…de-ar fi mandra-n deal la Cruce…
…de trei ori pe zi m-as duce… Nu-s’ insa cum se face dar „mandrutele” noastre, indiferent de sex sau de „continut” au ramas precum cele de pe vremea imperiului Austro-Ungar. Sunt intotdeauna „mai departe” si, de cele mai multe ori, nu poti merge nici daca „ai carte” sau are cine ti-o face.
„Mandruta” mea in ultima vreme e timpul liber, la dispozitia soldatului, cum se zicea. Nu mai am. Tot ceea ce fac – scrisul la acest blog y compris – e pentru ca stiu ca trebuie facut. Am terminat de corectat niste examene si stiam ca am ramas „dator” – cui? mie insumi? voua? – cu ceva postari, asa ca scriu. M-a ajuns blestemul responsabilitatii. Imi amintesc cum ii spuneam lui Mihnea ca scrisul e o disciplina – il citam pe Eliade care spunea ca scrisul la ziar cu dead-line, l-a invatat ca inspiratia vine daca inveti sa ti-o scremi. La un moment dat, insa, te mai saturi pana si de ciocolata. Te mai saturi pana si de scris.
Culmea! M-am saturat de scris desi mi-e dor de scris. Mi-e dor insa de scrisul in dorul lelii (ceva de genul asta, daca nu v-ati prins cumva), scrisul de dragul scrisului, nu scrisul de nevoie si, mai cu seama, nu scrisul care trebuie predat la timp. M-am saturat sa schimb stilurile, sa trec de la romana la engleza si de la stilul stiintific la cel colocvial, de la Cotidianul al Money Express si de la emailuri la Dilema si de-acolo la blog… Mi-e dor de ceva ce, de fapt, n-am avut niciodata. Timp sa scriu. Pe-ndelete. cand imi vine. Cum imi vine. Daca imi vine.
Acum imi vine, dar acum mi-am pierdut indemanarea – cum ai uita mersul pe bicicleta dupa zece ani de pauza – desi, zice-se, asa ceva nu se poate. Sa stai, sa pritocesti cate-o fraza, s-o rostogolesti prin gura inainte de-a o asterne (era sa spun pe-o cola de hartie:) pe-o fereastra de computer…sa ai un plan de roman, chestii din astea…
Scriu prea mult, scriu prea repede si scriu cam degeaba.
Intr-un examen corectat azi imi zice un baiat ca e o diferenta intre mercenar si cavaler: amandoi se bat la fel de bine, amandoi sunt priceputi la ce fac. De diferit, difera doar scopul: unul o face pentru bani, altul pentru ca asa trebuie sa faca (dar si pentru glorie). Cu ce e mai prejos unul decat celalalt?
I-am dat 49 din 50. I-am dat 49 pentru ca n-am stiut sa-i dau un raspuns. Nu i-am dat 50 pentru ca sper sa-l aflu:)
Si-am incalecat pe-o sa si n-am apucat sa va spun c-am votat astazi asa, dupa 40 de minute de stat la coada!
Alta poveste.
Care (nu) suferiti de boala scriiturii? Cui ii mai e in ziua de azi mandra la cruce si merge de-o viziteaza de trei ori pe zi? Si cati mai stiu cantecul asta? Si din cati il mai stiu, cati l-au cantat in ultimii trei ani?:)
Filed under: Uncategorized | 17 Comments
blog de om 
Io bag sama, ca tu ai chef de-o criza . Habar n-am cit efort te costa toate chestiile pe care le faci , dar mie mi se pare ca-ti ies bine .Amazonul are fix tonul potrivit( marturisesc ca n-am citit pina acum aventuri din astea de flacai care-si iau lumea in cap pe urmele cailor verzi( si intre noi fie vorba ce nevasta poti sa ai , ca te-a lasat sa mergi ); in sinea mea mi-am spus intotdeauna : prostii ! ; dar la fiecare data imi imaginez cit de misto ar fi sa povestesti asta, intr-un salon mare in care sa fie adunate citeva familii prietene cu copiii de diferite virste , iar tu Florin si cu Auckoo in mijloc luindu-va cuvintul din gura unul altuia si certindu-va pe detalii ).
Aici, poate e mai ferit , dar uite ce povesti scrie Marius , doar putin trebuie sa-l incitam (eu abia astept sa apara sa -l intreb de pensule japoneze ). Si pe tine te-as intreba cum ai votat , dar poate nu se cade .Dau la schimb un banc bun incorect politic .
Si cum n-ai stiut raspunsul la dilema studentului ? Ai scris saptamina asta un articol excelent despre onoare si obraz .Si ca sa devin obraz-nica ,furnizez indicatii de lectura obligatorie : Bernal Diaz del Castillio – Adevarata istorie a cuceririi Noii Spanii .
dacă îți zic că l-am cântat în primăvara asta, la valea drăganului, când am cântat și ăla cu pușca și cureaua lată, nu mă crezi! da’ zău că l-am cântat.
și, uite, ca să îți mai îndulcești amarul, dă click aici:
bucură-te! 🙂
@ Monica – n-am chef de criza, da’ o am. Pe-urma, insa, imi trece. Aia cu povestitul am facut-o. Din pacate, fara Florin (care-i in Romania) si Aukcoo, care-i in Peru. Da-i in continuare fascinant sa vezi cum oamenii reactioneaza aidoma tie – si mie pana acum un an: „Wow! As vrea si eu – nu asta, dar calul meu verde – da’ e prea complicat, acum nu e momentul poate la anul si la multi ani!”
Asa am fost. Pana cand am pus piciorul in prag si, suprinzator, a iesit mai bine decat credeam. daca mai pot, mai merg (sa nu afle, insa, nevasta-mea:)
Asta e problema noastra, a oamenilor „moderni” – ne construim false prioritati… Uite, bunaoara toata lumea se agita cu criza financiara acum. Orice om serios:), insa, stie, ca nu asta e criza de temut: banii sunt o conventie. Conventiile se pot schimba. (Apa, papa, temperatura, mai greu). Investiti, asadar in caii verzi de pe pereti – pe astia nu ti-i poate fura nimeni!:)
Uite, textul ce urmeaza sa apara miercuri, in Cotidianul – in premiera absoluta:) (si inca nu stiu daca asta-i deontologic, da’ subtem intre prieteni:):
Succesul antipoliticii
Inteleg de ce poate sa nu-ti placa Barack Obama. Ceea ce nu-nteleg e cum te poti preface ca nu asisti la un moment istoric.
Obama nu poate fi varat in aceeasi ciorba cu Democratii, iar a-l acuza de socialism presupune fie fanatism de dreapta, fie o proasta manipulare a conceptelor. (In masura asta, educatia asigurata de stat e o masura comunista.) Daca as fi obligat sa ma definesc prin dualismul ‘stanga’ versus ‘dreapta’ – o grila de lectura din ce in ce mai putin consistenta – as spune ca sunt de ‘dreapta’. Decat s-o votez, insa, fie si indirect, pe Sarah Palin, mai bine mi-as pune mana-n foc pana s-ar face scrum, precum Mucius Scaevola. Decat o dreapta care cand aude de cultura pune mana pe pistol, precum Goebbels, o dreapta care-si face din tampenie stindard si mi-l flutura pe la nas, mai bine lipsa.
Asa ca am votat Obama si nu mi-e catusi de putin rusine. Dimpotriva. Am si eu nevoie de bani, dar mai multa nevoie am de visuri. Iar pentru patruzeci de minute, cat am asteptat la coada pentru a putea vota – intr-o zi de sambata – am avut ocazia de a visa in voie. O saptamana intreaga am trecut zilnic pe langa sectia de ‘early-voting’, si pentru o saptamana intreaga lungimea cozii m-a impiedicat sa ma opresc si sa votez. Nu-mi venea sa cred. Mai votasem de doua ori in America si, de fiecare data, in afara de mine si doi pensionari cu spirit civic, nu mai era nimeni. A meritat. Nu multe cozi iti mai ingaduie in ziua de azi sa visezi. Si, chiar daca la sfarsit, dupa ce tragi linia si faci socotelile, constati ca te-ai inselat, momentul acela de visare nu ti-l mai poate lua nimeni. De aceea, pentru mine, Revolutia din Decembrie n-a putut fi furata de Ion Iliescu, si nici victoria CDR pangarita de micimea rezultatelor. Tanda pe manda, sunt un bun economist: nu investesc in bani – pe care ti-i poate fura oricine; investesc in visuri, ca-s mai sigure.
Nu ma intereseaza faptul ca Obama e negru (in treacat fie spus, e la fel de alb pe cat e de negru). Nu fac nici parte dintre fanaticii care-l considera Mesia. Omul si-a calculat intreaga viata pentru a ajunge pana aici. Stiu ca s-ar putea sa ma dezamageasca. Dar mai stiu si ca mi-a oferit mie, si unei lumi intregi, un exemplu ca pana si in ziua de azi politica se poate face altfel. Nu politica oficiala, ‘ortodoxa’, in care nu mai crede nimeni, dupa cum o demonstreaza sondajele de opinie. Ci politica … antipolitica, la care societatea civila romaneasca, atata cata e, se pricepe(a) odinioara atat de bine.
Gigi-contra mai are o sansa. Sa fie primita!
@ licurici – ha! nu pot sa nu ma bucur! Pe de-o parte – pe partea aia ca ai cantat-o (inteleg ca in grup) – ceea ce-nseamna ca nu a fost uitat cantecul. Pe de alta parte, filumletul de pe Youtube a fost intristator… Tipica reuniune tovaraseasca – nu ei cantau! – pariez ca nu stiau nici macar versurile, cu atat mai putin faptul ca, pe vremea imperiului A-U, ca si-n Coreea de azi, existau familii depsratite de granita si-ti trebuia „carte”/”tidula”/”pasaport” pentru a trece dintr-o zona in alta, document care nu putea fi eliberat decat de catre primar, notar sau popa (na, ca incep sa devin un fel de Marius Delaepicentru:)
da’ cantecul imi ridica si acum parul pe mana, mai ales cand apuc sa-l cant!:)
l-am cântat în grup, evident. altfel nu are farmec.
uite, îți dau și varianta aia clasică, a lui furdui iancu, că văd că tovarășii aia nu te-au încântat. deși erau fuuuarte aproape de realitatea românească. 🙂
http://www.trilulilu.ro/claudia71/d3b591590192a0
Multumesc foarte mult. Chiar m-ai dat gata! Imi pare rau de McCain, pentru ca imi insufla siguranta si onestitate . Poate daca-l batea pe Bush acum citiva ani era altfel . In fine, esti al doilea roman, in al carui discernamint am incredere, care voteaza Obama din cauza lui Palin . Deci , sa fie primit dupa cum zici.
Bancul e asa : Obama la poarta raiului ; -Cine esti , intreaba Sfintul Petre . -Sint primul presedinte negru al Americii !- Zau ? De cind ? – De acu’ trei ore .
Licurici , si eu fredonez De-ar sta mindra ..
Dar doina asta, tot de pe vremea ostro-hunilor, o ştiţi?
Foaie verde iederă
Arz-o focu-Americă
Cu cini-o descoperitu
Că pă mulţi i-o-nsărăcitu
Şi neveste-o-nvăduvitu.
–––––––––––––-
„Desclamator”: Faptele, locurile şi personajele prezentate în doină nu reprezintă opiniile colportorului.
Mi-e greu sa cred ca exista cineva caruia sa nu-i placa sa cante sau sa scrie. E vorba de comunicare totusi. E distanta aia dintre om si fiara/zeu de la Aristotel. Daca vrei sa fii de-al acestei lumi, trebuie sa te exprimi. Si comunicarea cu adevarat durabila nu cred ca e decat aia memorabila. Iar memorabil este ceea ce-ti place mai degraba decat ceea ce te loveste. Da, ma rog, poate ca recurenta mesajului e un alt criteriu. Dar in nici un fel mai important.
Jerome K. Jerome spunea ceva fain despre cat de mult ii respecta pe oamenii care isi inspira gandurile din ceea ce scrie el. Cred ca ai si tu o bucurie cel putin asemanatoare atunci cand te mai apuca dorinta de a scrie fara ingradiri institutionale. Atunci iti ies chestii memorabile. Daca tu nu esti asa, eu stiu sigur de mine ca sunt 🙂
Cheers
-Sint primul presedinte negru al Americii !- Zau ? De cind ? – De acu’ trei ore .
Io ştiam bancul cu gravida în autobuz cînd îi ceru locul unui bărbat. Întrebată de cînd e gravidă, dădu acelaşi răspuns.
Ah , pai se adapteaza la situatie . Am citit o carte a unui francez( Carierre , cred ), Cercul mincinosilor in care sint strinse povesti de peste tot . Pina la urma iti dai seama ca sint citeva variante. Asa-i si cu bancurile. Da-i bun , nu ?Uite chiar si doina ta : doina de criza si jale .
Franţuzul era cel de scrisasă Unchul meu? Dacă, da, el e.
Nu stiu de nici un unchi . Cred ca a avut de-a face cu cinematografia si s-ar putea sa-l confund cu Marcel Pagnol. Ma confuzai complet.Ma duc sa citesc pe cotorul cartii si reviu.
Nu-mi plac politicienii ce fac negru din alb, şi viceversa. De aceea n-aş putea vota cu unul ca Obama. Dar, să trecem la lucrurile importante.
Aline, cît de dispus eşti să reduci din timpul de somn, atîta libertate vei avea. Cîte ore pe lună cheltuieşti pentru cîinii tăi? Adaugă la asta timpul cheltuit pentru cîştigarea banilor arondaţi cumpărării celor necesare întreţinerii cîinilor. Şi apoi întreabă-te dacă ai într-adevăr nevoie de cîini. Dar de mai multe slujbe? Dar de rate mai mari?
Averea ta e timpul. Cum ţi-o cheltuieşti?
@ marius – pe fuga – ca am si scoala si alegeri:) Chestia cu redusul orelor de somn am incercat-o pe cand citeam Romanul unui adolescnet miop a lui Eliade – si-ai vazut ca pana si el a ajuns la concluzia ca exista niste limite…
Asa e – n-am nevoie de caini, costa si bani si timp – da’, conform aceleeasi logici, n-am nevoie nici de copii (astia costa muuuult mai mult la ambele categorii si nici macar nu poti spune ca te ajuta, ca pe vremuri, la pascut, arat si semanat…:)) Chiar sunt curios ce raspuns ai la aceasta critica a utilitarismului…
Cu Obama, cu alta ocazie – mai vreau sa scriu cate ceva si pe celalalt blog.
Este un fel de aranjare a virstelor in ocupatii pe care am auzit-o sau citit-o odata .Dupa cit de inteleapta e , cred ca-i de origine orientala . Nu garantez pentru fidelitate dar e cam asa: pina la 25 de ani e virsta invataturii , acumularii .Pina la 50 e virsta familiei , a cresterii copiilor . Pina la 65 e virsta implicarii in viata comunitatii si a daruirii din cele acumulate . Apoi e vremea retragerii si a contemplatiei . Poti sa si scrii daca mai ai chef .
Cred ca daca iti asumi ca aproape tot din ce faci , faci pentru ca sint citeva suflete dependente de efortul tau , faci totul cu sufletul mai usor si crizele ramin la dimensiuni de un sfert de ora .Si daca poti sa te crizezi aici sau cind iesi cu ciinele la pipi , te vor adora toti din familie .
Aline, ştii bine că logica împinsă prea departe cade în groapa cu sofisme. Pentru că şi eu, la rîndul meu pot să-mi închipui, în numele aceleiaşi logici, că nu prea-ţi mai arde nici de copii, dacă te plîngi de cîini. Odată ce ţi-ai extins afecţiunea şi asupra cîtorva animale, nu prea mai ai ce face. Îţi duci crucea. 🙂 Însă, dacă-ţi face bine să te plîngi de lipsa timpului, e OK. Aici e confesoriul.
Alin , aseara am vazut un documentar bun pe Arte despre cei doi candidati, care m-a tras un pic inspre Obama .Nu te mai plictisesc cu amanunte ca precis le stii. Dimineata am vazut discursurile celor doi si am trecut iar de partea lui McCain . In fine , Obama merita sa cistige mai ales pentru ca a scos la vot 70% din populatie. so, yes, he done it!Bucura-te ca l-ai votat , ca noi stim cit de rar asistam in viata la alegeri din astea entuziasmante .
@ Monica – asta cu impartirea varstelor e un ideal – (imi aminteste de Eclesiastul cu :exista un timp pentru toate) – dar daca nu mai apuci sa-l atingi?:) Despre McCain cred ca te-am lamurit „dincolo”…
@ Marius – Ai surprins bine aspectul cu vaicareala terapeutica – multzam pentru umarul intins:) Voi mai profita, probabil, de el. ieri m-am mai angajat la inca o treaba pe care tre; s-o dau gata pana-n 15 decembrie – adicatelea, exact in perioada in care dau examenele finale si trebuie sa le si corectez – vai de mamaliga mea!:)