… dar nu va lasati inselati de tiltu. N-are nicio legatura cu faimoasa expresie kantiana, „cerul instelat deasupra noastra, si legea morala in noi.” Adica are, insa e una mai piezisa 🙂 Va provoc s-o descoperiti singuri. A inceput simplu: la un moment dat simti nevoia sa iesi din rutina. Sa pleci. Sa traiesti, fie si doar pentru cateva zile, fara internet, fara social media, fara televizor. Ba – aici incepi sa ai niste indoieli cand sunt peste 40 C afara – si fara aer conditionat. Fara alte griji in afara de unde iti vei pune cortul. Nici macar daca vrei prinde ceva sau nu, desi mergi, declarativ, la pescuit. De buna seama, cand mergi cu prietenii sau chiar cu proprii tai baieti (cum am facut acum), ceva competitie e musai sa existe, dar e doar parte din distractie. Cine prinde primul peste, cine pe cel mai mare, cel mai frumos, s.am.d., are tot dreptul sa-i ia pe ailalti peste picior, sa-i „invete” cum sa faca, pentru ca si asta-i o arta :)) Aici nu mai exista nici prieteni, nici copii sau parinti. Sarcasmele sunt permise oricui. Intra, ca sa zicem asa, in fisa postului. Si fiecare isi asteapta, rabdator, randul, cu mana pe undita.

Nu va mai tin cu sufletul la gura: weekendul trecut am fost cu baietii la pescuit, cu canoea, pe Colorado River – un loc unde nu mai fusesem niciodata. [Nota: A nu se confunda acest Colorado River cu cel care ajunge pana in Mexic. Asta e unul mai mic – totusi al 18-lea ca lungime din US – si cel mai lung rau care incepe si se termina in Texas – vreo 862 de mile]. Desi doar vreo 20 de minute de condus de Austin, era in mjlocul lui nowhere, intr-un satuc cu doar 532 de locuitori. Stiu cifra exacta, pentru ca soferul camionetei rapciuogase care ne-a carat canoea ne-a spus; se nascuse si traise toata viata acolo. Proprietarul „afacerii” era un batranel hippie – ati intalnit genul: tot cu „plete”, desi sunt chei pe jumatate din cap, si au parul alb.

A fost foarte bucuros cand ne-a vazut. Mi-a spus ca, foarte probabil, vom fi singurii lui clienti pentru intreaga luna august. Nu ma prea mir. „Sediul” era intr-o casa in paragina care statea sa se darame (de altfel am si semnat hartiile afara, pe pridvor, usa fiind inchisa c-un lacat), nu stia daca la magazinul aflat efectiv la 20 de metri de „sediul firmei” se vindeau sau nu rame, ca nu mai intrase in magazin de 10 ani (!), s.a.m.d.. Am fost si eu bucuros. Cand merg pe rau, nu-mi place „inghesuiala”. Nu vreau zeci de canoe, de plute, caiace sau mai stiu eu ce. Vreau liniste si pace. Vreau singuratate. Si-am avut. In doua zile am intalnit doar … trei grupuri!

Ne-a placut Colorado River si l-am declarat in topul primelor trei rauri ca preferinte – si, credeti-ma, am fost cu baietii, de cand au invatat sa mearga, pe cateva zeci de rauri si lacuri. A fost cald, cum spuneam, dar puteam sari in apa cand nu mai puteam suferi caldura, puteam inota si pescui dupa pofta inimii.

Iar in materie de pescuit, am avut fiecare momentul „de glorie”, dupa cum se poate constata.

[Nota: Pentru cei mai slabi de inger, tin sa precizez ca – vorba discalimer-ului din filme – niciun animal nu a fost ucis in cursul acestor „filmari”. Nu va lasati derutati de sangele care mai apare ici, colo. Pestii au fost raniti, dar au supravietuit si-au fost eliberati.]

Ba, pentru a pune cireasa absurdului pe tortul unei aventuri reusite, la un moment dat am gasit niste scaune roz (!) asezate frumos pe cateva lespezi de piatra. I-ar fi placut pana si lui Eugen Ionesco. Asa ceva nu se poate nascoci.

Dar toate astea au fost, sa nu uitam, pentru cerul instelat deasupra noastra. Am facut focul pe o insulita in mijlocul raului, putin mai mare decat cortul, dar cu o apa perfecta si pentru pescuit si pentru inotat.

Si-am povestit pana spre dimineata despre toate, despre lume si viata, despre Dumnezeu, si Iov, si Eclesiastul, despre literatura si filme si jocuri video si dragoste si despre rostul lucrurilor.

Nu, cu tot riscul de-a va dezamagi, trebuie sa recunosc ca n-am ajuns la nicio concluzie majora, in afara celei de-a ne lua un cort mai mic si mai usor :))

Dar nu asta e rostul dormitului sub cerul instelat deasupra noastra?