…intre haiduci si teroristi

22Dec08

…buuun. S-o luam cu-nceputul. E pe-aici un frig de crapa pietrele. La propriu. Ar trebui sa fie suficient daca v-as spune ca scot berile din garaj sa le incalzesc in frigider – pe bune!:).  Weather.com arata -18 grade Celsius. Faci focu-n semineu, iti incalzesti sufletul si privirile, te bucuri ca nu esti obligat sa stai pe-afara in afara de a face un gratar. O vreme, cum s-ar spune, sa nu scoti cainele afara. Cainele, in general, poate.  Nu si Vasile, insa. Vasile e un personaj aparte, unul care refuza categorisirile simpliste.

Pe la trei dupa-amiaza, imediat dupa pranzul „in familie”, Lili s-a cerut afara. Atat de repede s-a cerut, c-a inceput sa faca pipi prin casa. In disperare de cauza, Ancutza a scos-o atat de repede incat a lasat, pentru cateva secunde, usa deschisa. Suficient pentru Vasile, care i-a tasnit printre picioare, ca un spirit liber ce este. „Nici o problema”, i-am spus confident, „doar are zgarda cu electrososcuri la gat”. O cumparasem dupa ultima escapada. O caruta de bani, dar eficienta. Cel putin cata vreme era pe „sarma”, era suficient sa-i arati telecomanda, ca Vasile venea acasa, coada intre picioare y compris.

Vasile e baiat destept – asta-i problema lui, vorba Ancutzei. S-a prins ca atunci cand chestia aia de la gat piuie si el nu executa (i.e., se opreste din latrat sau/si vine acasa) ceva rau se intampla. Asa ca venea. Nu m-am stressat catusi de putin auzind ca a scapat din casa. „Lasati-l sa alerege vrei cinci minute”, le-am zis baietilor, „sa-si mai dezmorteasca si el picioarele, dupa care folositi electrosocul”. In trecat fie spus, l-am folosit si pe mine, la nivel 3: doare ca dracu! Are 8 niveluri!

Visuri, taica, visuri! laturi pentru pasarele! – vorba lui Shakespeare. Dupa o ora, copiii se intorc rebegiti de frig si fara Vasile: collar-ul magic nu functioneaza taman acu’. A fost turned off, din greseala, de cineva. Eu? Baietii cand l-au imbracat cu un hanorac? Cine mai stie?

In fine, ca sa n-o mai lungesc, de la 3 dupa-amiaza pana la 11 noaptea, Vasile a alergat in jurul casei, pe un frig de – 17-18 grade Celsius, latrand la tot ce misca in jurul casei pe o raza de 200 de metri! masini, vecini, musafiri – nimic nu i-a scapat. Incercati acum sa va imaginati ce inseamna un caine care latra ore in sir sub fereastra ta. Eu m-as enerva (data trecuta eu am chemat politia). M-am enervat. Vecinii, pe buna dreptate, s-au enervat si ei. Unii, prin urmare, si-au aprins lumina pe deck si-au iesit sa vada ce se intampla – ceea ce n-a facut decat sa inrautateasca situatia. Balamuc curat, fara impuritati! ce sa mai, o duminica pierduta, in care trebuia sa scriu doua editoriale – le-am scris! daca au iesit mai rele decat de obicei (nadajduiesc sa nu) stiti acum de ce:)

Politia, insa, n-a mai apucat sa vina de asta-data. Pe cand ostirea mea de neuroni zacea sfaramata, Andrei, fii-meu ala mare, a refuzat sa „give up”. I-a pus o pernuta de caini in fata deck=ului, a intins un lat de jur-inprejurul pernitzei cu pricina si-a asteptat. Doua ore a asteptat. Vasile venea la pernutza, se cuibarea in ea (repet, in cazul in  care-ati uitat, vorbim aici de – 18 Celsius!) dar se ridica si-o lua la goana de fiecare data cand deschideam usa din spatele casei.

Eram in drama „s-o iau se strica, s-o las mi-e frica, ca vine altul si mi-o ridica!” Altfel spus: Sa incercam sa-l prindem inainte de a intra in somnul profund, era sortit esecului. Pe de alta parte, sa lasi cainele sa doarma profund la – 18 grade, inseamna sa-l condamni la moarte. In fine, cand ne asteptam mai putin, latzul lui Andrei a functionat. Nu si-a dat seama, dar eu aveam experienta de la pescuit: daca zvacneste de doua ori, e prins! Si era, de piciorul din spate.

L-am bagat in casa: tremura de la cap la coada, fara figuri stilistice. Fusese afara pentru vreo opt ore. Copiii l-au invelit intr-o patura si i-au dat supa fierbinte si carne de porc. Acum doarme – doarme si el si copiii, eu ii mai verific la rastimpuri.

Intrebarea mea este simpla: ce-l mana pe el „in lupta”? De plecat, nu pleaca. De latrat, latra. De dormit, ar dormi la – 17 C – la doi metri de casa. Clar, ii e frig. Clar, ii e foame. Clar, ar vrea acasa. Nu se bucura de libertate altfel decat ca latra. Cand latra. Ancutza zice ca seamana cu mine. Poate zice ea ceva:)

Ma gandeam la teroristi si la haiduci. Care e diferenta? Ambele categorii sunt „pe dos”. Diferenta intre Alexandru Macedon si-un pirat amarat, zicea piratul amarat, era reductibila – zicea el – la marimea flotei. Nu-l poti invinge pe Bin Laden promitandu-i milioane de dolari. Le-a avut. Ar putea sa le mai aiba. Nu le vrea. Nu-l poti cumpara pe Pintea – sau pe Vasile, ca de la el veni vorba – cu un pumn de treats (prefecturi, Ana de la primarie, etc). Asa si Mihnea. Asa si Vasile. Cainele meu e terorist sau haiduc – depinde din ce parte te uiti la el.

PS Am verificat cainele. Traieste. Doarme adanc. Am verificat si bateriile. Functioneaza – acum.

Anunțuri


4 Responses to “…intre haiduci si teroristi”

  1. 1 licurici

    dar nu ai încercat să îl momeşti pe vasile cu lili? îi dai drumul şi ei în curte, se joacă un pic împreună, te mai duci şi te mai joci şi tu cu ei şi, încet-încet, pui mâna pe el. un fel de strategie, cum ar veni. :))))

  2. 2 Marius Delaepicentru

    Aline, cîinele tău urmăreşte vreun scop politic? Dacă, da, e terorist. Dacă i-ai luat ceva ce-i aparţinea, şi nu poate face un recurs echitabil, înseamnă că lătratul lui e unul de haiducie.

    Pentru că, ne place, nu ne place (iar aici mai stric un clişeu) tot ceea ce-i mîna-n luptă pe haiduci era o proprietate în litigiu*). În spatele fiecărei balade haiduceşti era un nobil local, deposedat de una sau mai multe moşii, într-o vreme în care puterea judecătorească era la curtea (adesea mobilă a) principelui, reprezentată de principe, şi se manifesta după bunul plac al principelui. Deh!, proprietatea n-a fost niciodată sacră pe la noi. Termenele de judecată se întindeau pe ani lungi, răstimp în care răbdarea păgubaşului se mai şi termina. Omul lua calea codrului însoţit de cîţiva credincioşi ninja, şi-o punea de-o gherilă cîmpenească. Iar poporul, nevoit să stabilească alte învoieli cu noul stăpîn (nici el într-o poziţie prea solidă) la cîte-o şezătoare, ce să facă? Discuta. Cu Toma sau cu Manea? Cu Băsescu, sau cu Tăriceanu? Nu prea ştia nici el. Într-o epocă în care ProTV şi OTV nu existau, poporul mai brodea şi cîte-o manea haiducească.

    –––––––––––––––––-
    *) Decodificarea substratului real al baladelor haiduceşti a fost făcută în anii recenţi de către Sorin Botnaru.

  3. 3 fumurescu

    @ licurici – am incercat, cum nu? Vine langa ea, se joaca, dar cand te apropii de el la mai putin de un metru o ia la fuga. Acum ii tot verific lesa aia electronica – si parca vad, data viitoare cand fuge, iar nu va merge!:)
    PS N-am mai apucat sa-ti raspund la e-mail. da, ai binecuvantarea, daca tu esti fericita:)
    @ marius – stie spuma marilor ce urmareste! Inclin sa cred ca nu urmareste nimic:) Pur si simplu are in el o gena care-i interzice sa mai intre in casa in momentul in care e liber! De aia cred ca explicatiile sociale, economice sau istorice referitiare la existenta haiducilor (sau a teroristilor) sunt doar partial adevarate. Mai e si un impuls innascut de a sta „in afara sistemului” – de aia oamenii astia (sau cainii, in cazul asta_ sunt practic imposibil de ineteles dinlauntrul sistemului. Cum sa preferi sa dormi afara, la -12 grade Celsius, la mai putin de doi metri de o canapea calda cand tremuri tot de frig?

  4. 4 Marius Delaepicentru

    Aha! Cred că are un ideal…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: