…ladies and gentlemen, we have a winner!
15nov.08
…imi cer scuze tuturor celorlalti competitori (myself y compris), dar pe filiera Bucuresti-Bloomington-Cluj si retur – traiasca web-ul! – printr-un melanj de idei si sexe – Razvan (sa traiesti!) + licurici – a iesit ceea ce cred c-ar trebui sa devina urarea oricarui deschizator de blog: „sa fii blogoslovit!”
Mai am o singura nelamurire: ar fi mai bine „blogoSLOVIT” sau „BlogoSLAVIT”? personal, inclin pentru prima varianta, dat fiind ca prefer „slova”, „slavei” (desarte). Stie cineva daca etimologia asta pe care-am nascocit-o ad-hoc are ceva suport in realitatea limbii ruse?
Filed under: Uncategorized | 12 Comments
blog de om 
Ţinînd seama de conversia uşoară a lui o în a, urarea poate fi şi: „Blog blogorodnic*)!”
Lumea slavă are demult blogoslova online.
http://www.blogoslov.com/
http://www.blogoslov.net/
Noi, mai blagocestivi**), i-am lăsat pe ei înainte. Şi-apoi, spre deosebire de economie, limba, cu cît importă mai mult, cu atît e mai bogată. Aşa că n-au ce blogodori**) pe seama noastră. Să importe şi ei de la noi.
–––––
*) în română, blagorodnic (adj.) nobil.
**) cuvintele marcate aparţin şi limbii române.
Aline, văd că cerberul tău nu mă lasă să aplic link-uri. Refac:
Păi, asta e fumată demult. Io m-am jenat să-l pun.
Lumea slavă are demult blogoslova online. (la blogoslov.net şi blogoslov.com. cu dubluveuri în faţă).
Noi, mai blagocestivi**), i-am lăsat pe ei înainte. Şi-apoi, spre deosebire de economie, limba, cu cît importă mai mult, cu atît e mai bogată. Aşa că n-au ce blogodori**) pe seama noastră. Să importe şi ei de la noi.
Acuma, ţinînd seama de conversia uşoară a lui o în a, urarea poate fi şi:
Blog blogorodnic*)!
————–
*) în română, corect e blagorodnic (adj.) nobil.
**) cuvintele marcate aparţin şi limbii române. Înseamnă milostiv, şi respectiv, a bodogăni /bombăni.
PS. Nu ştiu cum să interpretez acel „mă surprinzi” cu care mă expediezi. Să înţeleg că sunt (prea) agasant? 🙂
Marius – nu-s’ cum se face, dar eram relativ sigur ca TU stii pana si subtilitatile limbii ruse tradusa in romaneste! Cand zic „ma surprinzi” e pentru ca asta chiar faci: uneori esti agasant, sa fiu drept, dar tocmai cand sa-mi sara mustarul descopar in tine ganduri pe care le aveam si eu, innamolite pe undeva… Esti- si asta admir la tine – greu de definit. Si sincer ma simt onorat. No, cred c-am zis destul, incep sa ma fastacesc (si-acum o sa vii cu o explicatie despre sistemul vegetativ care te face sa rosesti or something:)
PS Agaseaza-ma-n continuare!:)
OK, mulţumesc pentru francheţe. Îmi ştiu metehnele. Cînd încep, nu mă mai opresc. Dar te anunţ că nu trebuie să te simţi obligat să citeşti totul. Însă, Aline, sunt şi lucruri pe care ţi le livrez ştiind că te vei întoarce în junglă. Cu, sau fără, sponsor. Dacă e cu, atunci ai nevoie şi de o unealtă de îmbrobodit sponsorul. Iar direcţia de cercetare a populaţiei microbiene saprofite din gura aborigenilor e chiar una credibilă. Acum, pînă nu-şi schimbă, fundamental, modul de viaţă. Ai absolvit medicina. Ce mare scofală e să aduci de acolo trei tampoane şi cinci flacoane? E, oricum, mai mult decît trei reţete de preparat banane. De altfel, eşti familiarizat cu notele de fundamentare în crecetare, şi ştii că: „Mîna care nu spune o poveste nu primeşte pomană”*). Aşa e şi la sponsorizare.
––––––––
Nae Caramfil – Filantropica
Scuze, acum văzui oarecare ironie în chestia cu „subtilităţile rusei”. Şi mă zgîndăre să dau o replică. >:)
Aline, nu e neapărat rusă. (Cu ruşii ne-am învecinat doar din secolul al XVIII-lea încoa’). Şi nu e despre subtilităţi, ci despre slavisme intrate pe la miazăzi. Că ne place, că nu ne place, ele există în română dinaintea blogurilor. Le-au inventariat mulţi. Ca orice prost care a citit o carte (şi se consideră deştept) pe unele le-am reţinut. Iar cînd cartea e Istoria limbii române scrisă de răposatul Alexandru Rosetti, din cele 1200 de pagini fără poze, e de aşteptat să-mi fi rămas şi mie cîte ceva în memorie. Altfel, făcui şi doi ani de rusă în liceu, după care sării direct în anul trei de germană. (Gutute-n Morgen. Schlafen Sie Deutsch? 🙂 ) Ca să nu mai zic de anii în care „prindeam bulgarii”, recunoşteam cam tot jargonul liturgic şi mă simţeam ca la biserică în faţa televizorului. Ăştia vorbesc în arhaisme îmi ziceam. Acuma, regăţean, regăţean, dar nici înainte de unirea de la Bălgrad, româna din Ardeal n-a fost scutită de influenţele bulgare şi sîrbo-croate. Însăşi rădăcina blag- din numele lui Napocos*), tot de la Stara Bălgaria/ Srpska/ Krska vine.
–––––––-
*) Poreclă dată de ID Sîrbu lui Lucian Blaga în cartea sa Adio, Europa!
PALITURA CUVANTULUI(*)
scurta poetizare contra-naturii de a cunatifica limba ca organ genetic
„blogoslovire” < logos – lovire
A. premisa:
– descentralizare lingvistica si etimologie globalizata.
B. descriere:
– se pronunta peltic, impleticita fiind limba de lovitura data de logos. organul se
umfla. „l” devine „bl”;
– sensu et semnificatura: blogo < logos + lovire < palire = palitura cuvintului;
– afirmatia originara („el a rostit sa fie si rostul s-a facut”) se intorce la rostitor (nu musai Brahma, care se ocupa mai mult cu respiratia, cat Domnul Zeu, care a studiat lumina). asadara, dupa ce „el a rostit sa fie lumina si s-a nascut fotograful”, „lumina s-a stins si rostul fotografului s-a intunecat”. ceea ce, in cazul nostru, inseamna: cuvantul s-a intrupat, cuvantul s-a destrupat, fie rostitorul laudat.
– calitatea de atribut a blogoslovirii: gramaticii si gimnastii care mentin blogul in forma devin blogos-loveri.
– pastrand firul epic al naturalizarii termenului de origini neclare slavone intr-unul demn de a intra in deximaginarul romanesc, palitura are o aceeasi incarcatura slavona, cu mentiunea ca initial sensul propriu al cuvantului este a apune, a se stinge, a se domoli.
– completand interpretarea prefixului si punand in drepturile meritate contibuitorul britanic, blogg se poate interpreta si drept legare (loggin).
C. comentarii prenatale asupra efectelor netestate emfatic:
1. degeaba ai golden blitz daca nu-i lumina;
2. „blogoslovirea” este o lovitura cu efecte neclare. simptomatologia frecventa descrie umflaturi fara continut, vanatai permanente, sanguificari neimpunse, cicatrici netaiate, mobilitate fara mobil, articulatii lipsite de gramatica si motricitate fara prim motor. s-au notat cazuri cand ele se succed ori se alatura.
3. nu e degeaba sa citesti fara sa scrii; e implinitor sa citesti scriind; daca scrii fara a citi ai sansa sa descoperi vreo lume apusa ori nerasarita.
4. identificare: blogoslovitorul isi asuma un statut de persoana virtuala. persoana juridica si cea fictiva sunt inlocuite prin crtiterii de bitzi. usor de constatat: la fel ca si primele doua tipuri, persoana virtuala este supusa logicii duale.
D.(**)
prima intrebare: cantitatea de blogosloviti determina spatiul unei istorii?
a doua intrebare: blogul era tertium non datur al dialecticii grog/drog?
a treia intrebare: pentru Hegel, blogul ar fi o sinteza dialectica?
a patra intrebare: daca nu ai blog, nu existi?
__________________
*nu ma citati. eu v-am visat primul :))
**orice asemanare intre punctele C si D este intamplatoare 🙂
p.s. : daca imi veti permite, voi alatura ideatiunile intr-un text care va fi publicat in volum colectiv. voi cita sursele. multam.
ce e fumată, marius? urarea? măi să fie. ca să vezi cum mi-a scăpat și cum m-am repetat în mod jenat. și mai și credeam că sunt genială. noroc cu tine că m-ai adus cu picioarele pe pământ 🙂
Nici măcar timpul unei istorii. Dar asta nu împiedică apariţia negaţionismului ştiinţific şi istoric.
Nu. Este sinteza hegeliană dintre genunchiul de frog şi inorog.
Vezi răspunsul de mai sus, la care adaugi atributul: catalectic. Sau paralectic. După gust.
uraaaa. coplesitor avantaj in favoarea post-stiintifismului. inventam primele reguli ale lumii blogoslovite?
primo: este lumea blogarilor „o lume”?
secundo: exista vreo asemanare intre cetatea antica si blog?
terto: primele cuvinte ale unui blogar definesc oare un raspuns catre „cine sunt eu?”
p. s. Marius, multam ca duci mai departe jocul.
Nu, Licurici. Iartă-mă, n-am vrut să-ţi stric bucuria. Nu urarea. Urarea e OK. Calamburul. Ca om de presă ştii că un calambur, precum şoriciul, e bun cald. După, devine, cum zice nipponu’, oyaji gyagu (poantă de babac). În meseria mea, calmburul şi aliteraţia fac parte din recuzita conversaţiei. Din fericire, în japoneză nu e greu, datorită sărăciei fonetice şi, inevitabil, omofoniei. Poate de aceea nici nu pun mare preţ pe conversii de vocale, ce vin, cumva, medular, din firea limbii.
Depinde de punctul în care-i plasăm buricul. Cînd buricul stă în ea, este o lume.
Da, dar nu totdeauna ştim atribuţiile tiranului.
În jumătate din cazuri, răspund la întrebarea: „ce mai fîstîcim azi?”. Iar restul, la condiţional optativ: „ce/ cine/ unde/ cînd/ de ce/ aş vrea să fie lumea”. (vezi şi topologia buricului din primul răspuns) În ambele situaţii, răspunsul este nu.
…mai, oameni buni, discutia devine deja prea subtila pentru modestele mele putirinte! Nu va-ntrerupeti, insa: eu stau in coltul meu, imi fumez pipa si va urmaresc cu sufletul la gura:)