…scrie pe blog ca si cum ti-ar fi picat netul!
…astazi Mihnea a intrat si el in blogosfera (il gasiti in blogroll-ul alaturat). Pentru cine nu-l cunoaste, a fost redactor sef la Cotidianul si cel care, in buna masura, a schimbat fata ziarului. De cunoscut, insa, ne cunoastem hat, de multisor: am lucrat impreuna la NU, la Ziua de Nord Vest, la Ziarul de Cluj si la Clujeanul.
Ma gandeam, cu aceasta ocazie, ca s-ar cuveni o urare de inceput de drum pentru un blogger, cum au diferite categorii – profesionale sau nu: „Casa de piatra!”, „Break a leg!”, „Vant in pupa!” sau „Noroc bun!” (la mineri, pentru necunoscatori:) Pana si mortii au „sa-i fie tarana usoara”, numai bloggerii, nu…
licurici sugera ca ar fi ceva de genul sa nu-ti pice netul chiar la sfarsitul postarii. Ma gandesc ca, dimpotriva, ceva mai pe invers ar fi potrivit – iar asta nu doar pentru ca multe din urarile astea sunt „pe invers”, ci si pentru ca, intr-adevar, blogul obliga (nu obliga-obliga, o face insidios, ca o manusa de catifea pe o mana de fier) la scrisul „pe fuga”.
Or, daca ti-a picat deja netul, ai tot ragazul din lume de a rumega ce vrei sa scrii, de a-ti alege cu grija cuvintele, etc…
In fine, nu cred ca e cea mai buna formulare, (poate nici cea mai buna idee de urare) asa ca daca aveti altele, please feel free..
PS @ Marius, cu Epcitetus am fost in zona – dar stii ca el de fapt n-a scris nici o carte? Ce citim azi sunt un soi de „lecturi consemnate” de catre unul din discipoli…
Filed under: Uncategorized | 14 Comments
blog de om 
Aline, cărţile sunt fiinţe cu propriile destine. Ele pot răbufni strălucitor şi efemer după o gestaţie scurtă, pot sta în anabioză cu secolele, pot sta bine mersi, împupate (citeşte: în matrix) pînă la sfîrşitul Omenirii.
Despre antici, obiceiul strîngerii în volum de către altcineva (un admirator, un discipol, un sclav, un om cu timp liber) era răspîndit în epocă. Păi, ce, Socrate a scris? Nici nu e cert că ar fi existat. Certă e însă existenţa daemon-ului din capul lui. Mulţumită lui Platon.
În zilele noastre, pînă şi munca asta poate fi automatizată. Echivalentele dialogurilor, banchetelor, sofiştilor, republicilor, se pot scrie singure. De aceea, pentru „posteritate”, e bine să ataşezi un identificator unic propriilor „postere”. Cum ar fi un cuvînt inventat. O poreclă. În felul acesta, strîngerea rapidă în volum devine floare la ureche*) pentru cine vrea.
Altfel, urarea potrivită pentru blog ar fi: Să te scaneze Cel de sus!
–––––––––––
*) cu o condiţie. Să nu încredinţezi indexarea unui singur motor. E vital ca motoarele de căutare să nu se comercializeze în totalitate, să nu se carteleze, să nu se monopolizeze. De ce? Pentru că altfel, sigur ar deveni un minister al adevărului şi ne-ar livra doar ce vor proprietarii lor.
@ Marius – nu incetezi sa ma surprinzi – da’ tu nu mai si dormi?:) De acord cu mai totul (desi de Socrates stim din vreo trei-patru surse, nu doar de la Platon). Si mai de acord cu sloganul – ce-ar fi sa-l popularizam?:)
Cred că surpriza e că te-am surprins că stai în faţa monitorului pînă tîrziu. La mine e ora 13:11. Am dormit destul. Acum merg la prăvălie să fac cîrnaţii de casă. E şi ziua soţiei mele. Gata, pe ziua de azi. Voi fi ocupat.
Happy Birthday! Cum zici asta in japoneza?
Formal: Otanjoobi omedetoo gozaimasu! (pentru conformitate: お誕生日、おめでとうございます。)
Între prieteni: Cutare, omedetoo!
Sotia-lui-marius-san, omedetoo!
Mulţumesc, i-am transmis. OK, m-am prins. O cheamă Misa. Aşa cum se scrie, se şi pronunţă.
Misa sa-ti traiasca! (Nici nu e un nume chiar atat de … exotic:) Ma asteptam la ceva mai greu de pronuntat:)
Mulţumesc! A, păi, nu toate numele sunt complicate. Şi, în general, sărăcia fonetică a limbii nu pune mari probleme de fonaţie unui vorbitor de română. Multe nume femeieşti au sufixul -ko. Există şi numele Misako, însă părinţii ei au vrut să fie solemnul Misa. Uite, acum îmi veni ideea s-o alint cu grecescul Liturghia, sau Liturghioala. Dimineaţa să-i zic: Utrenia, făcui cafeaua. Hai s-o bem împreună! Iar seara s-o chem dulce cu toaca: Vecernio, hai la culcare! 🙂
Pardon, am greşit „şpell-u'”. Utreniko, în loc de Utrenio, şi Vecerniko în loc de Vecernio.
Scrie pe blog ca si cum mandra chiar ti-ar fi in deal al cruce…
Urarea mea ar fi „Blog the sphere”, dar cred ca ar parea cam seaca la prima vedere. Altfel, s-ar lega de obsesia lui Galileo. Ma rog, nevermind that. La multi ani cu intarziere pentru sotia ta Marius. Sau, daca-mi permiti, omedetoo Misa ! 🙂
uiiii. o trebit sa intre Mihnea in blogoslovire ca sa ajung catre locul scriiturii tale. la fel de viu, te vad. noroc bun 🙂
razvan
uite, razvan mi-a dat ideea de urare: sa fii blogoslovit! 🙂