…Africa-i o tara plina de mistere…
…in ea traiesc tigrii si pantere:) Asta era unul dintre multele cantecele ale copilariei mele – gresite de la un capat la altul, precum cel cu „taratata goarnele au sunat, taratata si-ntr-un glas au cantat: multumim din inima partidului!”… etc. [Nota: pe asta il cantam la Nisa cand ne imbatam – simpatica perioada de la Nisa – aveam un coleg, oltean – inainte de a va apuca sa faceti glume pe tema asta amintiti-va ca ma cheama… well, fumurescu – ploua marunt de vreo doua zile si toata lumea injura vremea, doar olteanul meu – ultima data cand am aflat ceva de el era ceva expert parlamentar pentru Marea Neagra – era multumit: „Las’ ca e bine”, ne-a linistit. „Se face cucuruzul!”]
Revin – sunt … nu stiu cum sunt … debusolat cred ca ar fi cuvantul potrivit de reactiile romanesti la sustinerea lui Obama. N-am fost injurat atat de mult de cand ma stiu. Oameni pe care altminteri ii admiram m-au facut socialist, comunist, homosexual, „liberal”, etc… Singura consolare ramane aceea ca prietenul Zbengu, „mai fundamentalist ortodox”, if I may say so, decat mine, imi impartaseste parerile. Si Anutza, primul meu rai:)
Ma ingrijoreaza faptul ca oamenii din Romania (sau Londra, in cazul TRU, sau Hiroshima, in cazul Marius) pot pune etichetele se „stanga” sau „dreapta” pe baza unor criterii deopotriva simple si complexe, gen „calul, pusca si nevasta”. Adica, „avorturi, arme, homosexuali” – a se slabi! M-am straduit sa explic „dincolo”, pe celalalt blog, de ce aceasta delimitare nu mai functioneaza – nu ma repet.
Sunt curios, insa, cum oamenii „de dreapta de dreapta” din Romania pot ingurgita stirea ca Sarah Palin credea, pana nu de mult, ca Africa e … o TARA!!!!!! Guvernator al unui stat (ma rog, Alaska e stat) si posibil vicepresedinte al Americii – AFRICA – O TARA?!? Alec e in clasa a patra si stie deja ca e continent:) Cum se imbina meritocratia si elitismul „dreptei” cu pedalarea pe prostia tampa practicata de catre republicani?
Vorba lui Zbengu: cineva ar trebui sa le atraga romanilor atentia asupra faptului ca electoratul republican de azi se suprapune perfect peste electoratul PSD: – peste 65 de ani si fara colegiu.
QED
Filed under: Uncategorized | 22 Comments
blog de om 
Nu vreau neaparat sa-ti ofensez colegii, dar TRU aproape ca are o obsesie patologica pentru ideea de dreapta. Si e foarte ciudat felul in care respinge mesianismul politic si star-systemul din SUA din moment ce nici un editorial de politica interna nu pregeta sa-l laude pe TB.
Cred ca discutiile despre „da’ ceilalti sunt mai prosti” nu vor duce prea departe. Cel mai bun moment pentru a discuta despre politica lui Obama va fi 2012. Pana atunci, delecteaza-te cu chestia asta – http://www.youtube.com/watch?v=LvUziSfMwAw&feature=related
Oho! Eşti pifan. Se pare că nu ştii cît de înjurat şi denigrat sunt eu! 🙂 Dacă eşti curios să afli cum valorific replicile ce se vor jignitoare, găseşti interviul cu Cristian Ghinea în Dilema Veche. Ca să revin, cred că m-ai pomenit doar din grabă, sau pentru că nu ţi-a venit alt nume la îndemînă. Ţi-aş putea întoarce vorba simplu, n-ai avut timp să-mi vezi sexul politic, dar te-ai grăbit să mă treci la dreapta. 🙂 Întîmplător o ţin pe dreapta, dar cînd vine vorba de politic, n-aş putea face o dihotomie clară. De ce? Din acelaşi motiv pentru care refuz să cred că pot exista spectre monocromatice, sau formate din două culori, şi alea, complementare. Ca să păstrez paralela, cu greu poţi evita căcăniul atunci cînd amesteci două culori complementare. Cu alte cuvinte, nu judec, iar cînd judec, n-o fac deloc simplist. Şi, în general, înafara nevoii de precizare a unui loc în spaţiu, refuz chiar noţiunile de dreapta-stînga, cînd nu se referă la stereochimie. Dacă m-ai auzit vreodată spunînd „stîngisme” e pentru că urăsc atît habotnicia, cît şi -ismele. Vrei să compromiţi o idee? Fă din ea o ideologie. Poate vrei să ştii cam cum văd lucrurile. Ai observat probabil cît de exterior am fost discuţiei despre „aripioară sau picior” la Casa Albă. E pentru că, dacă ar fi să judec doar după proporţia din PIB, cheltuită de administraţiile americane în ultimele 3 decenii, (18-22%), comparativ cu guvernele cartelate din UE (peste 35%) ambele partide americane în discuţie sunt de dreapta. Cu alte cuvinte, SUA sunt pe mîini bune. Repet, am folosit dreapta-stînga doar convenţional.
În rest, chestiile de imagine, sunet şi lumină, n-au reuţit să mă scoată din minţi, oricîţi analişti, activişti şi „palinologi” mi-ar fi intrat în vizor. Şi nu prea mi-au intrat, dintr-un motiv simplu. N-am timp de „tont-show”-ri.
Viziunea mea politică nu are aface cu nicio convenţie formală, ci doar cu un oarecare empirism colorat într-o puternică tentă morală, niţel pragmatism nedureros, chestii mult mai valoroase în plan practic, decît orice ideologie articulată. Spus „-istic”, sunt niţel minarhist, minus amoralitatea selecţiei naturale, pavlovianismul social şi alte grăzăvii, prevăzute de unele ideologii ca „mîntuitoare ale omului” . Cum ar veni, cîte un pic din fiecare. Ca să ne bucurăm de culori. Dar nu le amestecăm pe toate în acelaţi timp şi loc, pentru că ar ieşi căcăniu. Ar fi bine ca ştiinţele politice să (re)devină arte politice. Ne-ar reda adevărata dimensiune a politicului.
Apropo, de culori, fusei duminica trecută în decor. Un adevărat dezmăţ cromatic!
Na!, că m-am încurcat. Pardon, acum mi-am făcut inspecţia corporală, o ţin pe stînga. 🙂
halo! eu nu-s pe aici? eu nu țin cu obama? mă uitași? tot ana, tot ana…
Cat a fost campania asta de lunga, am asteptat sa vina republicanii cu niste argumente contra, care sa ma faca sa imi re-gandesc simpatia fatza de Obama. Am asteptat de la ei mult mai mult decat „nu-i patriot, pt. ca nu-si tzine mana la piept cand se canta imnul”, „e musulman pt. ca il cheama Hussein si, deci, e terorist, din cauza asta”, „nu are certificat de nastere american”, desi campania lui a produs proba. Deci, cacaturi. Pt. ca nu il potzi acuza de socialism, cand tu votezi si sustzii bail-outu’, nu ma potzi convinge ca planul lui de a schimba sistemul de sanatate nu e viabil, cand al tau e aidoma celui actual, dovedit dezastruos pt foarte multi etc.
Si cam astea sunt si argumentele romanilor anti-obamishti si pro-mccainishti. Very weak, my friends.
Io inca sunt consternata sa vad cum romanii spun ca Obama a iesit presedinte, nu pentru ceea ce este/sustzine el, ci pentru ca media le-a spalat americanilor creierii sau pt. ca americanii albi l-au votat dintr-un sentiment de vina fatza de negri.
Majoritatea americanilor l-a ales pe Obama, dovedind inca o data, ca sunt cu un pas inaintea Europei, unde imi este greu sa-mi imaginez un presedinte tzigan, de exemplu, in oricare din tzarile Uniunii.
@ Dani – ofenseaza-i linistit:) Si mie imi pare ca TRU a devenit obsedat in ultima vreme – nici macar nu mai e in stare sa sesizeze asemnarile dintre succesul lui Obama si cel al „idolului” TB… Vezi mai jos editorialul de miercuri din Cotidianul…
@ Marius – este un banc pe tema asta cu „tinutul pe dreapta sau stanga” – il stii? Imi cer scuze daca m-am grabit cu etichetarile (da’ sa stii ca la mine-n dictionar a fi de dreapta nu e nici o rusine, dimpotriva:) Din pacate (sau din fericire?) distinctia dintre „stanga” si „dreapta” devine in ultima vreme tot mai dificil de mentinut. Despre nevoia nuantelor – gand la gand cu bucurie! – vezi editorialul d emai jos…
@ licurici – cred ca mi-a luat Dumnezeu mintile pentru o clipa – cum am putut sa te uit?:))
@ anamaria – de acord cu toate mai putin ultima observatie – ma indoiesc ca, fundamental, America a fost vreodata cu un pas inaintea Europei… Nimeni nu poate sari peste propria umbra…:) De discutat.
Deocamdata, insa, ingaduiti-mi sa va ofer (ca bonus pentru fidelitate:) in avanpremiera comentariul de miercuri din Cotidianul: e cam negru-n cerul gurii dar prea incepusem sa ma frustrez…:)
Sfarsitul inceputului
“Acesta nu e sfarsitul. Nu e nici macar inceputul sfarsitului. Dar s-ar putea sa fie sfarsitul inceputului.” – Churchill, dupa El Alamein.
Cine are urechi de auzit, sa auda, iar cine nu intelege sa nu inteleaga. Asistam la o schimbare dramatica de paradigma. Doar politicienii nostri se comporta ca si cum ar trai in Tinutul Uitat de Timp. Daca semnalul de alarma tras de popularitatea lui Basescu nu a fost suficient, victoria lui Obama ar fi trebuit sa sparga pana si timpanele surzilor. Criza financiara nu e o cauza, ci o consecinta a esecului unui intreg sistem. Lumea si-a pierdut increderea. Lumea s-a saturat sa fie prostita in fata. Electoratul din Romania nu e diferit de cel din USA – sufera de neincredere cronica in sistem si se agata de oricine care-i ofera macar speranta unui alt fel de a face politica: cinstit, fara a mangaia paternalist piticii electoratului cu promisuni gaunoase, sarmale si andrele. O politica in care a recunoaste ca ai facut o greseala nu echivaleaza cu o infrangere. O politica in care poti castiga promitand doar sange, sudoare si lacrimi.
Victoria lui Obama nu e victoria stangii, cum se panicheaza comentatorii romani, dupa cum nici succesul lui Basescu nu e succesul dreptei. Ambele sunt rezultatul unui alt fel de a face politica. Cifrele vorbesc de la sine. Electoratul republican din acest an coincide ca profil cu cel al PSD: peste 65 de ani, traitor in mediu rural si fara studii superioare. Prostii, simplu spus. Prostii care inca mai cred ca tot ce zboara se si mananca, care inghit pe nemestecate aberatii de genul “vin mosierii care-s homosexuali negri si ne fura pustile”. Prostii pentru care a te bate cu Biblia-n piept echivaleaza cu a trai la inaltimea principiilor ei. Prostii pentru care lumea se-mparte in alb si negru iar nuantele nu-si mai gasesc locul. Din fericire pentru noi, lumea e ceva mai complicata si, dupa cum recunoastea un republican, “in timp ce noi continuam cu acelasi fel de a face politica, majoritatea tacuta a devenit o minoritate”.
Dreapta nu poate pierde alegerile, pentru simplul motiv ca dreapta, pentru moment, nu mai exista. Exista doar Sarah Palin, pentru care Africa-i inca o tara plina de mistere, Mircea Lubanovici, un frezor evanghelist, candidatul PD-L pentru diaspora din SUA si Eugen Chivu, “un politician de statura mondiala”, dupa cum singur se prezinta. “De ce sa-l votam pe domnul Chivu?” ne intreaba pagina sa de web. Da’ chiar – de ce?
Corect, editorialul. The wind of change.
Am scotocit în memorie ceva care să sintetizeze cît mai bine direcţia salvatoare. Pînă la urmă, tot obsedanta „Nu recunosc decît lucrarea care aduce rîsete de copii”*), a rămas singura cale. Calibrul de evaluare a finalităţii. Aduce? Nu aduce. Aduce? Aduce.
Fraza asta circumscrie cam toată filozofia politică. Fraza asta arată cît de încîlcite sunt toate tratatele de etică, de teologie, de politologie, de drept internaţional, scrise pînă la ea, şi după. Ia, de curiozitate, actele normative, declaraţiile politice, care-ţi cad în mînă, şi vezi dacă efectele lor reale sau virtuale conduc la rîsete de copii. Dintr-odată vei fi mai sigur pe opiniile tale, pe acţiunile tale, vei fi mai imun la zgomotul de fond produs de sofisticăria de -ism. Cînd pui în centru nimic altceva decît rîsetele de copii, toate celelalte ingrediente necesare se dezvoltă organic. Chiar şi încrederea, aparent, baza construcţiei din viziunea ta, este un derivat. Rîsetele de copii sunt „arma de construcţie în masă”.
Recomandări de utilizare: Menţinerea rîsetelor de copii la plural, abstracte precum zîmbetul pisicii de Cheshire şi fără o apartenenţă precisă, este însă, cheia. De zici: „copiii mei, copiii tăi”, sau: „decît să plîngă mama, mai bine să plîngă mă-ta”, se duce totul de rîpă.
–––––––––––––––––
*) Antoine de Saint-Exupéry – Citadela
Iartă-mă, nu ţi-am răspuns la întrebarea despre bancul R-S. Nu-l ştiu.
@ Marius – extraordinar! Citadela e, probabil cartea mea preferata! (Vorba lui Peltz seniorul: e atat de buna incat imi pare rau ca n-am scris-o eu:)
Bancul cu pricina, pe scurt, e cam asa. Un tip merge la medic si-i zice ca nu stie ce sa se faca, in ultima vreme are niste dureri groaznice care pornesc dintre picioare, urca pe sira spinarii, coboara pe mana, etc.. Dupa un intreg set de analize, medicul ii spune ca sufera de o boala rara si singura solutie e amputarea penisului. Omul, de buna seama, ezita. Durerile devin insa din ce in ce puternice si, disperat, omul accepta solutia radicala. Durerile trec. O luna mai tarziu, omul merge la croitor sa-si faca un nou costum. Croitorul il intreaba: Nu va suparati, dar dvs, cum vi-o purtati? Omul, cu musca pe caciula, se rasteste: da’ ce intrebare e asta? ce te intereseaza pe dumneata? La care croitorul: ma scuzati, dar asta e esential, Pentru ca daca vi-o purtati pe stanga si eu va croiesc pantalonii ca si cum ati purta-o pe dreapta, va apuca asa, niste dureri groaznice, care urca pe sira spinarii, coboara pe mana, etc:)
Aha! Mulţumesc. Mi l-ai amintit. Deh, nu-u mai am 45 de ani! 🙂 În context, bancul are chiar şi o morală. Cînd pictezi sandale şi gambe, întreabă săndălarul cum poţi reprezenta mai bine nojiţele. Nasol e că suntem mulţi săndălari online, şi vorbim mai sus de genunchi.
doamne, nici nu știi cât mă bucur că am ți-am făcut blogul ăsta, ori de câte ori te citesc pe tine și comentariile de pe aici. e un adevărat festin. să fie primit! :))
Laura, cel mai tare-i ca-i place si lui :). Mai avem inca unul pe lista, si-apoi putem muri impacate 🙂
oooo, și cum îi mai place. ai spune că bloggingul s-a inventat special pentru el :)))
Nu-l deranjaţi acum! Vouă v-ar plăcea să fiţi deranjate cînd tocmai aţi găsit un răgaz să staţi pe WC recitind Citadela?
Ce-i cu voi, fetelor? Chiar m-aţi luat în serios? Hai, cine face cafeaua? Un nesschezol, un fursec? 🙂
@ licurici & anamaria – nu stiu daca s-o iau ca pe un compliment sau dimpotriva… Oricum, in ambele cazuri se cuvine sa rosesc:)
@ marius – ai ghicit pe jumate – as citi pe buda, daca as avea timp – acu; n-am, insa, ca trebuie sa merg la scoala. Btw, azi predau Meditatiile lui Marcus Aurelius – ceva ma face sa cred ca si cartea asta se numara printre preferatele tale:)
Bingo! Tot pe jumătate. 😀 Epictet mi-e mai aproape.
era un compliment. din punctul meu de vedere. 🙂 și legat de urarea de care spuneai pe celalalt blog. ar putea fi ceva legat de net. că e nașpa să îți pice când tocmai stai să închei postul. 🙂
No’ asta inca nu am mai auzit-o: sa-l voteze albii pe Obama dintr-un sentiment de vinovatie fata de negrii…. nici negrii de aici nu am auzit sa vina cu asa ceva. Oricum statisticile (din nou statisticile :)) spun ca 50% si ceva whites l-au votat pe McCain si 43% sau 46% pe Obama. Non-whitetzii, au fost aceia care i-au determinat succesul la alegeri.
Ceea ce mi se pare mie interesant e ca 52% dintre americani care castiga cel putin $200,000/an (adica dintre cei 6-7%) l-au votat pe Obama, chiar daca, mai mult ca probabil, taxele lor vor fi marite.
@Ramo – fara suparare – e negri, nu negrii:) Deformatie profesionala, vorba lui Mihnea…In rest, total de acord..