…nostalgia limitelor

02Apr09

…modernitatea a stat, de la bun inceput, sub semnul nelimitatului. Progresul de toate felurile era nelimitat, posibilitatile – nelimitate, evolutia – asisderea. Si, in ciuda razboaielor mondiale, a comunismului, a crizei financiare, traim inca frenezia nelimitatului.

Limita a devenit in ziua de azi un cuvant rusinos, un concept paria. “E un om limitat”, spunem cu dispret despre o persoana “dogmatica” (alt cuvant folosit aiurea). Sau, cu admiratie, despre altul: “si-a depasit limitele!” Cand – din ce in ce mai rar – mai auzim cate un suparat “ai intrecut orice limita!” putem fi siguri ca vine din gura vreunui parinte demodat, care nu mai intelege cerintele si/sau stilul de viata al noii generatii. Un limitat, adicatelea. Limitele sunt pietrele de moara atarnate de picioarele sprintare ale emanciparii, liberatii, progresului, implinirii de sine (self-fulfillment). Manualele ‘how to’ (neaparat ‘in three easy steps’), oameni de stiinta, sportivi, artisti, scriitori, vedete media se inghesuie care mai de care sa ne demonstreze ca nelimitarea e la indemana noastra, ca orice limita exista doar pentru a fi depasita. Everestul poate fi urcat in scaun cu rotile sau in costum de baie, recordurile mondiale se prabusesc anual, Stahanov demonstra necredinciosilor ca nimic nu ii e imposibil omului nou in comunism, tehnica moderna ingaduie mijloace de comunicare de neimaginat pana mai ieri, reproducerea in eprubeta e deja desueta, genomul poate fi modificat, sexul in public nu mai ridica decat sprancenele retrograzilor si bigotilor, toaleta ca obiect de arta s-a prafuit deja in muzee, s.a.m.d. Limitele se prabusesc una cate una. Guinness Book nu mai face fata.
Evoluam, cum s-ar spune, fara limite. Spre ce? Nimeni nu pare sa stie, desi, putina lume mai pune sub semnul indoielii existenta evolutiei. A evolua, insa, presupune in primul rand cunoasterea destinatiei finale, a telosului, a punctului terminus – a limitei, in ultima instanta – altminteri conceptul insusi se goleste de sens. Evoluezi in raport cu ceva. Fara acest punct de raportare nu ai de unde stii daca esti indreptatit a vorbi despre “evolutie”, “involutie”, sau pur si simplu despre schimbare. Pana mai ieri, un cerb lopatar cu o pereche de coarne uriase era considerat “evoluat”: isi putea infringe mai usor rivalii, atragea mai usor cerboaicele cele mai aratoase, si-n consecinta, avea cele mai mari sanse de perpetuare a genelor in ceea ce se numeste “competitia spermei”. In ultimele decenii, insa, de cand s-a intensificat vanatoarea de trofee, zoologii au constat surprinsi ca avantajul s-a transformat in handicap. Cerbii cu podoaba mai mica au sanse mai mari de supravietuire – si fizica, si genetica. Trendul s-a inversat. Evolutia a luat-o in sens invers. O fi bine? O fi rau? Cerbul stie! Coarnele lui si-au atins limita, nu ale noastre. Ale noastre cresc bine, mersi, in continuare. Doar de aceea suntem oameni – pentru ca nu cunoastem limitele.
Atentie! N-am spus ca nu avem limite, am spus doar ca nu le cunoastem. Nu le mai re-cunoastem. Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos. Aparent, oricand mai poti aduga un pai in spatele unei camile – ce mare lucru inca un pai? – dar, mai devreme sau mai tarziu, va aparea si paiul care-i va rupe spatele. Criza de azi nu este o criza a limitelor, ci a abilitatii de a le recunoaste. Iluzia ca speculatiile cu valori “virtuale” (derivative, actiuni futures, s.a.m.d.) pot asigura la nesfarsit cresterea exponentiala a bogatiei (inclusiv a GDP-ului unei tari) ne-a adus unde suntem. Iar daca auzim astazi strigate (bucuroase sau suparate) de “socialism” la tot pasul, e pentru ca ne-am imaginat cumva ca piata de pana mai ieri era libera. Regulezi piata, reinventezi adicatelea socialismul. Nimic mai fals. Piata libera (free market) nu exista. Exista doar piete mai mult sau mai putin regulate. Notiunea insasi de “piata” presupune un anumit sistem de reguli, dupa care o poti recunoaste ca atare, altminteri ai merge la coafor si ai cere castraveti sau la piata si ai cere sa te tunda. Intr-adevar, poti alerga mai repede daca regulile sunt mai putine, daca “frecarea” e mai mica, dar la frecare zero bati pasul pe loc. Exista o limita a absentei. (In treacat fie spsus, Adam Smith, cel care a inventat sintagma “mana invizibila” a pietei, nu avea in minte “piata libera” si considera The Wealth of Nations o carte mai putin importanta decat cealalta opera a sa, mai putin cunoscuta astazi, The Theory of Moral Sentiments.)
Politicienii chemati acum sa gaseasca solutii sufera insa si ei de aceeasi neadaptare la limita. Ideologiile, zice-se, au murit. Stanga si dreapta sunt tot mai greu de definit. Liberalii nostri, de dreapta cum ar veni, fac parte din grupul liberalilor europeni, pasamite de stanga. Conservatorii lui Voiculescu, vor acum la socialistii europeni, care tocmai au publicat un manifest impotriva … conservatorilor. Pedelistii au luat ad literam titulatura de “populari” si n-au mai cautat doctrina. Dupa care tot politicienii se intreaba de ce nu se mai prezinta lumea la vot. Sa aleaga intre ce si ce? Delimitarile intre bine si rau, cinste si necinste au devenit tot mai tulburi. Pentru ca o limita limiteaza si delimiteaza totodata: intunericul de lumina, apele de uscat, ce-i al cezarului de ce-i al lui Dumnezeu. Ce face diavolul la inceput? Strecoara indoiala. Chestioneaza limita: “oare a zis Dumnezeu cu adevarat sa nu mancati din toti pomii din gradina?” Cand toate sunt o apa si-un pamant, ne-am intors la mocirla primordiala. Daca asta e evolutie, mai bine lipsa. Mi-e dor de niste limite de moda veche, chiar daca nu le pot atinge. Mi-e dor cum s-ar spune, de niste orizonturi dupa care sa ma pot orienta.

Anunțuri


9 Responses to “…nostalgia limitelor”

  1. 1 C.

    Hm… Limitele sunt acolo. Si sunt aceleasi. Tehnologia avanseaza, dar mai incet decat umbla vorba 🙂 (Btw. daca ar fi existat mijloacele de comunicare in masa de azi, si acum 100 de ani lumea ar fi fost naucita de cate se inventau si ce minuni se descopereau).
    Iluzia ca lucrurile ar sta altfel e doar o smecherie de marketing, scapata – zic eu -de sub control. Marketingul de masa este cel care a creat, prin intermediul massmedia, iluzia acestei lipse a limitelor, o stratagema de a vinde si produce… fara limite 🙂
    Aceasta lipsa a limitelor – tradusa practic in posibilitatea (virtual) nelimitata de a alege – este, in final si aparent pardoxal, letala chiar pentru obiectul marketingului: tranzactia. Faptul ca facand o alegere constientizezi, tot mai puternic, ca aceasta e suboptima (Alegi STIIND ca SIGUR exista o alegere mai buna la aceeasi valoare) conduce, incet dar sigur, la alienarea ta ca si consumator si, in final, la respingere.
    Faptul ca in „anii 2000” lumea nu a sesizat pericolul si limitele unor speculatii primitive (pentru ca, oricat de sofisticate nume au leverages, hedging si alte derivatives asta sunt – niste biete „caritasuri”, e drept, girate de finantisti) arata, de fapt, nivelul real al „evolutiei” globale: lumea traieste la un nivel mediocru… Iar mediocrilor le place cel mai mult sa li se spuna ca nu au limite! (Buni, totusi, astia cu marketingul! 🙂 )

  2. 2 fumurescu

    @ C. „Iluzia e doar o smecherie de marketing”? Pai de aia e iluzie, nu?:) De acord ca absenta limitelor – oricaror limite – ucide, in ultima instanta, tocmai libertatea pe care isi propune sa o salveze. Fara a intra in speculatiile (interesante, altminteri) despre „freedom” si „liberty”, libertatea e, intotdeauna, in raport cu ceva: cu niste limite. Ana are mere, Hegel are dialectica:)
    scuze pentru „absenta” – am fost pentru cateva zile la Chicago, la o conferinta.

  3. 3 C.

    Pai, si cum a fost??

  4. 4 Mihai

    Citat: „Regulezi piata, reinventezi adicatelea socialismul.”

    „Mosule” economia nu poate fi „regulata” sau poate doar în Romania. Ce „spuma marilor”, ai uitat sa vorbesti româneste? Baga o erata si zi ca te-ai grabit si ai românizat o expresie „americanca” si te iertam.
    Altfel, trebuie sa recunosc ca a trebuit sa ma „întrebuintez” ca sa te pot urmari. Duc lipsa mare nene pe acilea.

    Hai noroc si un Paste fericit daca nu ne mai auzim.

  5. 5 Mihai

    In acest nou sistem de valori si limite „nelimitate” spune-mi, ce s-a întâmplat cu Liviu Man? Unde a disparut intransigentul student/redactor sef/om politic mai apoi, pe care l-am cunoscut la NU?

  6. 6 fumurescu

    @ Mihai – ooopsy daisy! Mi-a scapat, scuze! Si multzam pentru atentionare… Cu Liviu Man discutia e ceva mai complicata pentru a fi lamurita in doar cateva randuri. De ce nu-l intrebi pe el?:)
    Un Paste fericit si tie! (tot daca nu ne mai auzim/cetim pana atunci)

  7. 7 Mihai

    Unde sa-l intreb mai frate? Ca eu am pierdut firul si-mi trebe cam mult sa recuperez.
    Daca nu voia soacra-mea sa-i mai vada pe sticla pe „falitii nostrii” nu aveam nici acu „internationalele” românesti.
    Asa acu’ avem circ gratis (vorba vine) în fiestecare zi.
    Speram sa aud din gura pacatosului (tu)
    vesti ca nu-i chiar asa cum „zice unii”.
    „Say it isn’t so” adicatelea.
    Ce-ti mai fac fetele, ce face Purcarea?

    Pupici la toti!

  8. 8 fumurescu

    @ Mihai – la prima parte, mi-e teama ca nu te pot ajuta:) La a doua, insa, da. Purcarea face bine, o cheama tot Fumurescu:)) Ana se pregateste de colegiu, iar baietii – ca baietii…Bine:) Multzam de-ntrebare.

  9. 9 Mihai

    Cum spuneam am pierdut rau firul…Baietii ! E clar ca a trecut timpul pe linga mine fara sa bag de seama. Trebuie sa ma aduci la zi cu multe, daca vrei, evident. Noi, adica eu si Ligia suntem inca doar doi, si am cam pierdut speranta ca se va mai schimba ceva, dar …
    Sarutari de mâini doamnei Fumurescu (Purcarea) si domnisoarei Ana. Doamne cum trece timpul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: