ce sa NU scrieti pe blog…
…azi am avut un foarte bun exemplu din categoria „asa NU!” – dar a disparut acum cateva minute…din fericire! Unul dintre ziaristii cu blog de la Cotidianul, om altminteri serios, si-a facut publica, pe blog, suferinta din dragoste. Banuiesc ca a fost o incercare disperata de a recuceri o iubire pierduta – varianta (post)moderna a gesturilor extreme in care te urci pe un gard in piata publica si-ti strigi iubirea sau canti serenade plangandu-ti dragostea pierduta…
NU incerc sa minimalizez in nici un fel sau sa iau in deradere suferinta „colegului” – altminteri un foarte lucid observator al scenei politice romanesti. Cine NU a suferit in felul asta din dragoste ar trebui sa cada pe ganduri… Ceea ce, insa, mi se pare ca NU ar trebui sa se faca (dar se face, dat fiind ca e ispititor prin insasi natura blogului) e sa-ti atarni chiar toate trairile pe blog. Una e sa-ti scoti la soare, pe balcon, o camasa de noapte, alta sa inviti o tara intreaga sa-si vare nasul prin lenjeria intima si sa te urmeze pana la toaleta…
Dupa cum era de asteptat, efectul a fost invers: „cinicii” de pe internet au inceput sa faca bascalie (atat cat am apucat eu sa citesc primele comentarii, pana postarea a fost stearsa), numele iubitei a fost tarat in noroi, etc…
Dar, ceea ce mi se pare si mai greu de iertat a fost faptul ca – NU era bine scris! Nu era o scrisoare de dragoste care sa faca istorie, salvandu-se, astfel, de la vanturarea prin lume… Dimpotriva: cum dragostea uneori tampeste, textul (in ciuda sinceritatii sau poate tocmai din aceasta cauza) era de o naivitate metaforica la nivelul „oracolelor” de liceu – si asta din partea unui profesionist intr-ale scrisului!!!
Nu mai pot decat sa sper, sincer, ca iubita cu pricina sa nu gandeasca la fel… Pareri?
Filed under: Uncategorized | 22 Comments
blog de om 
eu, cu blogul meu de dormitor, cred că sunt ultima care își poate da cu părerea 🙂
…pai nu-i chiar asa – iar asta nu pentru ca vreau sa-ti „intru pe sub piele” si sa-ti mangai piticii:)) Uneori, ce-i drept, e. De cele mai multe ori, insa, nu e – pentru ca generalizezi! Abstractizezi – cum face un scriitor, basic. TE gandesti la ceea ce simti nu povestesti pur si simplu. Nu dai detalii de cele mai multe ori (uneori dai:) – dai „hints” pe care avizatii le pricep, iar neavizatii se straduie sa le priceapa si le gasesc picante… Orice literatura buna e, intr-un fel sau altul, jurnal – dar aici diferenta esentiala o face stilul. Una e sa-ti var sub nas o izmana si alta e sa „brodez” (ca sa nu zic „filosofez”) pe marginea conceptului de izmana – or, din punctul asta de vedere, nu exista concepte „murdare” sau „parfurmate”….
Omul de care vorbeam NU a facut literatura in incercarea disperata de a-si redobandi iubirea pierduta – mai rau (sper din tot sufletul sa nu citeasca randurile astea sau, daca le citeste, sa fie suficient de matur sa inteleaga ce vreau sa spun), mai rau deci, a facut literatura proasta (asa se intampla uneori cand iti ia dragostea mintile – vorbesc din proprie experientza:))
Linia de demarcatie intre cele doua e, din nou, fluida si imposibil de batut de cuie – variaza de la un caz la altul, de la un moment la altul si de la o scriitura la alta.
Partea buna, in toata aceasta poveste a blogurilor e ca, obligandu-te sa scrii, te obiga si – teoretic cel putin sau macar partial – sa-ti si ordonezi (rostuiesti, ar fi zis Noica) ideile si trairile. Or, tot de la Noica cetire – „trecuta prin flitrul culturii orice durere devine acceptabila”.
Asta e de dezvoltat – uite un bun motiv sa ai blog.:)
nu-ți mai tot căuta motive să ai blog. îl ai și gata! de-acum ești în vitrină și musai să scrii. :))))
iar asta – ”sper din tot sufletul sa nu citeasca randurile astea sau, daca le citeste, sa fie suficient de matur sa inteleaga ce vreau sa spun” – se numește ipocrizia blogărului. :)) că dacă nu vroiai să citească, nu scriai. :)) da’ nu te speria. toți de pe aici avem boala asta și se tratează. 😉
Foarte buna observatie, domnule fumurescu :). In ciuda impresiei, – si-acum generalizez, da’ fara sa ma indepartez prea tare de topic – pe net nu poti sa faci chiar orice. O demonstreaza foarte bine faptul ca inclusiv in domeniul retelelor sociale ( care se construiesc de la sine, dupa bunul plac al utilizatorilor ) lucrurile au inceput sa se cearna: internautii prefera mai degraba facebook (132 de milioane de vizitatori in iunie 2008) decat alte retele precum tagged – vazuta ca o pagina de matrimoniale sau un site pentru „disperati”. Sufletul meu de ardelean nu poate decat sa se bucure ca bunul simt mai „scapa” si pe internet – forma suprema a libertatii de exprimare…
@ licurici – ma acuzi pe nedrept – CHIAR nu vreau sa citeasca el aceste randuri – nu acum, cel putin, cand are omul altele pe cap… Daca era pe celalalt blog, da, mai puteai sa ma suspectezi…:0 Putina incredere, svp!
@ elena – saru’mana:) eu de-abia ma descurc cu blogul si tu ma provoci la o discutie despre fenomene si mai complexe gen myface sau myspace sau cum le-o fi zicand, despre care chiar ca nu stiu nimic – numai fii-mea Ana sta toata ziua pe astea si „vorbeste” cu Obama (printre altii:)
Ce naiba? O scrisoare de dragoste se face după următoarea schemă tehnologică de exprimare a afectelor:
Furia, regretul, frica, declaraţia propriu-zisă de iubire.
Dacă amicul nostru ar fi citit cartea lui John Gray, „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de pe Marte”, acolo sunt toate şpilurile de manipulare, depozitare şi utilizare a femeii iubite. Iar totul începe cu validarea necondiţionată a tuturor afectelor femeii. Dacă n-o faci, o pierzi încă de la primul sfat pe care te grăbeşti prosteşte, ca masculul eficient, să i-l dai.
ei, te acuz. nu te acuz. dar e aproape o regulă nescrisă că nu poți scrie nimic în blogosferă care să nu fie găsit și citit exact de cine spui că nu vrei să citească. am testat pe propria-mi piele. 🙂
@ Marius – ma dezamagesti! Chiar crezi ca toate „spilurile” pot incapea intr-o carte? Si chiar crezi ca e vorba doar de „spiluri”?:)
@ Licurici – vorbeam aici nu de iubitzi ci de ne-iubitzi:)!
de ne-iubiți vorbeam și eu 🙂
Bineînţeles, nu pot fi găsite toate „şmecheriile” într-o care. Ci doar cele de tehnică literară. Scrisorile de dragoste şi melodramele sunt genuri literare cu structură fixă. De curiozitate, ia la întîmplare cîteva scrisori reuşite, şi vei descoperi succesiunea de mai sus. Furia, regretul, anxietatea, declaraţia, eventual scuzele. La melodramă succesiunea e: fericire 1, nefericire, fericire 2.
textul! vreau textul!
…pai textul a stat pe blogurile Cotidianului o zi, dupa care a fost sters – nu m-am apucat sa-l copiez – scuze:)
@ licurici – de ne-mai-iubitzi?:))
urât. foarte urât.
cine e personajul? că-mi imaginez eu un text de nu-l mai şterge dâmboviţa nici în umrătorii 10 ani.
E probabil vorba despre Pavel, după cum ne-a lăsat chiar gazda să înţelegem, prezentîndu-l ca pe un (trans?)lucid comentator politic. Altminteri nu-i o poveste cu mult diferită de În genunchi mă-ntorc la tine. Numai că, protagonistul şi-a făcut greşit antecalculul riscurilor şi, din cauza traficului, a ieşit contrariul „loviturii de imagine” din comedioara cu Gianni Morandi.
Spus pe limba gramatică, l-a luat copula tîrîş, şi gata. Ştii cum e. Bărbatul e precum chibritul. Cînd se-aprinde-şi pierde capul.
Acuma dacă e să fim legalişti procedurali şi constituţionalişti precum cuplul Andon-Bolcaş, ceea ce a secretat seniorul editor de sub ţeastă se cheamă tentativă de trafic de influenţă. Şi-a băgat linkul său de lider de opinie, în pagina unui organ de presă, în timpul orelor de program, în scopuri personale, cum ar fî dobîndirea de foloase necuvenite între cele două sfîrcuri ale iubitei? Şi l-a băgat. Păi, atunci e penal. Poate de aceea i-a şi dispărut blogul de pe pagina Coti.
cred ca a cazut la recurs. al ei, evident.
ce a ajuns să facă blogu din om . Unii se dezbracă de toate hainele emoţionale pe blog , pâi nu-i normal să vină cinicii şi viermişorii să-i mănânce :))
Apai si Eminescu scria niste siropuri in scrisorile lui cata
banala Veronica.
Cu parere de rau pentru Mihai, dar cu sincera lipsa de invidie fatza de iubita lui ,
L.
PS. tot astept o dezmintzire epocala in privinta dragostei lui Eminescu, ca de fapt o fost o mare farsa si ca avea o alta iubita mai interesanta.
Eu tot suspectez ca era mai buna blonda din Floare albastra.
Eu zic ca e bine si indicat sa faci blog de dormitor cat timp nu esti persoana publica sau scrii sub pseudonim.
Bibliografie
@ all – oameni buni, de c eti-e frica nu scapi – pur si simplu nu am timp sa raspund prompt si fiecaruia. Dar maine incerc sa vin cu oares’ce comentarii mai inteligente. Nu promit – da’ incerc.
Eu stiu cum e sa scrii exact ce nu trebuie, pentru mereu fac asta 😀 . Asa ca cand mai vrei sa comentezi ceva din categoria „ce sa nu scrieti pe blog, conteaza pe mine…A si apropo daca era vorba de o pierdere amoroasa, iarta-l ca nu stia ce scria! 😛
@ mymistral – uitai sa precizez – exemplul cu Eminescu nu se potriveste catusi de putin – el ii scria femeii, nu isi tiparea scrisorile de amor (tampitzele rau, de acord). N-avea de unde sa stie ca, la un moment dat, madam Zarifopol le va strange intr-un volum!:) – probabil ar fi scris altfel…
@ Marius – constantine, ti-a spus mama?!?
@ allyandra – pai eu l-am iertat de la bun inceput. Dupa cum spuneam, in suferinta din dragpste am ceva experienta of my own – aici, insa, vorbeam de blog (si da, ai cam exagerat si tu cand cu…:)