…pregatirea ‘din’ drum
…cred ca asa ar fi mai corect spus (nu suna nemaipomenit, stiu, dar pe moment nu mi-a venit o formulare mai insiprata – sugestii?). „Pregatirea drumului” sau „pregatirea si drumul” sugereaza o distinctie care, in fapt, nu exista. Pregatirea face parte din drum, ii da savoare, ii pregateste savoarea, ii prezerva savoarea. E partea aceea a drumului in care totul e inca posibil, dar lucrurile incep sa prinda contur. Nu mai e simpla visare, are deja un aer de concretete, dar ramane in continuare plina de de potentialitati.
Asa a fost si cand cu plecarea pe Amazon, asa e si acum, cu plecarea pe Mount Sill din Sierra Nevada.
In clipa in care incepi sa-ti cumperi cutitul, bocancii, biletul de avion, s.a.m.d. lucrurile incep deja sa miroase a jungla sau, dupa caz, a munte. Am inceput acum preagtirea pentru ascensiunea pe Mount Sill. Am stabilit data plecarii, am shopat dupa bilete de avion, am cumparat cutit (acelasi de anul trecut, pe care i-l facusem cadou lui Aukcoo), azi am luat un sac de dormit. Incet-incet, lucrurile incep sa se lege. Programul devine mai clar. Cu putin noroc ajungem si la parcul de sequoia (vorba lui Zbengu – multi au fost contemporani cu Moise – 5000 de ani!), si-n Death Valley la intoarcere. (De buna seama, plec de la premisa optimista, ca ne si intoarcem):)
Evident, partea cu frigul ma entuziasmeaza mai putin, la fel si cea cu altitudinea – peste 4000 de metri n-am mai ajuns decat cu avionul:) Da’, poate, dupa jungla, tantari si umezeala, un munte cu zapada, ursi si frig, reprezinta un contrast binevenit. Sper. Sincer, sunt curios daca (sau cat) ma mai tin balamalele. Si vreau sa vad sequoia aia – am inteles ca, in fata lor, te simti ca intr-o catedrala. Asa sa fie.
Filed under: Uncategorized | 9 Comments
blog de om 
apoi, dragule, sequoia vezi şi la cluj. este o rezervaţie pe dealul domnului, între săcuieu (săcuieu-sequoia, tot pe acolo) şi rogojel în care sunt vreo doi. nu mai bine vii încoa’ decât să te duci pe coclauri? aici sunt şi terase, şi beri… şi sigur rămâi şi în viaţă :))))
@ licurici – habar n-aveam de sequoia pe langa Cluj! Si, ma rog frumos, de ce n-am facut un reportaj pe tema asta la Ziarul de Cluj? Ia sa-si dai singura o penalizare, ca-n vremurile bune!:))
tiranule! eu îţi vând pontu’ şi tu mă penalizezi!! plus că pe vremea ziarului habar nu aveam că sunt sequoia aici. am aflat de la dan brie, la clujeanu’. a, şi apropo, nu mai eşti redactoru’ meu şef, ştii? :)))))
Un exemplar falnic de sequoia exista si in Parcul dendrologic de la Simeria ( loc unic si putin ignorat), nu departe de Brad 🙂
Oricum- te invidiez si-ti tin pumnii.
Astept cu nerabdare reportajele tale.
PS : Mi-ai facut dor sa urc pe Retezat !
Update: (legat de prima parte a postului tau)
Calatoria a inceput. Esti deja pe drum. Farmecul e acelasi, ca si urcarea propriu-zisa.
Azi, spălînd un capac de cratiţă, mi-a venit o idee. În timp ce-i puneam mamelonul la loc, observai că filetul e de un sfert de ţol. Exact filetul de pe burta unui aparat foto. Şi, cum, de fiecare dată cînd ies la munte pentru mai multe zile, iau în rucsac şi o crăticioară, mi-am zis că aş putea renunţa la a mai lua şi trepiedul. Cu un cap articulat, ca în poza asta, pot uşura bagajul cu cel puţin 600g. Capacul are versatilitate cel puţin la fel de mare. Îl poţi prinde în chingi pe rucsac şi nu-ţi mai răstoarnă nici vîntul aparatul. Ce zici?
http://www.cancan.ro/2009-06-12/Arbori-sequoia,-inalti-de-100-de-metri,-adusi-la-Sacuieni–Cluj-tocmai-din-California.html
Alt articol, mult mai bun.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/854622/Arbori-sequoia-adusi-in-Romania-de-un-baron-maghiar/