… vorba ‘ceea: „If you dream, dream big!”
… ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Pe Ana (ca si pe Andrei, de altfel, cu Alec n-am mai putut), i-am dat la scoala de la cinci ani. Asa ca Ana, cand a ajuns in America, la zece ani, era deja in clasa cincea. Norocul a facut ca birocratii sa nu se prinda decat prea tarziu, dupa ce incepuse scoala (s-au prins, insa, la Andrei, dupa ce s-au „fript” cu Ana, ca Fumurescu nu e un nume la fel de comun ca si Smith :)).
Nici unul dintre ei n-a avut probleme „de adaptare” – imi place sa cred c-aici a intervenit si „gena de supravietuire sub comunism” 🙂 Darwin, daca preferati. Te adaptezi sau pieri.
Ce scria Ana la sfarsitul clasei a cincea – primul an petrecut in America? Asta!
Ce face ea acum? Nu-i mai place baschetul, restul a ramas cam la fel, Printre altele, asta a pictat in liceu.
Dupa un masterat la Indiana University si un inceput de doctorat la Houston, un doctorat la University of Pittsburgh, in istorie – istoria Romaniei, ca sa fim mai precisi. Si i-a fost oferita posibilitatea de-a preda propriul curs, la vara.
Pohta ce-a pohtit inca din clasa a cincea, si cu asupra de masura (in America „teacher” e pana la liceu, „professor” e doar la college sau university)!
Dar asta nu e tot – ingaduiti-mi sa ma laud, ca nu ne-o chema „Fumurescu” degeaba :)) E prietena in continuare cu doua dintre cele „the best friends” din clasa a cincea!!!
Nici nu stiu de care dintre cele doua realizari sa ma bucur mai tare.
Stiu ce inseamna un prieten din copilarie pana la batranete. Ii numeri pe degetele de la mana, si sunt ca drojdia pentru aluatul sufletului. Dospeste cu ei. Creste.
Se face paine. De impartit altora.
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
blog de om 
Servus Alin,
Treaba cu birocratii care nu s-au prins ma surprinde, poate ca birocratii au un set de reguli care in general functioneaza, desigur ca exceptionalismul romanesc ii poate fenta? La „NU” era putin diferit.
Darwinism-ul aplicat la oameni? Nu sunt un erudit in biologie, politica, filosofie si altele, dar a vorbi in termeni de „te adaptezi sau pieri” in secolul 21, aproape de Pasti, ma face sa cred ca daca soarele ar straluci pe Golgota azi, umbra crucii lui Isus nu ar fi decat un algoritm googalanesc (nu golanesc) de supravietuire. Nu, nu prea stiu nici religie, atata doar cat sa stiu cand pacatuiesc. Sau cat sa cred ca sacrificiul este uman, nu darwinist. Stii, de cateva zile ma lupt cu intrebarea: De ce nu mi-am semnat inca cartela de donator de organe? Treaba simpla dar complicata.
Am citit azi un interviu al tau despre compromis, publicat de ziare.com, m-am bucurat sa gasesc in tine un interlocutor in retorica. Ce ne facem cu practica, o lasam pe sub masa si speram ca aia nu se prind?
Am trecut prin etape similare cu ale tale, mi-am gasit si eu un loc in viata. Treaba este ca birocratii astia americani au construit, din sangele sclaviei, aburii diminetilor reci din Rockies, prafului rosu din Oklahoma si gustului amar al nedreptatii o societate care aspira spre libertatea individuala a omului, integrata in binele comun despre care tu vorbesti. Asta in vremea lui Jefferson. Da, au folosit compromisul. Poate ca si Atticus Finch l-a uzat dar fara a se lauda.
Ce se intampla in America si restul lumii in zilele noastre este cu totul altceva.
Dar daca multimea nu mai aspira la ideal, ce face individul, eu, tu, copiii nostri? Caci masa tot asa este ca si acum 100 de ani, in doua planuri, pe masa sau pe sub masa.
Departe de mine pornirea de a polemiza la nivel personal. As prefera ca acest mesaj sa ramana privat. Eram in Cluj cand revista „NU” avea 4 pagini cred si totul era pe masa, tu erai vocea noastra. Apoi am obosit cu totii si ne-am luat imprumut de la banca. Asa merg lucrurile, vorba unui prieten.
Florin Man
Calgary, Alberta
Canada
Salut! E blog „de casa”, asa ca mesajul e oarecum privat 🙂 Ar fi mult prea multe de spus, dar – ca regula generala – cand multimea aspira la „ideal”, trebuie sa incepi sa te temi. Oamenii, aia cu nume si prenume, pot. Multimile, nu. Multimile n-au nume, nici prenume. Incerc sa adresez problema asta ceva mai bine in cartea ce va aparea prin vara/toamna. So, stay tuned! 🙂