…buuun. S-o luam cu-nceputul. E pe-aici un frig de crapa pietrele. La propriu. Ar trebui sa fie suficient daca v-as spune ca scot berile din garaj sa le incalzesc in frigider – pe bune!:).  Weather.com arata -18 grade Celsius. Faci focu-n semineu, iti incalzesti sufletul si privirile, te bucuri ca nu esti obligat sa stai pe-afara in afara de a face un gratar. O vreme, cum s-ar spune, sa nu scoti cainele afara. Cainele, in general, poate.  Nu si Vasile, insa. Vasile e un personaj aparte, unul care refuza categorisirile simpliste.

Pe la trei dupa-amiaza, imediat dupa pranzul „in familie”, Lili s-a cerut afara. Atat de repede s-a cerut, c-a inceput sa faca pipi prin casa. In disperare de cauza, Ancutza a scos-o atat de repede incat a lasat, pentru cateva secunde, usa deschisa. Suficient pentru Vasile, care i-a tasnit printre picioare, ca un spirit liber ce este. „Nici o problema”, i-am spus confident, „doar are zgarda cu electrososcuri la gat”. O cumparasem dupa ultima escapada. O caruta de bani, dar eficienta. Cel putin cata vreme era pe „sarma”, era suficient sa-i arati telecomanda, ca Vasile venea acasa, coada intre picioare y compris.

Vasile e baiat destept – asta-i problema lui, vorba Ancutzei. S-a prins ca atunci cand chestia aia de la gat piuie si el nu executa (i.e., se opreste din latrat sau/si vine acasa) ceva rau se intampla. Asa ca venea. Nu m-am stressat catusi de putin auzind ca a scapat din casa. „Lasati-l sa alerege vrei cinci minute”, le-am zis baietilor, „sa-si mai dezmorteasca si el picioarele, dupa care folositi electrosocul”. In trecat fie spus, l-am folosit si pe mine, la nivel 3: doare ca dracu! Are 8 niveluri!

Visuri, taica, visuri! laturi pentru pasarele! – vorba lui Shakespeare. Dupa o ora, copiii se intorc rebegiti de frig si fara Vasile: collar-ul magic nu functioneaza taman acu’. A fost turned off, din greseala, de cineva. Eu? Baietii cand l-au imbracat cu un hanorac? Cine mai stie?

In fine, ca sa n-o mai lungesc, de la 3 dupa-amiaza pana la 11 noaptea, Vasile a alergat in jurul casei, pe un frig de – 17-18 grade Celsius, latrand la tot ce misca in jurul casei pe o raza de 200 de metri! masini, vecini, musafiri – nimic nu i-a scapat. Incercati acum sa va imaginati ce inseamna un caine care latra ore in sir sub fereastra ta. Eu m-as enerva (data trecuta eu am chemat politia). M-am enervat. Vecinii, pe buna dreptate, s-au enervat si ei. Unii, prin urmare, si-au aprins lumina pe deck si-au iesit sa vada ce se intampla – ceea ce n-a facut decat sa inrautateasca situatia. Balamuc curat, fara impuritati! ce sa mai, o duminica pierduta, in care trebuia sa scriu doua editoriale – le-am scris! daca au iesit mai rele decat de obicei (nadajduiesc sa nu) stiti acum de ce:)

Politia, insa, n-a mai apucat sa vina de asta-data. Pe cand ostirea mea de neuroni zacea sfaramata, Andrei, fii-meu ala mare, a refuzat sa „give up”. I-a pus o pernuta de caini in fata deck=ului, a intins un lat de jur-inprejurul pernitzei cu pricina si-a asteptat. Doua ore a asteptat. Vasile venea la pernutza, se cuibarea in ea (repet, in cazul in  care-ati uitat, vorbim aici de – 18 Celsius!) dar se ridica si-o lua la goana de fiecare data cand deschideam usa din spatele casei.

Eram in drama „s-o iau se strica, s-o las mi-e frica, ca vine altul si mi-o ridica!” Altfel spus: Sa incercam sa-l prindem inainte de a intra in somnul profund, era sortit esecului. Pe de alta parte, sa lasi cainele sa doarma profund la – 18 grade, inseamna sa-l condamni la moarte. In fine, cand ne asteptam mai putin, latzul lui Andrei a functionat. Nu si-a dat seama, dar eu aveam experienta de la pescuit: daca zvacneste de doua ori, e prins! Si era, de piciorul din spate.

L-am bagat in casa: tremura de la cap la coada, fara figuri stilistice. Fusese afara pentru vreo opt ore. Copiii l-au invelit intr-o patura si i-au dat supa fierbinte si carne de porc. Acum doarme – doarme si el si copiii, eu ii mai verific la rastimpuri.

Intrebarea mea este simpla: ce-l mana pe el „in lupta”? De plecat, nu pleaca. De latrat, latra. De dormit, ar dormi la – 17 C – la doi metri de casa. Clar, ii e frig. Clar, ii e foame. Clar, ar vrea acasa. Nu se bucura de libertate altfel decat ca latra. Cand latra. Ancutza zice ca seamana cu mine. Poate zice ea ceva:)

Ma gandeam la teroristi si la haiduci. Care e diferenta? Ambele categorii sunt „pe dos”. Diferenta intre Alexandru Macedon si-un pirat amarat, zicea piratul amarat, era reductibila – zicea el – la marimea flotei. Nu-l poti invinge pe Bin Laden promitandu-i milioane de dolari. Le-a avut. Ar putea sa le mai aiba. Nu le vrea. Nu-l poti cumpara pe Pintea – sau pe Vasile, ca de la el veni vorba – cu un pumn de treats (prefecturi, Ana de la primarie, etc). Asa si Mihnea. Asa si Vasile. Cainele meu e terorist sau haiduc – depinde din ce parte te uiti la el.

PS Am verificat cainele. Traieste. Doarme adanc. Am verificat si bateriile. Functioneaza – acum.