… uitati de Bond – James Bond. Amintiti-va de poet! Muresan. Ion Muresan. Nu sare cu motocicleta peste avioane, nu impusca pe nimeni, si nu stie sa foloseasca nici parasuta si nici parasutele. E sfios. E nesigur. Se balbaie. Il iubesc. Pana si ca geniu e atipic. Ca regula generala, geniile stiu ca sunt genii. Eminescu stia ca e geniu. Nichita Stanescu stia si el. Muri nu stie ca e geniu – altii stiu. Eu stiu. Si de aceea ma bucur ca mi-am implinit toate visurile copilariei: am ajuns si in jungla Amazonului, unde nu mai ajunsese „omul alb”, si-am baut si o bere (metaforica) cu un geniu.

Muresan. Ion Muresan.

P.S. Imaginati-va, fie si pentru o clipa, ca Eminescu v-ar fi recitat, emotionat, la Bolta rece, sa vada cum reactionati, Oda in metru antic, inainte de-a fi publicata. „No? Ce zici?” – m-a intrebat, emotionat, Muri. La Maimuta plangatoare. Ce sa mai si zic? „Nu credeam c-am sa-nvat a muri vreodata …”