…sa vorbesti despre profiling in casa profilerului:)
…citeam schimbul de replici intre Marius si C. (scuze ca nu apuc sa raspund mai prompt – „a man gotta know his limitations”:)) cand m-a palit ideea ca si eu, la scara mica-micutza – la scara blogului – fac, fara sa-mi dau seama, un fel de profiling. Sunt postari pe care le-as scrie mai degraba „dincolo”, la „Cotidianul” – din varii motive: fie sunt „de jungla” – si aia e prima ratiune de a fi a acelui post; fie sunt, evident, politice; fie sunt, de multe ori:), populare.
Pe de alta parte, sunt postari pe care stiu, de cand „imi vin” ca sunt pentru blogul asta [zicea Nae Ionescu despre Zelea Codreanu – si-mi place teribil expresia – se poate aplica in cazul Sallieri-Mozart, sau alte „cupluri celebre”: „eu ma screm si lui ii vine”:)]. Asta e un blog „de casa”, un blog cu papuci, pijamale si vata-n urechi.
Sunt, insa, si idei pe care nu stiu sigur unde sa le plasez: aici sau dincolo? Asa ca, uneori, mi se mai intampla sa le postez si-si. De-un lucru, insa, puteti fi siguri: scriu cu la fel de multa seriozitate si-aici, si-acolo. Iau la fel de in serios un text pentru – sa zicem – Dilema Veche – precum un text pentru Foaia Zarandului.
(Cand Clujeanul de-abia aparuse si eu plecam cu familionul spre America „pe bune”, am ramas intepenit in Paris pentru cateva zile. Am ajuns la Biserica Ortodoxa Romana din Paris si-acolo erau cativa care vindeau ziare romanesti pe bani grei. Bani n-aveam, eram deja pe datorie, dar am cumparat un Evenimentul Zilei ca sa mai aflu ce se intampla in tara. Dupa care am stat in Jardins de Luxembourg – nu pentru ca era frumos, ci pentru ca era gratis si, in timp ce copii se jucau prin parc, am putut scrie cateva randuri, si-am mai platit o caruta de bani (raportat la bugetul meu pe minus) pentru a-l trimite prin email. Nu ma laud, credeti-ma. Constat. De multe ori mi-as dori sa nu fiu asa.) In capul meu, un soi de respect impaturit. Un respect pentru scrisul in sine infasurat in respectul pentru cititori – fie ei doi, douazeci sau doua sute de mii.
Revenind la subiect: pe de alta parte, banuiesc ca exista un „profiling” al blogurilor din partea cititorilor. De fapt, nu banuiesc, sunt sigur. Citesti ceea ce te intereseaza si te intereseaza pentru ca autorul gandeste intr-un fel care te provoaca (enerveaza sau iti place), pentru ca autorul e oare’sce persoana publica, sau cunoscut, etc. Dar pasul de la „citit” la „raspuns” e tricky as well. (Stiu din proprie experienta.) Ceea ce nu inteleg e de ce unii citesc numai ca sa te-njure-n doru’ lelii. Am cativa/cateva care ma-njura cu metoda – nu e vorba de nici macar de umbra unui argument, doar dictum: fumrescule, esti prost! – si daca zic buna-ziua. De ce? Cine sunt ei, cu ce le-am gresit si la ce le foloseste? Sa ne-ntelegem: nu ma vaiet. Nu-i cenzurez. Constat si sunt nedumerit. Incep sa-mi pun probleme – de ce si cum le-am gresit? Asta nu mai e profiling, asta e ghicitura.
PS Maai, da’ ce m-am mai dezlantuit!:) Ce face omul cand are timp!
Filed under: Uncategorized | 11 Comments
blog de om 
Ma gandesc adeseori la ceea ce tocmai am citit c-ai scris. De cand ma dau si eu prin bloguri, ma intreb: asta unde ar merge mai bine: la ziar sau pe blog. (Bine, eu am luat-o razna, mi-am facut doua bloguri personale si inca doua colective, dar poate asa se manifesta la mine criza varstei!). E corect sa o public si colo si colo?, ma intreb. E corect sa stie unii (cititori) de altii? (Noroc ca-i numar pe degete.) Asta-i una.
A doua e despre injuraturi. Nu stiu prea bine la altii cum e, dar, din cate am dat eu cu ochiul, in lumea limbii romane e concentratia cea mai mare de injuraturi in virtual pe numar de mesaj. Fireste, cele mai multe sunt anonime.
Nu cred ca e vreun conflict deontologic la mijloc (cel putin atata timp cat precizezi ca publici si-si) – da’ ma bucura sa vad ca mai sunt obsedati din astia care-si pun probleme din astea deontologice cand satul arde:) Macar sa nu arda babele ciufulite! 🙂
Esti, cumva, Calin-ala-la-care-ma-gandesc-eu? Daca NU, e de Evenimentul Zilei si-as face un intreg Business Magazin pe tema asta!:))) [ E frustrant si usurel incitanta anonimitatea asta partiala de pe blog – ca-n D’ale Carnavalului:)]
Daca am nimerit-o, care ti-s blogurile? ca am nimerit peste unul colectiv – cred…
F: banuiesc ca acela este, numele apare clar in link! 🙂
Ca sa merg putin mai departe pe ideea inceputa anterior („profilingul online”). In urma cu ceva ani a luat avant o aplicatie interdisciplinara (matematica, statistica s.a. in functie de domeniu) – „data mining” se numeste vulgar (stiintific i s-a spus „Knowledge Discovery in Databases” – KDD) . Conceptul nu e nou dar evolutia sistemelor de calcul si posibilitatea de a avea la indemana in format digital baze de date gigantice a dat un nou sens conceptului. Basic sunt doi pasi: 1. clasificarea si organizarea datelor (pe „clusteri”) 2. Gasirea unei/unor functii de modelare cat mai precise (regresie) si stabilirea relatiilor intre variabile. Partea frumoasa e sapatul in date care sunt considerate „trash”, inutile. Din munti de gunoi istoric (imagineaza-ti, de ex., muntii de cutii cu listinguri ale intreprinderilor, ingalbenite de vreme intr-o magazie) pot fi extrase (efectiv) pepite de aur utile in marketing (cea mai la indemana aplicatie), previziuni (economice, sociale, politice samd), depistarea fraudelor etc.
Analiza textului e o alta poveste. Ca sa iti faci rapid o idee cat de complexa este aceasta activitate vezi aici un demo la un soft de $1500,-:
http://www.provalisresearch.com/wordstat/WordStatFlashDemo.html
Daca vrei sa te joci cu asa ceva, aici e o lista:
http://www.content-analysis.de/software
Mai interesante sunt cele axate pe analiza calitativa (dar evident puteream maxima e obtinuta din utilizarea combinata a metodelor cantitative si caliutative). Astea fiind stiute gandeste-te ca sunt softuri care nu fac altceva decat sa culeaga de pe net, la gramada, informatii: HTML, Word documents, poze, muzica, flash-uri, comentarii la bloguri 🙂 ce vrei si sa le converteasca in fisiere text (ASCII), care sunt apoi supuse analizei. Fiecare asemenea fisier are undeva un index care il trimite pe „miner” la oginiea lui (unica). Daca un patern studiat se suprapune ca si continut si origine (de ex cuvantul „bomba” apare de mai multe ori intr-o anumita regiune) atunci undeva va fi declansata o alarma. Ca al aeroport, bagajul tau in loc sa o ia spre cala intra intr-un filtru.
Acum, si cu asta inchei, evident ca fiecare dintre noi avem in cap un filtru (educational) pe care il aplicam reflex, inconstient. Cel mai simplu exemplu e asa numita „validare formala a datelor”. De ex daca e vorba despre istoria recenta, evident ca mentionarea unui an din 5 sau 3 cifre iti va atrage atentia. Aceasta validare lipseste de multe ori in jurnalism: am auzit/vazut „jurnalisti” vorbind fara sa clipesaca, in direct, la TV, despre „spaga de 10 miliarde de dolari” (ba chiar duduia a repetat, revoltata), fara sa ii treaca prin creierut ca asemenea spaga nu prea poate da nici exxon mobil, nici bill gates si nu poate primi nici chiar dabaliu! (evident era vorba de 10 milioane, ceea ce oricum e enorm). Exemple de acest gen sunt cu sutele.
Din acelasi „gen” (jurnalistic) doua gafe (ambele mai vechi dar eu le consider antologice):
Ziua, titlu mare pe ultima pagina:
Supra: La 2000 de kilometri dincolo de Polul Nord
Titlu: A FOST DESCOPERITA O GAURA IMENSA IN STRATUL DE OZON
(pentru ziaristi: partea funny e in supratitlu 🙂 )
Alta: Romania Libera, un tip scrie despre prabusirea uni avion Extra 200 (un avion de acrobatie, german). La final, omul (de buna credinta) face si o fisa tehnica a „aeronavei” in care scrie asa: lungime: 4 ft, inaltime: 3 ft, anvergura aripilor: 6 ft, geutate 45 Lbs. si tot asa (ma rog, aproximativ, dar asta e ideea). Omul ce facuse? O fi dat un search rapid pe net si a gasit un… model, la scara, al aparatului. O fi crezut ca „ft” si „Lbs.” sunt unitati de masura specifice aviatiei? 🙂 who knows?
Asta ar trebui sa invete ziaristii inaintea celor 5 W si ca „informatia trebuie verificata din 3 surse” si alte tampenii doctrinare de acest gen. Si anume sa aplice bunul simt in orice mnasura si daca nu sunt siguri, sa intrebe. Acesta e „journalism 101” 🙂
NOTA: Hmm.. acest comentariu ar trebui sa fie inaintea celui cu exemplele
Ca sa merg putin mai departe pe ideea inceputa anterior (”profilingul online”). In urma cu ceva ani a luat avant o aplicatie interdisciplinara (matematica, statistica s.a. in functie de domeniu) – “data mining” se numeste vulgar (stiintific i s-a spus “Knowledge Discovery in Databases” – KDD) . Conceptul nu e nou dar evolutia sistemelor de calcul si posibilitatea de a avea la indemana in format digital baze de date gigantice a dat un nou sens conceptului. Basic sunt doi pasi: 1. clasificarea si organizarea datelor (pe “clusteri”) 2. Gasirea unei/unor functii de modelare cat mai precise (regresie) si stabilirea relatiilor intre variabile. Partea frumoasa e sapatul in date care sunt considerate “trash”, inutile. Din munti de gunoi istoric (imagineaza-ti, de ex., muntii de cutii cu listinguri ale intreprinderilor, ingalbenite de vreme intr-o magazie) pot fi extrase (efectiv) pepite de aur utile in marketing (cea mai la indemana aplicatie), previziuni (economice, sociale, politice samd), depistarea fraudelor etc.
Analiza textului e o alta poveste. Ca sa iti faci rapid o idee cat de complexa este aceasta activitate vezi aici un demo la un soft de $1500,-:
http://www.provalisresearch.com/wordstat/WordStatFlashDemo.html
Daca vrei sa te joci cu asa ceva, aici e o lista:
http://www.content-analysis.de/software
Mai interesante sunt cele axate pe analiza calitativa (dar evident puteream maxima e obtinuta din utilizarea combinata a metodelor cantitative si caliutative). Astea fiind stiute gandeste-te ca sunt softuri care nu fac altceva decat sa culeaga de pe net, la gramada, informatii: HTML, Word documents, poze, muzica, flash-uri, comentarii la bloguri 🙂 ce vrei si sa le converteasca in fisiere text (ASCII), care sunt apoi supuse analizei. Fiecare asemenea fisier are undeva un index care il trimite pe “miner” la oginiea lui (unica). Daca un patern studiat se suprapune ca si continut si origine (de ex cuvantul “bomba” apare de mai multe ori intr-o anumita regiune) atunci undeva va fi declansata o alarma. Ca al aeroport, bagajul tau in loc sa o ia spre cala intra intr-un filtru.
Acum, si cu asta inchei, evident ca fiecare dintre noi avem in cap un filtru (educational) pe care il aplicam reflex, inconstient. Cel mai simplu exemplu e asa numita “validare formala a datelor”. De ex daca e vorba despre istoria recenta, evident ca mentionarea unui an din 5 sau 3 cifre iti va atrage atentia. Aceasta validare lipseste de multe ori in jurnalism: am auzit/vazut “jurnalisti” vorbind fara sa clipesaca, in direct, la TV, despre “spaga de 10 miliarde de dolari” (ba chiar duduia a repetat, revoltata), fara sa ii treaca prin creierut ca asemenea spaga nu prea poate da nici exxon mobil, nici bill gates si nu poate primi nici chiar dabaliu! (evident era vorba de 10 milioane, ceea ce oricum e enorm). Exemple de acest gen sunt cu sutele.
Aline, dacă mai ai timp, actualizează blogul celălalt, că iar au buşit inginerii platforma. Ai duplicate după ultimele texte de acolo? Nu de alta, dar, se pare că au reconstituit baza de date cu un backup ceva mai vechi.
Man, ceva nu e in regula cu blogul tau, e total messup! fa ceva, ca esti admin. Mai pun odata (acest comentariu ar fi inaintea celuilalt):
Ca sa merg putin mai departe pe ideea inceputa anterior (”profilingul online”). In urma cu ceva ani a luat avant o aplicatie interdisciplinara (matematica, statistica s.a. in functie de domeniu) – “data mining” se numeste vulgar (stiintific i s-a spus “Knowledge Discovery in Databases” – KDD) . Conceptul nu e nou dar evolutia sistemelor de calcul si posibilitatea de a avea la indemana in format digital baze de date gigantice a dat un nou sens conceptului. Basic sunt doi pasi: 1. clasificarea si organizarea datelor (pe “clusteri”) 2. Gasirea unei/unor functii de modelare cat mai precise (regresie) si stabilirea relatiilor intre variabile. Partea frumoasa e sapatul in date care sunt considerate “trash”, inutile. Din munti de gunoi istoric (imagineaza-ti, de ex., muntii de cutii cu listinguri ale intreprinderilor, ingalbenite de vreme intr-o magazie) pot fi extrase (efectiv) pepite de aur utile in marketing (cea mai la indemana aplicatie), previziuni (economice, sociale, politice samd), depistarea fraudelor etc.
Analiza textului e o alta poveste. Ca sa iti faci rapid o idee cat de complexa este aceasta activitate vezi aici un demo la un soft de $1500,-:
http://www.provalisresearch.com/wordstat/WordStatFlashDemo.html
Daca vrei sa te joci cu asa ceva, aici e o lista:
http://www.content-analysis.de/software
Mai interesante sunt cele axate pe analiza calitativa (dar evident puteream maxima e obtinuta din utilizarea combinata a metodelor cantitative si caliutative). Astea fiind stiute gandeste-te ca sunt softuri care nu fac altceva decat sa culeaga de pe net, la gramada, informatii: HTML, Word documents, poze, muzica, flash-uri, comentarii la bloguri 🙂 ce vrei si sa le converteasca in fisiere text (ASCII), care sunt apoi supuse analizei. Fiecare asemenea fisier are undeva un index care il trimite pe “miner” la oginiea lui (unica). Daca un patern studiat se suprapune ca si continut si origine (de ex cuvantul “bomba” apare de mai multe ori intr-o anumita regiune) atunci undeva va fi declansata o alarma. Ca al aeroport, bagajul tau in loc sa o ia spre cala intra intr-un filtru.
Acum, si cu asta inchei, evident ca fiecare dintre noi avem in cap un filtru (educational) pe care il aplicam reflex, inconstient. Cel mai simplu exemplu e asa numita “validare formala a datelor”. De ex daca e vorba despre istoria recenta, evident ca mentionarea unui an din 5 sau 3 cifre iti va atrage atentia. Aceasta validare lipseste de multe ori in jurnalism: am auzit/vazut “jurnalisti” vorbind fara sa clipesaca, in direct, la TV, despre “spaga de 10 miliarde de dolari” (ba chiar duduia a repetat, revoltata), fara sa ii treaca prin creierut ca asemenea spaga nu prea poate da nici exxon mobil, nici bill gates si nu poate primi nici chiar dabaliu! (evident era vorba de 10 milioane, ceea ce oricum e enorm). Exemple de acest gen sunt cu sutele.
Ca sa merg putin mai departe pe ideea inceputa anterior (”profilingul online”). In urma cu ceva ani a luat avant o aplicatie interdisciplinara (matematica, statistica s.a. in functie de domeniu) – “data mining” se numeste vulgar (stiintific i s-a spus “Knowledge Discovery in Databases” – KDD) . Conceptul nu e nou dar evolutia sistemelor de calcul si posibilitatea de a avea la indemana in format digital baze de date gigantice a dat un nou sens conceptului. Basic sunt doi pasi: 1. clasificarea si organizarea datelor (pe “clusteri”) 2. Gasirea unei/unor functii de modelare cat mai precise (regresie) si stabilirea relatiilor intre variabile. Partea frumoasa e sapatul in date care sunt considerate “trash”, inutile. Din munti de gunoi istoric (imagineaza-ti, de ex., muntii de cutii cu listinguri ale intreprinderilor, ingalbenite de vreme intr-o magazie) pot fi extrase (efectiv) pepite de aur utile in marketing (cea mai la indemana aplicatie), previziuni (economice, sociale, politice samd), depistarea fraudelor etc.
Analiza textului e o alta poveste. Ca sa iti faci rapid o idee cat de complexa este aceasta activitate vezi aici un demo la un soft de $1500,-:
http://www.provalisresearch.com/wordstat/WordStatFlashDemo.html
Daca vrei sa te joci cu asa ceva, aici e o lista:
http://www.content-analysis.de/software
Mai interesante sunt cele axate pe analiza calitativa (dar evident puteream maxima e obtinuta din utilizarea combinata a metodelor cantitative si caliutative). Astea fiind stiute gandeste-te ca sunt softuri care nu fac altceva decat sa culeaga de pe net, la gramada, informatii: HTML, Word documents, poze, muzica, flash-uri, comentarii la bloguri 🙂 ce vrei si sa le converteasca in fisiere text (ASCII), care sunt apoi supuse analizei. Fiecare asemenea fisier are undeva un index care il trimite pe “miner” la oginiea lui (unica). Daca un patern studiat se suprapune ca si continut si origine (de ex cuvantul “bomba” apare de mai multe ori intr-o anumita regiune) atunci undeva va fi declansata o alarma. Ca al aeroport, bagajul tau in loc sa o ia spre cala intra intr-un filtru.
Acum, si cu asta inchei, evident ca fiecare dintre noi avem in cap un filtru (educational) pe care il aplicam reflex, inconstient. Cel mai simplu exemplu e asa numita “validare formala a datelor”. De ex daca e vorba despre istoria recenta, evident ca mentionarea unui an din 5 sau 3 cifre iti va atrage atentia. Aceasta validare lipseste de multe ori in jurnalism: am auzit/vazut “jurnalisti” vorbind fara sa clipesaca, in direct, la TV, despre “spaga de 10 miliarde de dolari” (ba chiar duduia a repetat, revoltata), fara sa ii treaca prin creierut ca asemenea spaga nu prea poate da nici exxon mobil, nici bill gates si nu poate primi nici chiar dabaliu! (evident era vorba de 10 milioane, ceea ce oricum e enorm). Exemple de acest gen sunt cu sutele.
@Esti, cumva, Calin-ala-la-care-ma-gandesc-eu? … Daca am nimerit-o, care ti-s blogurile?
R: Mihnea stie 😉
Aline, într-un fel sau altul, cam toţi oamenii fac o selecţie a ceea ce îi interesează şi ce nu. Acuma, mijloacele prin care îşi găsesc locus-ul potrivit merită o discuţie separată. Cît despre amicii tăi imprecatori, ce să zic? Îi duci, îi duc, îi ducem în cîrcă aşa cum sunt. Ei nu pot intra în vreun profil dezirabil. Cel mult în evidenţa vreunui psihiatru. Că „supăraţii” hoinăresc liberi, asta nu mai e niciun secret. Şi eu am „fan clubul” meu. Mă caută, îmi confecţionează portrete de monstru, biografii penale şi le revarsă pe lîngă producţiile mele. Nu-mi pasă. Vorba lui Socrate: „Mă pot eu supăra pe un măgar recalcitrant?”
@ C – buune! – amandoua! Poate n-ar fi rau sa strangi o colectie de „perle” din astea – pariez ca s-ar gasi cumparatori!
@ Calin – multzam – il intreb.
@ Marius – postul ala s-a dus cu totul – in general nu salvez… Sunt mai fatalist de fleul meu. Multzam, insa, de reamintirea lui Socrate:)