mai rau decat daca as fi ramas in fata televizorului. Pur si simplu nu aveam despre ce sa vorbim… nici macar despre ce sa ne contrazicem :-))

  5. 5 Marius Delaepicentru

    Acuma, Aline, ce să zic? Leşii nu-şi luau niciodată merinde cînd invadau Moldova. Într-un an bun pentru poame, avansau mai adînc. Tactica avea rostul ei. Ieftinea costurile incursiunii. Numai că, aşa cum sublinia şi Cantemir, uneori, leşii se mai şi cufureau în masă, în urma consumului nesăbuit de poame. Rezultatul? Situaţia militară devenea… „alunecoasă”, iar armatele trebuiau să ia drumul îndărăt. Ce vreau să zic? Că omul nu se poate adînci într-o singură idee crezînd orbeşte că aceea e calea. Şi chiar dacă, vremelnic, primind numai feedback pozitiv, ar face-o, apare din senin un feedback de cu totul altă natură, dar sigur negativ.

    Cum ar veni, temerile legate de clusterele de afinităţi sunt într-o anume măsură întemeiate, dar nu prea solid. La urma urmei, sub-reţelele informale nu sunt cu mult mai nocive decît „cluburile de şah” din Cişmigiu. Pentru că, mecanismele de alienare nu sunt provocate neapărat de mediul informatic, ci mai degrabă accelerate. Aşadar, cauzele sunt predominant intrinseci, în funcţie de susceptibilitatea lui, de simţul critic şi de nivelul de ignoranţă individuală. Traian Ungureanu spunea, într-un articol din ianuarie:

    Epoca informaţiei a început cu o promisiune generoasă – cunoaşterea universală – şi continuă cu o invitaţie demonică: accesul nelimitat la ignoranţă.

    Altfel, ce să-ţi mai zic? Mi-am pus ochelari pe nas şi m-am apucat din nou de (re)citit. Folosesc netul să-i strîng lui Tetsu cărţi, printre care, şi Etica nicomahică la care ai făcut referire. În română n-am găsit-o, dar o am în format .TXT în engleză. Mi-am zis că, dacă va fi să mor prea devreme, să-i las lui Tetsu trusa de vieţuire. Am găsit şi Panseurile lui Pascal, şi Spiritul legilor (Montesquieu). Toate, editate prin anii 70-80 ai secolului trecut, şi adjudecate zilele astea, la licitaţie, aproape fără concurenţi. Pe de o parte mă bucur, pe de alta, mă întristez. Am găsit implicit confirmarea cantitativă a zicalei: pe clasici toţi îi laudă, dar nimeni nu-i citeşte.

  6. 6 C.

    Fumi: Uite, de data asta, pur si simplu nu ai dreptate. Rationamentul tau e sofist.

    Marius: citatul din TRU (la fel ca multe din lucrurile spuse de cesta) suna bine. si atat.

    Informatia (daca nu o privesti ca un „mediu pro-activ” ca si Fumi, adica ceva care vine targetat si demonic asupra ta*) e statica. Ea exista intr-o anumita cantitate si intr-un anumit loc. Internetul nu face decat sa iti ofere un acces mult mai larg si rapid la informatie. In plus, ai acces bidirectional si la comentariul (calificat sau profan) asupra informatiei**. E adevarat ca asa iti poti intelege mai repede lipsurile si limitele decat in ignoranta. Pentru cineva care traieste din self esteem, deci, drumul spre alienare e, cu adevarat, accelerat.

    Revin la stelute:
    * Ce e de facut Fumi? Sa invatam, ca batranii shaolini, tehnici defensive IT, adica sa ne aparam cand trag aia in noi cu informatie din toate pozitiile. Mai in gluma, mai in serios: am mai spus intr-un comentariu (nu mai stiu daca aici sau in alta parte) ca nu ar fi rau ca educatia timpurie (gimnaziu) sa includa o componenta referitoare la riscurile si avantajele accesului la internet (de gen, ATENTIE pe internet gasesti multa informatie dar o mare parte din ea e neverificata sau falsa, pe internet umbla oameni rai care nu au cele mai bune intentii, pe net cele mai interesante femei sunt barbati :-)) etc.)
    **asta e si partea frumoasa. daca pana nu demult accesul la informatia medicala, de exemplu, era limitat la lumea medicala (chiar incifrat prin limbaj), acum multa lume are acces la aceste informatii. e si rau dar e si bine, pentru ca acum schimbul de informatii faciliteaza si accelereaza accesul la tratament al multor oameni care pana acum 10 ani nu ar fi avut, literalmente, nici o sansa. Deci? Stii ca exista tot felul de intiative care vizeaza interdictii asupra utilizarii internetului. Cred ca e o cale gresita. Educatia este calea corecta. Nu poti implementa curatenia stradala absoluta, dar iti poti educa copiii sa nu calce in gunoi!
    He?

  7. 7 Sorin S.

    Classic vorbind cred ca ai nevoie de o carja usoara. Grja la catarat.

  8. 8 fumurescu

    @ Lady Io – multzam pentru precizari.
    @ Marius Delaepicentru – classics rulz!:)) cel putin atata vreme cat nu-i admiri pentru simplul fapt ca sunt clasici – trebuie sa chiar „vorbesti” cu ei, sa nu ridici a priori pe vreun piedestal. Semnificativ faptul ca Machiavelli, altminteri suficient de „negru-n ceru’ gurii” si primul care constient vorbeste despre „lucrurile moderne” (il coses moderne, sau asa ceva – italiana mea schioapata la ora asta:), scrie despre cum, in exil fiind, dupa o zi petrecuta printre taietorii de lemne si hangii, merge acasa, se spala, se imbraca in haine fine si converseaza ore in sir cu marile minti din vechime. „Eu ii intreb, iar ei imi raspund”, scrie Machiavelli.
    Acum, in ceea ce priveste „banalitatea raului” de pe web – valabil si pentru C. – inteleg ca privesti problema in termeni de o diferenta cantitativa – si, deci, nimic nou sub soare – doar mai mult, nu alt-ceva. Tocmai asupra acestui punct, insa, am oaresce rezerve. Serioase. Ma suspectez, in acest caz, de horrible dictum marxism: crsterile cantitative POT sfarsi printr-un salt „calitativ” – in sus sau in jos.
    @ C. – (1) sofistii ar fi fost primii sustinatori ai internetului in general si ai blogului in parrticular. Ce faceau ei, plimbandu-se din oras in oras, demonstrand oricui, orice, era, basic, acelasi lucru, la o scara mai mica (stiu, tocmai sunt pe cale de a-mi contrazice argumentul de mai sus). Daca zic ca sofistii erau internauti avant la lettre, rezulta ca diferenta, totusi, ramane una simplu cantitativa. Cum n-am insa un raspuns clar la intrebarea asta, doar banuieli, imi permit, deocamdata, sa ma mai contrazic.
    (2) informatia ESTE pro-activa, te cauta si te gaseste si-n gura de sarpe (despre „demoni” cu alta ocazie:) – ma mira faptul ca tocmai tu nu realizezi asta: nu te targeteaza companiile publicitare in functie de cautarile tale pe web? Nu au castigat republicanii pana mai an, si democratii de atunci (in USA) alegerile tocmai pentru ca si-au identificat si targetat proactiv suporterii impartiti pe microclustere? daca te abonezi la American History nu vrei primi oferte de sustinere a cimitirului de la Gettysburg, s.a.m.d.?
    (3) solutia nu e intr-atat de simpla pre cum o intrevezi tu – pentru ca nici problema nu e simpla. Tu ai vrea sa se rezolve problema sarcinilor nedorite sau a SIDA invatand copiii de clasa a V-a cum sa foloseasca prezervativul si pilula., Papa vrea s-o rezolve predicand abstinenta. In meciul asta, tin cu papa:)
    (4) si cu asta ajungem la fondul problemei – „educatia este calea corecta”, spui – ca sa te citez, suna bine si atat:))
    CE FEL de educatie? Facuta de catre cine? Cine educa educatorii, vorba lui Kant? ASTEA sunt adevaratele intrebari, nu laudele generalissime la adresa educatiei. Dupa cum reamintea Sabato in Abaddon, Exterminatorul (parca), in 1939 Germania era tara cea mai literata din intregaa Europa si, in plus, cu cel mai mare avans tehnologic. La ce i-a folosit?:)
    V-as mai zice, da’ tocmai ce m-am intors de la un pescuit de doua zile, preaplin de peripetii, ceea ce-mi dadu o alta idee:)

  9. 9 C.

    hmmm, nu sari asa, ca nu vorbim despre acelais lucru! sa o luam step by step:

    @ C. – (1) sofistii ar fi fost primii sustinatori ai internetului in general si ai blogului in parrticular.

    pai nu despre asta era vorba. poate. sau nu. (sofisti sunt si in ziua de azi, destui! poate uni stiu si le place sa foloseasca net-ul, altii/altora – nu!) eu ma refeream la rationamentul tau reductionist: A. izolarea (individuala sau in grup) creaza alienare si radicalizare B. internetul este o forma de izolare (individuala sau de grup) atunci C. internetul creaza alienare si radicalizare. pai nu e chiar asa pt ca poate A=TRUE, dar B = (doar) MIGHT BE TRUE pentru ca, asa cum ziceam mai jos, nu e tocmai asa.

    (2) informatia ESTE pro-activa, te cauta si te gaseste si-n gura de sarpe (despre “demoni” cu alta ocazie:) – ma mira faptul ca tocmai tu nu realizezi asta: nu te targeteaza companiile publicitare in functie de cautarile tale pe web?
    ba da, si? ce-i cu asta? pentru asta exista filtre. evident ca si daca ajungi intamplator (fara sa fi targetat) intr-un anumit grup – sa zic fani AREA 51 & stuff – poti deveni prizonier daca esti mai putin instruit, sau pregatit sa „crezi”. dar acelasi lucru se intampla si in viata reala. insa, procentual, cati ajung captivi sectelor, grupurilor extemiste samd fata de „mainstream”? de ce nu s-ar intampla acelasi lucru – ca in viata reala – si pe net?

    (3) solutia nu e intr-atat de simpla pre cum o intrevezi tu – pentru ca nici problema nu e simpla. Tu ai vrea sa se rezolve problema sarcinilor nedorite sau a SIDA invatand copiii de clasa a V-a cum sa foloseasca prezervativul si pilula., Papa vrea s-o rezolve predicand abstinenta. In meciul asta, tin cu papa:)
    Aici ai introdus un element sensibil – iarasi apelezi la sofisme 🙂 pt ca problema nu e similara, si stii chestia asta bine! – dar problema este foate simpla. zic eu. educatia rezolva multe. si aici ajungem la pct 4:

    (4) si cu asta ajungem la fondul problemei – “educatia este calea corecta”, spui – ca sa te citez, suna bine si atat:)) CE FEL de educatie? Facuta de catre cine?
    pai daca gandim la modul asta reductionist, de ce am lasa copii pe mana educatorilor din institutii, in general, care stim ca – de regula – sunt stangisti, conservatori ba chiar de-a dreptul retrograzi. De ce as lasa-o sa il invete matematica pe copil o invatatoare care are cunostinte elementare din aceasta materie? Pai pt ca exista o metodica. Nu are decat sa il invete la dirigentie ce ericole si bunatati sunt pe net! Dar nu dupa mintea lui X ci dupa o metodica, a caror elemente le-as putea schita aici – la repezeala! Un principiu d ebaza, este, de exemplu, sa verifici informatia in mai multe locuri. Cauta ceva despre guru Bivolaru pe net (sau despre scientologi, sau despre neocons, sau despre marxisam etc etc etc) si o sa gasesti imediat cateva site-uri pro dar si altele critice. Ce e asa dificil?

    Si nu mai fii asa de ingrijorat, ca nu te targeteaza netul chiar intr-asa hal, e pur si simplu logica lui elementara de organizare: chiar aici, in blogul tau, daca te-ai obosi sa adaugi niste tag-uri la fiecare articol, ti-ai creste sansa de a avea mai multe vizite :-))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: