…arta trandavelii
…ce-au facut „astia” din mine? (Nu ma-ntrebati care „astia”, ca nu stiu. Nici nu vreau sa stiu. Mi-e teama sa nu descopar ca „astia” sunt, de fapt, eu.) Azi am decis sa trandavesc. Mi-am terminat ieri de corectat ultimele examene, alaltaieri am dat gata si proiectul la care ma inhasem, pana luni dimineata, cand am de predat doua texte nu mai e „musai” sa scriu nimic, copiii termina si ei maine scoala – trai nineaca!
Vorba vine. Dupa atata timp de trait in stress, termene limita, timp liber – ioc! – mi-am pierdut abilitatile de a pierde, pur si simplu, timpul. EU! Eu, carele stiam sa toc marunt ore intregi pe terasele Clujului, care mi-am pierdut noptile jucandu-ma la calculator mai intai Woody si pe urma Call of Duty, care puteam petrece doua zile si doua nopti citind o carte (vorbim de literatura), m-am trezit azi dimineata ca nu mai stiu sa trandavesc. Ma mananca degetele – as face ceva – dar ce? (de aia scriu acum, in cazul in care inca nu v-ati prins). Chef sa ma joc la computer n-am (acum), ziarele le-am citit, carti ramase necitite (vorbim de literatura) nu mi-au ramas prin casa, de carti de filosofie nu ma simt atras momentan (e si maine o zi), am raspuns la toate emailurile ramase restante, bill-urile le platesc maine, gradele le postez dupa-amiaza, somn nu mi-e.
Ce sa fac?
Trag, totusi, nadejde, ca e doar un episod pasager. Un farmacist in varsta, pe vremea cand ma pasiona (al)chimia, tocmai iesise la pensie. L-am intrebat atunci daca nu se va plictisi. „Numai prostii se plictisesc”, mi-a zis. Cuvintele mi-au ramas insurubate in creier.
Numai desteptii, as putea adauga, stiu sa trandaveasca asa cum se cuvine. Arta trandavelii a inceput sa se piarda, precum arta facutului de opinci. Da’ tocmai mi-am amintit cu voluptate cum am trandavit in ultima zi de stat in jungla – si mi-am amintit ca as mai putea scrie un episod din jurnalul de jungla:) Trisez nitzel, dar macar nu ma plictisesc:)
Trandaviti? Primiti cu trandaveala?
Filed under: Uncategorized | 16 Comments
blog de om 
Alin, cred ca mi-ai dat un ajutor prin vorbele spuse de batranul farmacist! Chiar daca e dura exprimarea, o sa o folosesc…ca nu mai stiu ce metoda sa aplic cu nepoatele mele care ma exaspereaza cu „ma plictiseeessscccc!!!!!”
Cum Dumnezeu se pot plictisi copiii in ziua de azi?! Tu ti minte sa te fi plictisit la 8-10-12 ani? ….chiar daca nu aveam pc-uri , 50 programe tv, n=1 jocuri si carti in casa….
Sarbatori fericite!…in avans… ca nu o sa te mai citesc pana in ianuarie…n-o sa am pc…dar nici nu o sa ma plictisesc 🙂
trandaveste-ne !
in Oceanografie, Eliade are un eseu foarte fain, tocmai pe tema asta, care se numeste „Pierdeti-va timpul”. inteleg, de acolo, ca nici omul modern din interbelic nu prea stia sa piarda vremea
Time si money = Timp e şi mîine
Si Marius, nu numai ca e si miine , ma intreb daca oi fi observat , ca miine e intotdeauna mult mai mult.
Uite ce face America din om! 🙂
Un prieten care sta si el in Chicago imi spunea ca, ori de cate ori merge in Romania, simte ca innebuneste dupa cateva zile. Toata lumea e in ritmul , zice el 🙂
Oricum ar fi, mi-i un dor de trandavit, ca pe vremea cand traiam in Cluj si luam o vacantza totala intre Craciun si Rev, si stateam cocotzata in pat, uitandu-ma la o mie de filme.
Era vorba ritmul „Take it easy”…nu stiu de ce m-a cenzurat 🙂
@ ela – Sarbatori fericite si tie! Pe-aici ma gasesti:)
@ monica – trandavi-m-as si n-am cum:)
@ marius – citisem undeva chestia asta: time is money. Money is everything. Everything is nothing.
@ andreea – chiar? Nu mai tineam minte, desi am citit cartea in tineretile mele! Poate ca mi-a ramas ideea insurubata, pe undeva prin strafundurile subconstientului – sau poate asta-i soarta mea – sa redecopar gaura de la macaroana:) N-ar fi prima data. Printr-a XI, cand ma credeam un scriitor plin de inovatii, am scris o povestire care incepea cu piatra mea de mormant pe care scria Alin Fumurescu, ceva zi de prin 1996 (daca retin bine). Am fost tare mandru de gaselnita pana cand, vreo luna mai tarziu, am citit Sabato (parca in Abadon, exterminatorul) – exact aceeasi „poanta”. M-am dezumflat. Vorba Eclesiastului – nu e nimic nou sub soare:)
@ Ana – azi mi-am inchiriat un film! (Fracture, cu A. Hppkins) Primul dupa nici nu mai stiu cate luni! Abia astept sa vina seara:) Da-o-n spuma marilor de America, noi suntem romani, nu ne pierdem indemanarea trandavelii cu una, cu doua. E ca mersul pe bicicleta – o data ce ti-a intrat in sange, n-o mai uiti:)
eu am fost mereu de parere ca daca ai niste idei faine pe care le-au avut mai marii, chiar daca inaintea ta, esti pe drumul cel bun. si dupa multe gauri la macaroana descoperite si frustrari acumulate, o sa vina si vremea ta. sau poate, cine stie, am venit noi pe lumea asta prea tarziu, cand nu se mai poate spune sau scrie nimic nou. cand toate lucrurile faine au fost spuse deja de inaintasii nostri. eu ma gandesc apropo de poze. toate pozele extraordinare au fost facute deja, toate subiectele cu adevarat importante au fost atinse si batucite in cei 180 de ani de fotografie. ce mai poti sa faci sa fie nou, dar si important? idem in scris, mai ales ca se scrie de ataaata timp.
Da, Aline, dar trebuie să recunoşti că, traducerea românească a lui time is money are mai puţin de-aface cu ontologia. E trecută prin sentimentul trîndăvesc al fiinţei.
@ marius – bunaaa! „sentimentul trandavesc al fiintei” – tre’ tinuta a-minte:)
@ andreea – m-ai mai linistit – se cheama ca nu sunt singurul suferind de sindromul „cinci minute prea tarziu”…
am trindavit si eu azi, inclusiv citind din jurnalul tau de jungla si „dindu-ma” pe net (ca nu cunosc alta versiune mai eficienta de procrastinare). am trindavit si ieri, la moshie, in asteptarea desteptilor care trebuiau sa instaleze antena tv: lemnele erau crapate, curatenie in curte facusem cu citeva zile inainte… ce-am facut? am luat din biblioteca „antecume” 🙂 se pare ca am o perioada cu lecturi amazoniene. tu esti de vina!
bei, stai si trandavesti si trece revolutia pe langa tine! noroc cu aia care au aruncat azi cu bani in ilici, ca s-a mai inviorat atmosfera. doasca komunisto-kominternista (apropos, asta asa trandaveste, enervand lumea pe la parastasuri) a mai avut si tupeul sa ii infiereze pe atacatori cu vorbe de lemn de gen „provocatori” si „diversionisti”. sinistru.
@ Horia – guilty as charged!:)
@ C – bey, vazui si plansei si ma enervai – da-n afara de cuvinte nu mai am cum imi da foc! Da. fa-ti privirea roata peste tot ceea ce scriu – ma screm sa le dau foc din cuvinte – atata pot, atata fac. a man gotta know his limitations:)
acuma mi-ai bagat piticul cu „don fernando”. n-o mai gasesc nici in ruptul capului!
Primul născut e programat să robotească fără să se plîngă. Cînd soţia mea are accese de lene, se face toată praf numai gîndindu-se la consecinţele virtuale. Îi spun că, atunci cînd chiuleşte, dacă n-o face total, cu seninătate, cu pace-n suflet, iese mai obosită din afacere. Nu totdeauna reuşeşte. Deh!, complexul primului născut e o zgură greu de dezbătut*).
*) a dezbate, în sensul popular, cel de: a desface ceva asamblat, a fărîma o formă de turnare în nisip/ bachelită etc.