…sa-(re)nvatam de la cei care au invatat de la noi! Acum!
…e ca la Zen sau ca la mersul be bicicleta, daca preferati o imagine mai banala: cand te inclini la stanga, nu reactionezi cum „iti vine” – adica la dreapta – ci, dimpotriva, tot la stanga. Va mai amintiti?:)
Lumea asa cum o stim (sa-i zicem occidentala, desi generalizarea ucide nuantele deloc neglijabile) s-a obraznicit. Toti nimurucii, toti cocalarii, toti economistii si bancherii apar la televizor, scriu carti, si ne explica ce prosti suntem noi si ce destepti sunt ei. S-au obraznicit. Noi il ascultam cu gura cascata pe Dan Diaconescu, coplesiti de un vag sentiment de vinovatie: „oamenii astia zic ei ceva; ce rost are sa te agiti sa schimbi lumea cand poti, mult mai usor, s-o indobitocesti?”
A se slabi! A se rusina!
Vorba lui Cocosila: pe ce se bazeaza ei? Pe nimic! Ei se bazeaza pe propria lor obraznicie. Ei sunt niste soricei care alearga pe o roata compusa din soricei care alearga pe o roata compusa din soricei care alearga pe o roata – s.a.m.d. Si ei stiu ca noi stim ca ei stiu ca noi stim. Si stim. Altminteri nu ne-ar fi scarba.
Cocalarii ii asculta pe cocalari (iata un cuvant invatat acum cateva luni pe care nu l-am mai folosit pana acum – semn rau), nimurucii pe nimuruci si asa mai departe. Noi ii ascultam pe toti si ne imbatam cu apa rece stiind ca nu-i credem.
De fapt, adoptam o pozitie defensiva- perdanta din start. Mineriadele erau floare la ureche si plimbare pe pajistea cu margarete: acolo venea minerul si-ti dadea in cap (sau scutierul, in ’92 – am participat la ambele). Te stiai de-o grija. Minerul (sau scutierul) care iti tragea cu ranga/bulanul in cap; iti putea ucide trupul, dar nu sufletul. Cocalarul (trebuie sa gasesc un alt cuvant – asta ma face sa vomit pur si simplu – poate de aceea e si eficient) nu se complica cu trupul. El tinteste, fara macar sa-si dea seama, sufletul. Punct ochit, punct lovit.
Pe ce se bazeaza ei? Pe propria lor siguranta – un self-confidence pe care noi l-am pierdut, tot relativizand, iscoditor, totul. Daca, dupa cum spunea Strauss, sa arunci o conserva goala intr-o gradina inseamna a o cultiva, ceva, undeva s-a pierdut sau s-a pervertit pe traseul asta intelectual.
Nu-i mai poti spune prostului prost sau nesmititului nesimit. Risti sa fii etichetat drept prost sau nesimitit. Si ei profita. Noi suntem un atol din Pacific, macinat zi de zi de catre valurile sfielii noastre. Ne putem tine in brate, ca pe Titanic – dar asta nu va fi de ajuns.
Ai aruncat hartia pe jos? Il bati pe neica pe umar: „Nu va suparati, ati scapat o hartie!” (asta o stiu de la tata, Dumnezeu sa-l ierte.) Oamenii tind sa se rusineze de rusinea lor. Am incercat-o pana si cu studentii de aici.:)
Ecaterina Andronescu – fostul rector al Politehncii Bucuresti, fost si actual ministru al Educatiei – despre care am auzit azi ca s-a batut pentru desfiintarea discotecilor din Regie si pentru ca fostul pro-rector sa nu mai ia spaga de la vanzatorii de droguri – a acceptat sa candideze in sectorul 5 Bucuresti cu afise electorale stampilate „garantat Vanghelie”!!!! M-a intrebat omul cu pricina – un postdoc la matematica si fost lider al UB – daca n-o prefer pe Ecaterina prorectorului (de la ceva partid galben-portocaliu).
Am stat si m-am gandit. Am raspuns „nu”. Una e sa te vinzi „pe ascuns”, alta e sa te vinzi in ochii lumii. Pana si Iuda s-a ferit. Ecaterina Andronescu – nu. E o diferenta intre pacatul furisat (pentru ca e pacat) si pacatul cu pretentii de virtute. Cum pot eu, rector, sa accept macar umbra unei idei conform careia m-ar „garanta” Vanghelie? Cum as putea accepta ideea ca pe mine, profesor univesitar, sa ma gireze un neica-nimeni? Ce exemplu ofer prezentilor si potentialilor studenti?
Cat de jos trebuie sa cobor (si-mi imaginez c-o femeie se priveste-n oglinda de mai multe ori pe zi decat un barbat) pentru a nu vomita cand … fac ce fac femeile la oglinda?
Cat de jos trebuie sa te cobori pentru a accepta ca, invatator, profesor, lector, etc – sa treci un student pentru un cartus de tigari sau o suta de euro? Sau o mie? sau un milion? Cat de jos trebuie sa te cobori pentru a fi un Dan Pavel?
Cum vine asta? Eu am ceva ce tu n-ai si nu vei avea in veacul vecilor cata vreme nu vei pune mana pe carte – stiinta. Asta nu se vinde. Asta se castiga.
N-au venit cocalarii sa ne-nvete pe noi tehnicile de supravietuire. Cocalarii nu pot inventa nimic – ei doar copiaza – tricouri, geluri in par, masini bengoase si ce va mai intra in vocabularul lor. Nu ma intereseaza.
Pot si eu. Putem si noi. Ba mai mult, acum e momentul. Criza – momentul de cumpana, momentul in care poti sa nu mai ai nimic – nu trebuie ratat. Putem – trebuie – sa fim obraznici. Nu pentru noi, pentru ei. Pentru cocalari. Au si ei nevoie de exemple.
Filed under: Uncategorized | 14 Comments
blog de om 
„Ba mai mult, acum e momentul. Criza – momentul de cumpana, momentul in care poti sa nu mai ai nimic – nu trebuie ratat.”
Ba pardon, momentul a trecut.
http://www.antena3.ro/stiri/politica/elena-basescu-printre-favoriti-in-cursa-pentru-parlamentul-european-potrivit-unui-sondaj-de-opinie_67393.html
Bun, si demersul de mai sus („sondajul” si mediatizarea lui) are o doza respectabila de prostie. Dar cum sa fie altfel? E „in trend” (pt. cocalari) sau „in tendinte” (pt. cocalaritze) 🙂
…tocmai de aceea trebuie sa ne obraznicm – acum! Daca noi nu ne promovam imaginea, daca noi nu tragem o linie in nisip si le spunem „pana aici”, n-o s-o faca ei. Ce? Noi nu putem fi obraznici?:) (Stiu ca sunt cam patimas dar ma sufoc de indignare – prea s-au adunat multe in ultima vreme…)
şi uite aşa am ajuns să ducem dorul „ţăranilor de mănăştur”. ăia erau lorzi pe lângă cocalari şi piţipoance. dacă n-am ştiut să îi apreciem la momentul lor… 🙂
ps: şi nu mănăşturul de lângă flora, să specificăm 😀
@ licurici: de ce? eu m-am simtit in manasturul de langa Flora ca pestele-n apa. De la crasma din piata luam pulsul masselor si vis-a-vis il aveam vecin pe Stefan Borbely… „Noi aici avem de toate/si norori si stele”:)
Ei, vezi? Ai găsit pînă la urmă tonul potrivit.
Aşa e. Problema e că înainte ne umileau măcelarii şi sectoriştii, iar azi, e la fel, cu deosebirea că, dacă în trecut o făceau pe banii tăi, între timp, banii au devenit ai lor.
Pasul următor este dat de întrebarea: cum îi putem umili pe banii lor? TRU şi Cătălin Avramescu au dat deja un răspuns. Mihail Neamţu i-a urmat.
fumi: de-aia te-ai simţit bine pt că nu intrai în categoria lor, dar îi puteai studia. 🙂
marius: mi se pare mie sau insinuezi cumva ca fumi să plece de la cotidianul? hai să fim serioşi. tru nu este buricul jurnalismului românesc ca să îl ia lumea drept model, avramescu s-a dovedit patetic şi jenant de-a lungul vremii, iar neamţu e un naiv care nu-şi să seama că tru îşi urmează propriul interes şi nimic mai mult. fumi e altfel decât ei. puteai să-ţi dai seama de asta până acum.
Licurici, te-ai grăbit. Teama ta e poate justificată, dar doar în cazul în care tu nu l-ai cunoaşte pe Alin. Nu-i sugerez s-o taie cu Cotidianul. Nici n-aş avea influenţa necesară, nici Alin nu e minor. Şi-apoi, ar fi păcat ca prezenţa lui acolo să nu fie exploatată pînă la ultimele consecinţe.
Poate n-ar fi stricat să extragi din textul meu ideea principală. Mă rog, ea e: cum îi putem umili pe banii lor? Asta nu aduce în mod necesar demisia cuiva, ci e o tactică ceva mai sofisticată. Pentru asta, nu e nevoie decît de un revelator. După cum ai observat din clipul indicat, numărul oamenilor, şi demnitatea individuală, sunt mai importante decît notorietatea lor însumată. Asta, dacă vreţi izbîndă.
…nu plec de la Cotidianul – (nici TRU n-a plecat de buna voie:) – as face-o doar daca m-ar cenzura. Or, cum deocamdata nu e cazul, raman pe baricade. Incerc sa-mi „exploatez” prezenta…
Nici măcar de te-ar cenzura n-ai de ce pleca. Textele necenzurate pot fi puse pe net ca samizdate. Pentru referinţă. Ne ocupăm noi de răspîndirea lor, dacă e cazul. Aşadar, ofensivă paşnică, provocatoare de reacţii iritate, eventual punitive, din partea establishment-ului. Trebuie să-i faci, fie să te dea afară, fie să te suporte. Altă cale este prea moale pentru situaţia de faţă. Iar pînă ce tu vei fi dat afară, trebuie să-ţi pregăteşti următorii oponenţi. E vital să urmeze alţi şi alţi fluierători în biserică. Şi tot aşa… Ca în filmuleţul indicat mai sus.
nu m-am grăbit. am citit atent de două ori înainte de a-ţi răspunde şi tot n-am înţeles mesajul tău altfel. dar să o luăm pe bucăţi. citind postul lui fumi am priceput că e nervos şi supărat pe nesimţiţii şi obraznicii româniei, în general, şi nu pe unii din anumite partide sau anumite categorii sociale sau anumite ziare. poate am priceput greşit, dar asta am înţeles eu fără să mă grăbesc şi fără să cer lămuriri suplimentare de la el.
or, în contextul ăsta, tu vii şi îi dai exemplu de comportament, ca să zic aşa, trei oameni care au în comun pdl-ul şi ziarul cotidianul, când ai fi putut exemplifica cu mulţi alţii. cum mie, modul pdl-ist şi dedicat care i-a caracterizat şi în care au scris, cât timp au stat la ziar, tru şi adamescu, nu mi.a plăcut defel, nici nu mi-a trecut prin cap că ai putea să-i sugerezi să facă asta. singura variantă pentru mine rămânea plecarea, cu atât mai mult cu cât l-ai inclus şi pe neamţu în exemplu tău.
so, or mintea mea de femeie e limitată şi nu bate prea departe, or ceva în mesajul tău nu a fost clar. sau poate nu l-am înţeles deloc pe fumi de la bun început, ceea ce e posibil şi o premieră, în acelaşi timp, pt că de obicei mă prindeam cam ce vrea să spună. dar mai am şi eu scăpări.
no, ne-om lămuri noi cu timpul, oricum. 🙂
@ marius – licurici m-a „interpretat” mai bine de asta data. Deh, intuitie feminina:))
… (vorba ta) eu as fi mai curios ce a declansat starea asta, care nu te prea caracterizeaza?
…mai, picatura care a umplut paharul a fost interviul lui Dan Diaconescu si reactiile de genul „bai, e destept, profita de pe urma prostilor, bine face”. A fost cireasa de pe un tort construit cu migala din toate diplomele falsificate (de parca alea „pe bune” n-ar fi tot de doua parale), nesimtirea clasei politice care minte-n fata, etc… E chestie de supravietuire, deja – nu mai e vorba de romantism. In Cotidianul de miercuri am incercat sa formulez mai bine:)