… cum ar zice Arghezi. Pentru ca o carte online e si nu e o carte. O poti citi, ba chiar ii poti vedea coperta, dar pana n-o tii in mana, pana nu-ti infigi degetele intre paginile ei, precum Toma Necredinciosul in coastele lui Iisus, parca nu e „adevarata”.

Ieri, Cambridge University Press a binevoit sa-mi trimita, intr-un final, exemplarele gratuite. CUP e o editura minunata, dar scumpa. Cand o carte face aproape o suta de dolari, te gandesti de doua ori inainte de-a scoate banul din buzunar. Cartea cere sacrificii. Editiile urmatoare, insa, sunt mai accesibile.

Ceea ce ma face mai optimist cu a doua venire 🙂